Esenta publicitatii e redata la finalul filmuletului de tip “making off” al unei fotografii publicitare … pentru Fiat Abarth 500: “This will slow them down and stop them hard!” …
Omul de azi este atat de expus mesajelor publicitare, incat s-a obisnuit cu ele. Trebuie ceva cu totul iesit din comun pentru ca omul modern sa se opreasca din cursa lui nebuneasca casa-servici-casa, sa-l pocneasca in moalele capului si sa-l puna pe ganduri, in pozitia definita de anonimul de la Hamangia (sau de Rodin, cum preferati!).
Va doresc tuturor vizionare placuta si un weekend agreabil!
Incercarea de a desparti Agentiile de Clienti, prin decretarea unei legi care sa impuna relatia obligatorie directa intre Televiziune si Proprietarul Brandului/Beneficiarul campaniei, … impune reevaluarea cunostintelor si in cele din urma a rolului nostru in Piata: ce stim sa facem? la ce suntem buni? care este valoarea noastra, si de ce nu, care este pretul corect pentru serviciile pe care le livram? …
In acest sens, ne bucuram cand gasim la colegii nostri exemple prin care Clientul, multumit de creativitatea si rationalitatea Agentiei, aplauda la scena deschisa rolul pe care aceasta il joaca in viata lui.
Nu ar fi rau ca Primul Ministru Victor Ponta, presat de “urgenta chestiunii” sa duca ideea schimbarii si a transparentei pana la capat, legiferand un sistem ca acela din Franta, de pilda – in care 15% din Bugetul de comunicare este dedicat oficial Agentiilor … 🙂
… e un subiect fierbinte pe timp de criza prelungita, pentru ca rostul bugetului de comunicare nu se mai justifica simplist, la modul “am investit atatia EURO in comunicare – si am reusit sa cresc business-ul cu atata”.
Intre noi vorbind – mandria de mai sus era oricum nejustificata, pentru ca publicitatea este numai o parte a mixului de marketing, un business prosper depinzand in mare masura de abilitatea si sistemul colegilor de la vanzari, de conjunctura pietei, capitalul din spatele afacerii, seriozitatea partenerilor … etc. … dar, sa recunoastem ca un proiect de comunicare in vreme de boom economic era (aproape sigur) acoperit de cresterea volumului de vanzari!
In vremurile actuale, atentia si stress-ul justificarii fiecarei mutari cad pe umerii managerilor de brand, care trebuie sa explice importanta actiunilor de comunicare, ce solicita serios bugetele subtiate ale companiilor jucatoare. Si nici nu poate fi altfel: cand presiunea se pune pe pretul de vanzare al produsului, (ceea ce erodeaza marja de profit obtinut in urma vanzarii) – e clar ca dilema principala a conducatorilor este: SCAD PRETUL pentru a ajuta vanzarile si a castiga cota de piata sau SCAD BUGETUL de comunicare – pentru ca lumea nu mai e atenta la televizor ci la portofel?!
Daca justificarea ni se cere (de obicei) pe termen scurt – la modul “cum a livrat proiectul x in termeni de audienta/imagine si vanzari”, ceea ce nu ar trebui scapat din vedere este efectul pe termen lung … acesta este mai greu de masurat, dar se reflecta direct in INCREDEREA pe care partenerii o au in acela care face efortul de a comunica, determinand o dulce usurinta in incheierea contractelor aducatoare de venit! 🙂
… e un subiect important de meditatie: pentru ca mesajele platiteajung in spatiul public prin vehicolele media.
Teoretic, ele pot fi vazute/citite de toata lumea. In felul acesta, oamenii se pot lasa influentati in deciziile/actiunile lor viitoare. Pentru ca nu ai voie sa faci (chiar) orice cu banii pe care ii ai la dispozitie, e normal sa existe reglementari – si, in acelasi timp, o anumita “stare de veghe” a societatii privind natura si sensul mesajelor platite expuse…
Stati putin. Am spus “nu poti face chiar orice cu banii pe care ii ai la dispozitie”?! Nu-i corect! Proprietatea e sfanta! O fi, dar trebuie sa admitem ca exista doua tipuri de proprietate – privata si publica!
Plecand de la aceasta constatare, putem incerca o reformulare: intrucat in spatiul public (media), proprietatea privata (mesajul platit) ia cu asalt mintea cea sensibila a individului (particularul), acesta trebuie aparat de exagerari, minciuni, promisiuni false, indemnuri cu scop ascuns, incitari la violenta, etc.
Si totusi, in cazul in care cenzura aceasta benefica ar functiona, ar trebui sa inceapa prin inventarea unui sistem de monitorizare a promisiunilor politicienilor in campania electorala 🙂 …
Simplu, nu?
Il ascult pe Florea Bolog cum vorbeste indirect, printre suspine reale, despre cat de frumos va fi cand va incepe exploatarea miniera cu cianuri in Rosia Montana – si ma intreb: pe cati bani si pe cat timp a cesionat drepturile de imagine din spotul in care l-au pus sa joace?