Comentarii din Cetate



O lume care vrea să se tragă din maimuță, e liberă să o facă. Pentru că frumusețea libertății cu care am fost înzestrați, tocmai asta ne oferă – șansa de a rătăci, dacă Adevărul ni se pare unora prea sec.

Ce nu e clar? Că suntem creaturi și nu creatori? Dacă după atâta timp nu ne-am obișnuit cu gândul  acesta și încă mai celebrăm, antropologic, pe ”Lucy cea micuță” pentru a ne alinta că avem ceva în comun cu maimuțele … ce-ar mai fi de spus?! Decât că: da, așa e, avem multe în comun cu maimuțele, pentru că avem abilitatea de a le imita … până și pe ele!

lucy si google-ul

Dar atât abilitatea de a imita cât și surzenia unora față de evidență, face parte dintr-un plan mai larg al Aceluia care ne ține în Mâna Sa pe toți.

Nimic întâmplător deci că frecvențele unor super-zburătoare nu au funcționat azi, când super-comunicatorul Google o sărbătorește pe Lucy cea micuță. Ne așteptam ca turcii și rușii să-și aducă aminte că au avut atâtea de împărțit în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea … dar nu ne așteptam să nu-și găsească o frecvență de comunicare în incidentul regretabil de azi! Rușii au pierdut un avion, iar turcii s-au făcut de rușine. Noi, ne-am face bagajele – dar avem de apărat Carpații și Istoria neamului.

În rest, aprofundăm muzica pe calculator – pentru că, nu-i așa, din fragmente disparate putem, cu un minim efort, să strângem laolaltă de-un cântec. Dacă până la muzica adevărată, drumul e ceva mai lung – de ce nu ne-am delecta pe parcurs cu senzațiile produse de efecte?! Bulgarush Band – prezintă mai jos o versiune de cântec tomnatic surprins într-o discotecă fără avize de funcționare…

 

 


isis on american tank

Începând cu seara teribilelor atentate de la Paris, Statul Islamic e atacat ”cu acte în regulă” de către francezi. Dar nu trebuie să uităm că și până atunci, francezii atacaseră aerian statul islamic, aruncaseră bombe în Siria. Dar de-acum înainte, vor face acest lucru cu o legitimitate suplimentară … pentru că, oficial (!) – ei au fost cei atacați – și de aceea, au declarat război Califatului și terorii pe care această pseudo-construcție se presupune că-l reprezintă pentru valorile democrației universale în general și intereselor naționale franceze în particular.

Întrebare: produce războiul răzbunare?

Răspunsul nostru – sunt șanse mari ca declarația de război a francezilor adresată terorismului să facă din ei o țintă preferată a unor viitoare atentate (nu ne dorim asta, dar simțim că riscul crește în loc să scadă, simțim la nivel de instinct că răzbunarea nu e o soluție).

Să ne uităm pe niște cifre.

Libia (cu 1.759.540 km2), Afganistan (652.230), Irak (438.317) si Siria (185.180) – in total sunt   3.035.267 de kilometri patrati care au fost dărâmați de război și care trebuie reconstruiți din temelii (infrastructură, clădiri de utilitate publică, etc.) … adică un sucontinent, o ATLANTIDĂ pe care-am scufundat-o pentru a o redescoperi, peste câtva timp, cu prefăcută mirare: VAI! ACESTE ȚĂRI TREBUIE RECONSTRUITE!, HAIDETI, SĂ NE PUNEM PE TREABĂ – HAI SĂ VEDEM CE-AVEM DE FĂCUT, FIECARE DIN CEI CU VOCAȚIE DE CONSTRUCTORI! … (Gândiți-vă că India are 3.287.263 de kilometri pătrați … și veți percepe altfel dimensiunile dezastrului).

Războiul e o ocupație veche. Mai întâi l-au purtat regii, apoi națiunile, apoi ideologiile și acum – se pare că e rândul civilizațiilor. Pentru că Vestul nu știe altfel. A făcut pace cu sine, dar continuă să se războiască și nu poate alege decât între posibili dușmani africani, chinezi, indieni sau arabi. Probabil arabii sunt mai abordabili, mai ”la îndemână” (vezi S. Huntington – Clash of Civilizations)

Așa cum ne întrebăm (naivi) asupra binefacerilor păcii, trebuie să găsim puterea de a recunoaște că există industrii care ar da faliment pe timp de pace: industria de armament sau industria de apărare și-ar pierde sensul existențial. Ori – valoarea minimă estimată a comerțului cu armament, după Stockholm International Peace Research Institute este de cel puțin 76 de miliarde de dolari, in 2013. (Nu cred că au inclus în această sumă valoarea producției bocancilor necesari armatelor lumii și nici combustibilul necesar tancurilor, pentru antrenamente).

Deși nu avem date clare, vă propunem o lectură atentă a materialului de mai jos, dat publicitatii de catre SIPRI in data de 16 martie a.c. Pe el am putea discuta – și vor mai fi de găsit și alte materiale care ne arată că lumea de azi poate fi supravegheată, înțeleasă, eventual poate fi și schimbată: dacă spiritul civic crește proporțional cu cunoașterea adevărului și nepăsarea se transformă în strigăt demascator.

