Filosofie Politica



S-ar traduce cu “alegeri primare” … dar vă rog, atenție: nu are legătură cu alegerea vreunui primar! Primary – e ceea ce presupune o urmare, un ”secundum” temporal. Fac o paranteză aici, pentru frumusețea acestui ”secundum”, mai ales că în școala de mâine – noi, urmașii Romei, se pare că nu vom mai primi noțiunile fundamentale de latină de care ar trebui să avem parte pentru a ne mira asupra genezei și continuității noastre …

Secundum, ca prepoziție care guvernează acuzativul, are două înțelesuri – fie înseamnă ”conform”, fie înseamnă ”după”. Dar mai există o posibilitate pentru secundum: să fie substantiv, și atunci înseamnă ”noroc” sau ”succes”. Să înțelegem că de-aici vine vorba – ”după faptă și răsplată”, adică strămoșii noștri înțeleseseră un lucru simplu – că nu poate pica norocul din cer, ci trebuie să urmeze cuiva, să aibe un ante-mergător (fără girofar și nebăgat în seamă), care se numește muncă, rugăciune, orientare, talent, consecvență …?!

Primaries – preselecția cu rol de cernere a candidaților la Președinția Statelor Unite, e în toi dincolo de Ocean și merită urmărită atent, pentru că învățăm de fapt despre sistemul alegerilor într-o democrație (tradițională, nu originală!).

O analiză interesantă a parcursului preliminar (ce frumoasă și eficientă e presa online!) ne oferă Der Spiegel – și vă propun să-l urmărim și să pariem în cunoștință de cauză pe calul câștigător. Probabil că răbdarea și munca de urmărire a rezultatelor acestor preliminarii ne va situa în poziția de a fi mai aproape de o predicție norocoasă, mai aproape de un prognostic adevărat … Dar, cum spuneam mai sus: (în anumite culturi) norocul nu e răspunsul aleatoriu la o ghicitoare – ci presupune un efort, o acțiune (sau stare) precedentă!

republicani

democrati

 


Capacitatea profeților de a comunica ceea ce auzul lor fin percepe în legătură cu viitorul, a devenit în lumea modernă (prin calculul probabilităților și nu numai) – o știință.

Prestigioasa revista The Economist, ne propune printr-un film o reflecție a ceea ce va merita atenția noastră în 2016. Am reținut de pildă că realitatea virtuală va ajunge să facă tot mai mult parte din viața noastră, dar și faptul că schimbările climatice (El Ninho) vor afecta serios planeta-mamă. Englezii fiind semnatarii filmului, anul Shakespeare are bineînțeles parte de o prezentare interesantă.

E trist că acumulările materiale ale celor 1% bogați ai planetei vor depăși pentru prima dată agoniseala restului de 99%. Dar Legea că ”ultima cămașă nu are buzunare”, sperăm să-și păstreze valabilitatea.

La Mulți Ani, 2016! Fie ca România să nu intre în febra alegerilor prea devreme, iar geografia politică a granițelor să rămână una temperată! Pace și Bine.


Pope Francis

Nu ajunge să știm, trebuie să facem. Dar dacă nu știm să ne alegem modelele din trecut, atunci …

”E de datoria mea să construiesc poduri …”

(Papa Francisc, Discurs către Reprezentanții Congresului SUA, Septembrie 2015 – o posibilă interpretare.)

Biserica este atentă la lumea din jur, mai întâi pentru că face parte din ea dar și pentru că este cea mai veche instituție, încă vie și având un rol social recunoscut de (aproape) toți … Pentru că, divizați cum ne-am obișnuit să fim, sunt unii care-i neagă acest rol, alții îl consideră prea mare – iar nu puțini vor fi dintre aceia care spun că Biserica nu face destul sau că se gândește prea mult la propriul interes. Eu cred că prin simplul fapt că există, Biserica ne demonstrează sorgintea ei divină și mă bucur atunci când văd cum umilința și modestia unui Papă atrage atenția și simpatia celor pe care-i ceartă, ca un Părinte iubitor.

