Începând cu seara teribilelor atentate de la Paris, Statul Islamic e atacat ”cu acte în regulă” de către francezi. Dar nu trebuie să uităm că și până atunci, francezii atacaseră aerian statul islamic, aruncaseră bombe în Siria. Dar de-acum înainte, vor face acest lucru cu o legitimitate suplimentară … pentru că, oficial (!) – ei au fost cei atacați – și de aceea, au declarat război Califatului și terorii pe care această pseudo-construcție se presupune că-l reprezintă pentru valorile democrației universale în general și intereselor naționale franceze în particular.
Întrebare: produce războiul răzbunare?
Răspunsul nostru – sunt șanse mari ca declarația de război a francezilor adresată terorismului să facă din ei o țintă preferată a unor viitoare atentate (nu ne dorim asta, dar simțim că riscul crește în loc să scadă, simțim la nivel de instinct că răzbunarea nu e o soluție).
Să ne uităm pe niște cifre.
Libia (cu 1.759.540 km2), Afganistan (652.230), Irak (438.317) si Siria (185.180) – in total sunt 3.035.267 de kilometri patrati care au fost dărâmați de război și care trebuie reconstruiți din temelii (infrastructură, clădiri de utilitate publică, etc.) … adică un sucontinent, o ATLANTIDĂ pe care-am scufundat-o pentru a o redescoperi, peste câtva timp, cu prefăcută mirare: VAI! ACESTE ȚĂRI TREBUIE RECONSTRUITE!, HAIDETI, SĂ NE PUNEM PE TREABĂ – HAI SĂ VEDEM CE-AVEM DE FĂCUT, FIECARE DIN CEI CU VOCAȚIE DE CONSTRUCTORI! … (Gândiți-vă că India are 3.287.263 de kilometri pătrați … și veți percepe altfel dimensiunile dezastrului).
Războiul e o ocupație veche. Mai întâi l-au purtat regii, apoi națiunile, apoi ideologiile și acum – se pare că e rândul civilizațiilor. Pentru că Vestul nu știe altfel. A făcut pace cu sine, dar continuă să se războiască și nu poate alege decât între posibili dușmani africani, chinezi, indieni sau arabi. Probabil arabii sunt mai abordabili, mai ”la îndemână” (vezi S. Huntington – Clash of Civilizations)
Așa cum ne întrebăm (naivi) asupra binefacerilor păcii, trebuie să găsim puterea de a recunoaște că există industrii care ar da faliment pe timp de pace: industria de armament sau industria de apărare și-ar pierde sensul existențial. Ori – valoarea minimă estimată a comerțului cu armament, după Stockholm International Peace Research Institute este de cel puțin 76 de miliarde de dolari, in 2013. (Nu cred că au inclus în această sumă valoarea producției bocancilor necesari armatelor lumii și nici combustibilul necesar tancurilor, pentru antrenamente).
Deși nu avem date clare, vă propunem o lectură atentă a materialului de mai jos, dat publicitatii de catre SIPRI in data de 16 martie a.c. Pe el am putea discuta – și vor mai fi de găsit și alte materiale care ne arată că lumea de azi poate fi supravegheată, înțeleasă, eventual poate fi și schimbată: dacă spiritul civic crește proporțional cu cunoașterea adevărului și nepăsarea se transformă în strigăt demascator.
The volume of US exports of major weapons rose by 23 per cent between 2005–2009 and 2010–14. The USA’s share of the volume of international arms exports was 31 per cent in 2010–14, compared with 27 per cent for Russia. Russian exports of major weapons increased by 37 per cent between 2005–2009 and 2010–14. During the same period, Chinese exports of major arms increased by 143 per cent, making it the third largest supplier in 2010–14, however still significantly behind the USA and Russia.
‘The USA has long seen arms exports as a major foreign policy and security tool, but in recent years exports are increasingly needed to help the US arms industry maintain production levels at a time of decreasing US military expenditure’, said Dr Aude Fleurant, Director of the SIPRI Arms and Military Expenditure Programme.
Imports by Gulf Cooperation Council states on the rise
Arms imports to Gulf Cooperation Council (GCC) states increased by 71 per cent from 2005–2009 to 2010–14, accounting for 54 per cent of imports to the Middle East in the latter period. Saudi Arabia rose to become the second largest importer of major weapons worldwide in 2010–14, increasing the volume of its arms imports four times compared to 2005–2009.
‘Mainly with arms from the USA and Europe, the GCC states have rapidly expanded and modernized their militaries’, said Pieter Wezeman, Senior Researcher with the SIPRI Arms and Military Expenditure Programme. ‘The GCC states, along with Egypt, Iraq, Israel and Turkey in the wider Middle East, are scheduled to receive further large orders of major arms in the coming years.’