The volume of US exports of major weapons rose by 23 per cent between 2005–2009 and 2010–14. The USA’s share of the volume of international arms exports was 31 per cent in 2010–14, compared with 27 per cent for Russia. Russian exports of major weapons increased by 37 per cent between 2005–2009 and 2010–14. During the same period, Chinese exports of major arms increased by 143 per cent, making it the third largest supplier in 2010–14, however still significantly behind the USA and Russia.

‘The USA has long seen arms exports as a major foreign policy and security tool, but in recent years exports are increasingly needed to help the US arms industry maintain production levels at a time of decreasing US military expenditure’, said Dr Aude Fleurant, Director of the SIPRI Arms and Military Expenditure Programme.


Imports by Gulf Cooperation Council states on the rise

Arms imports to Gulf Cooperation Council (GCC) states increased by 71 per cent from 2005–2009 to 2010–14, accounting for 54 per cent of imports to the Middle East in the latter period. Saudi Arabia rose to become the second largest importer of major weapons worldwide in 2010–14, increasing the volume of its arms imports four times compared to 2005–2009.

‘Mainly with arms from the USA and Europe, the GCC states have rapidly expanded and modernized their militaries’, said Pieter Wezeman, Senior Researcher with the SIPRI Arms and Military Expenditure Programme. ‘The GCC states, along with Egypt, Iraq, Israel and Turkey in the wider Middle East, are scheduled to receive further large orders of major arms in the coming years.’

 

 

 


Cel mai greu este să nu înțelegi de ce se întâmplă un lucru, să nu-i dai de urmă, să nu-i surprinzi cauzalitatea, determinismul. E-atâta de tentant să te apuci de speculații …

Mass media occidentală e o instituție puternică și înțelege să sprijine cu informații clare, palbabile, formarea unei opinii. Noi cel puțin asta sperăm, asta credem.

Astăzi, firul al Ariadnei în dezlegarea misterului crimelor odioase de la Paris, e oferit de existența unei familii – Abdesalam, pe care avem posibilitatea să o cunoaștem, să o analizăm. Unul dintre atacatori (Brahim, sinucigașul) avea doi frați: Salah, evadatul – care e căutat în prezent în întreaga Europă, și Mohamed, purtătorul de cuvânt sui-generis – care dă interviuri (atât poliției belgiane, cât și în fața jurnaliștilor, în fața casei sale din Molenbeek, Bruxelles).

Și unde anume duce firul acesta? Ce ne spune, pe scurt, interviul cu fratele intervievat? Că familia atacatorului, familia teroristului NU A AVUT NICI UN MOMENT SEMNALE din care ar fi putut deduce anormalitatea. Deci Brahim-sinucigașul-criminal a crescut cuminte, pe lângă casa acestor oameni, într-o familie musulmană normală, și și-a dezvoltat o personalitate de sinucigaș oarecum ”în secret”. Dar asta știam, de fapt – nu-i așa? Orice sinucigaș este până la urmă un mister, căci nu știm cum acționează resorturile care pun în mișcare reacția fatală, împotriva naturii, împotriva vieții. Nu vom intra în tipologia sinucigașilor, nici nu vom căuta să decriptăm mesajele acestora. Pentru că un sinucigaș-kamikaze este în opinia noastră o armă criminală, având scopul precis de a ucide, răpind odată cu propria viață, cât mai multe vieți.

După ce va fi găsit al treilea frate – cel care azi e pe fugă, contribuind la unificarea structurilor de securitate europene care-l caută de zor -, poate vom afla mai multe despre familia Abdesalam și cum au ajuns să-și pună bombe, pentru a ucide?!

Cât de puțin însă, îl cunoaștem pe fratele nostru? Cât de puțin comunicăm cu fratele nostru? Cât de puține facem, pentru a schimba în bine pe fratele nostru? Iată întrebări pe care suntem chemați, toți frații din lume, să ni le punem, zilele acestea …

fratele atacatorilor


Materia și mișcarea pe vremea Raiului erau perfecte iar protopărinții noștri Adam și Eva încă nu fuseseră izgoniți să trăiască în spațiu și timp.

Odată ce veșnicia se transformă în timp istoric iar pacea eternă se degradează dată fiind la schimb pentru acumulările materiale … omul a început să ia în stăpânire Pământul și toate ale sale.