Aflat recent în vizită în Statele Unite, blândul Papă Francisc le-a adus aminte americanilor de ce sunt o națiune mare. În cuvântarea adresată Congresului reunit, s-a folosit de patru exemple, făcându-le cel mai frumos compliment posibil: a spus tânărului popor american : ”Aveți istorie! Fiți mândri de reprezentativitatea strămoșilor voștri, care și-au pus amprenta asupra caracterelor voastre! Folosiți calitățile lor astăzi, pentru că și astăzi, lumea asta care se clatină are nevoie de principii solide și sănătoase!”* …

Cele patru exemple sunt: Abraham Lincoln, Dr Martin Luther King, Dorothy Day și Thomas Merton. Despre fiecare, ne putem documenta citind. Dar impresionant a fost exercițiul de a aduna de la fiecare acele calități necesare pentru a trece peste furtuna veacului acestuia. Aproape neobservat, în buchetul caracterelor tari, a fost prezent un al cincilea – anume Moise, strămoșul comun asumat ca un exemplu de ”politician complet” pentru că prin legile lui (drepte fiind!), se strânge laolaltă poporul lui Israel iar prin vorbirea lui directă cu Dumnezeu e întruchipată demnitatea transcendentă a ființei umane.

Ce alt rol valid își poate asuma politica, dacă nu pune în centrul atenției sale trebuințele societății ca întreg, dacă nu-și propune o creștere pentru toți, nu doar pentru cei privilegiați. Socialism? Suntem sensibili și aricioși când auzim ”binele pentru toți” dar e nevoie de idealism – și încă de unul radical, pentru a termina războaiele și a opri polarizarea lumii acestui început de mileniu.

Ne-am notat observația (aplaudată de congresmeni probabil pentru naturalețea autocriticii?): ”Nici o religie nu este imună în fața formelor de erezie individuală sau în fața extremismului ideologic” … cât și aceea prin care suntem avertizați asupra reducționismului simplist (lucrurile nu sunt întotdeauna albe sau negre, e nevoie să facem efortul de a descoperi nuanțele – altfel cum îl vom înțelege pe celălalt?).

Papa Francisc s-a adresat congresmenilor americani ca unor reprezentanți și i-a rugat (fără a le-o spune explicit!) să se ridice la înălțimea funcției lor – e valabil pentru toți politicienii, care trebuie să fie ”reprezentanți reprezentativi” ai popoarelor care i-au ales (adică i-au împuternicit pentru politică – o treabă care e în cele din urmă necesară întregului polis).

Numai cine nu vrea să vadă structurile injuste și acțiunile de forță ale lumii noastre, numai cine închide deliberat ochii și nu meditează serios la aplicarea principiului subsidiarității** în politică, acela nici nu va recunoaște valorile fraternității și ale dragostei și cum acestea sunt, de fapt, roade ale credinței.

Folosind prilejul pentru a promova enciclica sa ecologică ”Laudato Si”  despre dezvoltare sustenabilă, Papa Francisc a vorbit despre necesitatea de a ne lepăda de formele de nepăsare în care am ajuns să excelăm și a propus să ne lăsăm antrenați într-o altă formă de progres, ”mai social”. Trebuie să găsim calea prin care se vor îmbina în mod fericit trei obiective, care astăzi par a se exclude reciproc: lupta împotriva sărăciei, demnitatea umană și protejarea naturii.

Aceste mesaje credem că au ajuns până la inimile congresmenilor americani. Acum că ”le știu pe toate acestea, fericiți vor fi de le vor face!”. Amin!

PS – celor care doresc să parcurgă transcrierea discursului (în limba engleză): Pope Francis makes historic address to U.S 2015 september.

_______________

* mesajul-cheie, deși folosesc aici ghilimelele pentru a-l exprima, este o părere personală generală asupra discursului și se referă la ceea ce mi s-a părut mie că a vrut să transmită Sfântul Părinte în discursul său congresmenilor americani. Papa Francisc e prea bun și blând pentru a scutura conștiințele politicienilor într-un mod brutal sau măcar direct. E prea delicat pentru așa ceva. Dar noi, hârșiți în partea asta de lume, ne-am obișnuit cu croșee, directe și upper-cut-uri în timpul diferitelor alocuțiuni … 

** acest principiu spune așa: să se permită și să se încurajeze decizia la nivelurile de jos, acolo unde se lucrează de fapt


Temasek Holdings este un fond de invesitii suveran care reprezintă interesele statului Singapore (evaluarea activelor la data de 31 Martie 2014 este de 223 miliarde de dolari). Împlinind recent 40 de ani, întreprinderea își pune întrebări interesante legate de evoluție într-o lume aflată în schimbare. Filmulețul de mai jos se încheie optimist (să nu spun ”tonifiant”) pentru oricare din noi, cei aflați la mijlocul vieții: ”At 40, Our Journey Has Just Begun!”

