Publicitatea zilei de maine o gustam cu satisfactie inca de azi, incercand sa presimtim cum vom primi mesajele in viitor. Imi imaginez dialogul de mai jos:

– Hello, Gibson Corporate? Aici Google Inc., buna ziua!

– Buna ziua, Google Inc.! Cu ce idee geniala ne surprindeti azi?

– Noi ne-am gandit sa facem o campanie pentru a creste notorietatea chitarelor voastre. Vom aloca o zi intreaga unui Banner interactiv – o chitara la care fiecare dintre cautatorii nostri sa poata canta, folosind mouse-ul! 

– Perfect, ideea ne place. Evaluam a doua zi rezultatele campaniei – prin pozitia pe care o vom avea in motorul vostru de cautare, atunci cand cineva introduce cuvintele cheie “chitara” sau “chitara electrica”…

– De acord, pretul ramane flexibil, in functie de performante!

Dupa cum sper sa rezulte din filmuletul de mai jos, cei cu adevarat pasionati de chitara electrica nu au cum sa nu fi auzit de celebrele chitari Les Paul. Cati insa stiu care e legatura acestora cu Gibson Corp.? Cati stiu cine a fost Les Paul? In ce an a adus pe lume prima lui chitara? …

Publicitatea viitorului are pecetea lui “NE PLACE CEEA CE STIM!” – si va fi o publicitate educativa, pe care o vom invata in joaca – adica interactiv!


Inaugurăm astăzi o subcategorie nouă în cadrul rubricii “Insomnii”.Măcar, dacă nu putem dormi, să o facem cu folos … Nu ne vom mai întreba unii pe alţii CUM NE-A SCHIMBAT CAPITALISMUL VIAŢA în ultimii 20 de ani, pentru că o asemenea întrebare ne pune în evidentă inferioritate faţă de semenii noştri din Apus, care au învăţat pe pielea lor mişcările ciclice, şerpeşti, ale economiei de piaţă …

Nu! Mai degrabă strig pentru a vă provoca să ne obosim un pic gândirea asupra unui fenomen care şi pentru EI este la fel de nou ca şi pentru NOI.

Să plecăm deci de la întrebarea CUM NE-A SCHIMBAT INTERNETUL VIAŢA, şi să o facem având conştiinţa că suntem poate cei de pe urmă mohicani care avem amintiri despre o lume care apune încet dar sigur: lumea dinaintea computerului personal conectat la MARELE INTERNET!

Să începem cu începutul… Ca atunci când suntem puşi să interpretăm un război prin pacea care s-a încheiat la sfârşit – să ne întrebăm, senini: CUI FOLOSEŞTE INTERNETUL? Veţi spune – nouă, tuturor…

Şi suntem în principiu de acord, întrucât chiar în acest moment în care vă scriu, mă văd nevoit a recunoaşte că nu aş putea “ajunge” atât de repede către atât de mulţi fără acest instrument legat la firele nevăzute ale wireless-ului şi de acolo, mai departe, până în America şi-ncotro mai ajunge cablu şi antena … :-)!

Dar cine suntem care va să zică “aceştia, noi toţi”?

Păi, doară nu suntem cu toţii egali – am înţeles între timp că aceasta e una din marile utopii care ne-au amăgit sufletele. Fiind deci unici, (fiecare în felul lui şi nu fiecare pentru el – aia e altceva) … să încercăm totuşi o catalogare, sau măcar o subîmpărţire pe teme de interes individual sau de grup.

Nimic mai simplu, dacă avem la îndemână un exemplu potrivit! Iar întâmplarea face ca astăzi să fi primit o superbă colecţie de catrene, închinate inamicului numărul unu al sărbătorilor: colesterolul, duşmanul nevăzut. Se cheamă ODA SARMALEI (autor: sclipitorul Păstorel Teodoreanu).

Citesc şi râd. Şi mai citesc o dată, pentru a respira în tihnă rima şi ritmul şi sensul jocului perfect al cuvintelor nici prea lungi şi nici prea scurte, numai bune de gustat … Şi, la un moment dat, ce să vezi: pe coloana din dreapta (aceea aparent nebăgată în seamă de nimeni!) – ZBANG!!! … văd cu coada ochiului o recomandare despre … REGIMUL DIABETIC, integrată automat în context de inteligenţa artificială a MARELUI INTERNET!!!

Mai jos, aveţi o mostră despre cum vom servi publicitatea în viitor, personalizată pe gustul fiecăruia – la modul imperios: IA DUMNEATA DE AICI, CĂCI NOI ŞTIM MAI BINE CE ŢI SE POTRIVEŞTE! Te vom servi cu linguriţa sau cu polonicul – asta are mai puţină importanţă, acum.

Ce contează şi ce trebuie să reţinem este că s-a inventat în sfârşit REŢETA PERSONALIZATĂ DE ADMINISTRARE A PUBLICITĂŢII!

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!

(Cât timp mă duc să-mi pun un şpriţ slab, de vară – deh, ca după sărbători, vă las să vă delectaţi cu imaginea tâmpă a ecranului Toshibei înmărmurite de atâta pricepere, urmând ca textul integral al poeziei să îl primească BONUS TOŢI ACEIA CARE SE ABONEAZĂ LA ACEST BLOG … 🙂 !)


ODĂ SARMALEI şi REGIMUL PENTRU DIABETICI... (CLICK ON PICTURE!)