Competiția – până să aibă nevoie de mijloacele rafinate ale publicității și marketingului – a avut nevoie de arme tot mai sofisticate – și pentru aceasta, stau mărturie muzeele de istorie militară. E o legătură directă între vârful de săgeată din silex și cea mai sofisticată rachetă intercontinentală de azi (știați că se numește ”Satan”?! și ar putea – Doamne-ferește! – atinge ținte aflate la o distanță de 16.000 km ?!)… (1)

Competiția – care se traduce prin mai mult și mai repede – este pentru ceva: pentru un premiu, în cazul de față, pentru resurse. Obtuzi și incapabili de a dezvolta politici viabile, cei care conduc lumea au făcut din Orientul Mijlociu un teatru de război, pentru ca tonele de hârtie (bani tipăriți) să fie arse undeva, departe de posibilitățile noastre de înțelegere. Nu avem cum să ne dăm seama că un război înseamnă consumul unor resurse neproductive. Nu înțelegem că atunci când plantezi o bombă, în locul ei nu răsare o floare, ci un crater. Nu avem viziunea că undeva se golește un depozit de armament, că cineva primește bani pentru a-l umple la loc. Pur și simplu nu înțelegem sau nu ne interesează – sau, nu credem că actuala stare de lucruri poate și trebuie să fie schimbată.

Conducătorii lumii și consultanții lor economici au ajuns probabil la concluzia că mijloacele publicității și marketingului nu mai sunt de-ajuns. Au re-coborât competiția în arena ei patriarhală, clasică: războiul.

Mai contează motivele pentru care războiul se poartă, câtă vreme el distruge vieți omenești? Noi credem că nu. Dacă unii vor să impună cu forța democrația ca soluție unor popoare care nu sunt pregătite să o accepte, greșesc. Dacă alții vor să se mențină cu orice chip la masa puterii, sugerând că lumea e prea mare pentru a fi condusă de unul singur, dar numai bună pentru a fi condusă de patru-cinci națiuni ”alese”, greșesc. Dacă unii stau de-o parte pentru a profita de privilegiul unei presupuse neutralități, greșesc. Dacă alții se aruncă orbește în luptă, alegând una din părți, greșesc.

Trebuie să reinventăm toleranța, iertarea, conviețuirea în diversitate. Și mai ales (cum spune Părintele Claverie) – să avem înțelepciunea și răbdarea ca prin dragoste – și nu prin forță – să-i permitem celuilalt să-și dea el însuși, de unul singur masca jos și să-l ajutăm să devină o persoană demnă, respectând în el creația lui Dumnezeu.

”Bine ați venit!”, suntem salutați astăzi – în perioada Celui De-al Doilea Război Rece și al celui de-al Treilea Război Mondial, lansat împotriva ”terorismului”.

Pentru a accepta însă urarea – noi, românii – avem de strigat lumii întregi, tare cât să se-audă până la Casa cea Albă și Kremlinul cel Roșu, o întrebare fundamentală și încă nerăspunsă, care ne frământă social din Decembrie 1989: CINE SUNT TERORIȘTII?! Pentru că, nu-i așa – măcar în privința războiului rece, lucrurile sunt oarecum mai clare …

Asasinate teroriste la Paris, in 13 Noiembrie 2015. Cine sunt teroristii? Ce caută ei în capitala Franței? De ce se-ntâmplă aceste lucruri?

Asasinate teroriste la Paris, in 13 Noiembrie 2015. Cine sunt teroristii? Ce caută ei în capitala Franței? De ce se-ntâmplă aceste lucruri?! … Fiecare trebuie să-și pună aceste întrebări.


dacian ciolosDe ce m-am bucurat la auzirea numelui ”Dacian Cioloș”?

Este un fost comisar european pentru agricultură. Iar în Europa, din care facem și noi parte, agricultura e luată în serios în toate componentele ei: reguli pentru cultivarea pământului, reguli privind ecologia și biodiversitatea, reguli pentru folosirea chimicalelor (inclusiv pesticide) în protejarea diferitelor culturi, reguli pentru organismele modificate genetic, reguli pentru industria alimentară (producerea alimentelor, distribuția lor, inclusiv etichetare) … precum și studii pentru a evalua bolile care au cauză alimentară sau campanii pentru îmbunătățirea obiceiurilor noastre de consum.

Uniunea Europeană are un renume bun peste Ocean, în ce privește ”agriculture, food and safety” …

Bucuria mea e legată de speranța că vom reuși măcar schițarea unui proiect agricol sănătos pentru România, pentru a pulsa în partea aceasta de lume așa cum o făceam atunci când ne numeau ”grânarul Europei” sau când, și mai înainte, alimentam cu grâne și vite Înalta Poartă. Pentru aceasta, o importanță majoră o are ieșirea noastră la Oceanul planetar, dar și legătura dunăreană cu Centru Europei. Logistically speaking, mai avem multe de pus la punct – dar … de-aceea am întârziat cu absorbția fondurilor europene, nu?! Cineva trebuie să preia la un moment dat steagul de la polonezi, unguri și cehi, după ce aceștia își vor fi pus la punct întreaga infrastructură (eu o văd ca pe-un debușeu care poate stimula o perioadă de creștere economică).

Mâncarea și apa pe de-o parte și porturile și șoselele, împreună cu hub-urile logistice, pe de alta – sunt resurse strategice și m-aș bucura ca Dacian Cioloș să le ridice sus de tot în lista priorităților lui de guvernare.

Dacă mai face loc, pe lângă acestea, cercetării și învățământului și nu-i uită pe medici, probabil că-l vom ține minte ca pe-un salvator.

« Previous Page — Next Page »