Dar mai este încă un film pe care vi-l recomand (vezi mai jos) – pentru că veți descoperi în el esența leadershipului asiatic: viața cedată în schimbul binelui țării și familiei, valori pe care un bărbat este obligat să le apere. La despărțirea de șeful statului, compania de stat Temasek aduce un omagiu Domnului Lee Kuan Yew (1923 – 2015), conducătorul ”de-o viață” a unui stat de 5 milioane de locuitori care și-a câștigat prin muncă respectul lumii întregi.

Nu aveam nimic – se spune la un moment dat în film, afară de poziția geografică și bărbații hotărâți să lase ceva în urma lor. Am muncit pentru a ajunge aici: am ridicat o infrastructură la cele mai înalte standarde, am investit în educație. Acum avem pe lângă poziția geografică, o infrastructură pe care mulți o invidiază și o forță de muncă foarte calificată. ….

Iată ce trebuie să învețe politicienii, de pretutindeni: că patriotismul nu a murit, că interesele locale sunt o forță mobilizatoare, dar mai ales că rolul lor este de a se concentra asupra creării de premise. Oamenii, entuziasmați să muncească vor face restul (putem reflecta asupra muncii ca opus al … furtului, sau cerșitului – dar ne oprim aici).

Politica ”de stat” – înseamnă existența unei viziuni împărtășite de toți cetățenii (lideri și oameni de rând) pentru a crea o imagine coerentă acelui stat. Altfel, forțele externe care de cele mai multe ori au interese diferite, își fac propriile jocuri. Altfel, apare îndoiala: noi pentru cine muncim?

Politicianul ”de stat” înțelege că rolul său este de a crea premise pentru direcții de dezvoltare pe care nu are cum le cunoaște pe de-a-ntregul. De aceea, odată cu premisele, trebuie să propună valori etice, iar exemplul personal este fundamental.

Politicianul ”de stat” face să pălească politicianul ”de partid”. Sau mai bine spus, îl pune în lumina micului să adevăr de grup …


Privesc harta Europei, cea de-acum 20 de ani. Apare foarte limpede ”cordonul sanitar” pe care Estul și Vestul l-au trasat după 1945, garantând URSS-ului că viitoare strategii expansioniste in detrimentul său vor fi excluse.

Azi, acest ”cordon sanitar” a dispărut. Să fim înțeleși, invenția politicii de ”limes” aparține latinilor și exista din antichitate – nu e o invenție a modernilor. La carte, se spune – cinic și pragmatic – așa: ajută-i pe barbarii de dincolo de graniță, atrage-i de partea ta, dă-le arme și ingineri, construiește-le cetăți și pregătește-i sau plătește-i să se lupte de partea ta în cazul năvălirii altor barbari …

Toate bune și frumoase numai că în situația de față, vest-europenii nu pot fi socotiți barbari – față de sovietici. Mai degrabă, invers – căci măsurăm lucrurile prin ochelarii democrației, pe care-o considerăm a fi bună și necesară.

Nevoia Vestului de a ocupa și civiliza Estul – chiar dacă se cheamă la suprafață ”eliberare” și ”democratizare”, e un proces de adaptare dureros nu numai pentru țările aflate în această situație, dar nu mai puțin pentru Rusia, care se simte călcată în picioare odată cu ”răpirea Ucrainei”, proces început în urmă cu un an.

Că reprezentanți ai NATO au ajuns azi să admire exercițiile militare și capacitatea organizatorică a Rusiei e un lucru nou și oarecum trist pentru noi (nu ne abținem să ne punem problema – băi, dar cât de dezorganizați sunteți voi, dacă-i admirați pe ruși?!) – dar ne așteptăm ca astfel să se ajungă mai repede la masa tratativelor.

Între timp, ar trebui să ne obișnuim cu mentalitatea de grăniceri … rămâne să vedem de partea cui, de data aceasta! Bineînțeles, dacă nu cumva se va naște un curent al neutralității, care să exprime o voință proprie – pașnică până la nepăsare, a poporului plămădit în jurul Carpaților! De fapt, o nouă ordine în care să trasăm o bandă gri între ”aceștia și aceia” poate ne-ar avantaja de-a dreptul … Dar cine să o ceară și cine să o asculte?!

Oricum, e prea puțină neutralitate în lume, nu vi se pare?

Razboiul rece

« Previous PageNext Page »