Că suntem conduşi de oameni care îşi împart existenţa în “înainte” şi “după” 1989, se vede şi se simte la tot pasul. Însă criza acutizează pe de-o parte nevoia de schimbare (mai)  rapidă – aşa după cum pe alţii îi face să se agaţe cu disperare de trecut! Ce rezultă? O polarizare a societăţii, conflicte care sunt pe punctul de a  exploda, tensiune tot mai mare între vechi şi nou, condiţii propice pentru schimbări spectaculoase, posibile răsturnări de situaţie – şi, de ce nu, revoluţie frate!

Ieşirea melodramatică a dlui Ministru Videanu – cu tema vom avea noi grijă de cei care fură poporul practicând preţuri nesimţite” – mi-a adus brutal aminte de o expresie pe care nu am mai folosit-o de multicel: “ROMANIA IS/HAS A PRICE-ORIENTED MARKET!”.

Acest articol  a fost preluat şi poate fi citit integral  în AdPlayers. Vă rog daţi click pe link-ul de mai jos:

http://www.adplayers.ro/articol/Opinii-10/Bugetul-de-marketing-si-mercurialul-capitalismului-original-3610.html


CIRCUS POSTER

Unul din motivele pentru care am optat – în 1994, să lucrez în publicitate – a fost şi acela că era un domeniu absolut nou pentru toată lumea românească, proaspăt eliberată de încorsetarea planificării „centralizate”…

În pauzele dintre două proiecte, dar mai ales pentru a ne justifica prezenţa necesară în peisajul tot mai capitalist al pieţei româneşti, am avut ca temă obişnuită de meditaţie influenţa publicităţii asupra economiei – adică modalitatea în care noi, publicitarii, ajutăm business-urile să crească, rolul şi misiunea noastră în ecuaţia afacerilor.

Azi pare a fi la modă o altă întrebare: cum afectează economia, sau mai bine/sincer spus CRIZA ECONOMICĂ, business-ul nostru publicitar…

O primă evidenţă este cea dintre oscilaţia Produsului Intern Brut (PIB) şi Evoluţia Pieţei Publicităţii. În cazul economiilor care au măsurat acest raport s-a observat o rată de 1 la 5 – dacă scade PIB-ul cu 1 procent, publicitatea scade cu 5… Cum PIB-ul României a scăzut în 2009 faţă de 2008 cu 7% – asta înseamnă că industria publicităţii s-a prăbuşit anul trecut cu cel puţin 35%, conform formulei.

De ce este publicitatea un senzor fin al economiei, e lesne de explicat. Bugetul de publicitate se constituie de obicei în funcţie de volumul afacerii: dacă acesta scade, scade şi investiţia în comunicare. (În afara acestui obicei ar trebui menţionate: lansările de produs – unde investiţia în brand din primul an, urmează să se acopere treptat, în anii următori; sau strategiile agresive ale marilor concerne/jucători, care tocmai în vremuri grele atacă agresiv cota de piaţă!)

În ce priveşte tonul general al campaniilor, anul trecut a fost în mare măsură anul promoţiilor, ele au continuat evident şi anul acesta, însă ceva mai temperat. Tentaţia de a debloca mecanismul achiziţiilor cu un „ceva extra” oferit „în plus” a fost temperată pentru că imaginea nu se poate construi trecând „dintr-o promoţie în alta”.

Se aşteaptă de la publicitate să „revigoreze” complexul mariaj al cererii cu oferta – stimulând pe prima în timp ce pune într-o lumină cât mai încîntătoare pe cea de a doua. OK, suntem aici tocmai pentru asta – dar cum putem reface încrederea cumpărătorului în „ziua de mâine”?…

O provocare majoră a publicitarilor (cât şi a marketerilor în general) va fi de a înţelege noul profil al consumatorului român, care odată cu lecţiile crizei se conturează, tot mai preţios şi conştient de propria-i valoare – la orizont! Ce şansă pentru evoluţia breslei, nu-i aşa?

Înfrăţirea cererii cu oferta


Pentru cei care lucrează în mediul privat, noţiunile de “target” şi de “buget” sunt strâns legate una de cealaltă.

Bugetul de cheltuieli derivă din target. Cu alte cuvinte, ideal ar suna astfel: cheltuiesc dacă am rezultate. La modul real însă, lucrurile stau un pic diferit: ar trebui să cheltuiesc doar atâta cât îmi permit…

2009 a fost un an debusolant pentru că targeturile au fost stabilite pe istoricul din 2008. Deci şi bugetele au stat sub semnul incertitudinii: ştim că va fi rău. Însă nu ştim cât de rău va fi în final: aşa că preferăm să aşteptăm, să vedem, să mergem pe scenarii pesimiste.

Dar ce faci cu oportunitatea? Când toată lumea din jurul tău tace, nu e oare cel mai bun moment pentru tine să vorbeşti – şi încă pe timpuri de antenă mult mai rezonabile decât în trecutul apropiat?

2010 e diferit în special prin aceea că ştim la ce ne raportăm – ştim cum arată fundul paharului, ştim la ce să ne aşteptăm… Şi mai ales este bun pentru că marii jucători au şansa de a-şi consolida poziţia în piaţă.

Cu alte cuvinte: ştim că va fi bun, pentru că ştim ce aşteptări să avem şi implicit ştim să-l măsurăm/comparăm… Însă până ajungem din nou la nivelul lui 2008, mai avem de aşteptat!