Incercarea de a desparti Agentiile de Clienti, prin decretarea unei legi care sa impuna relatia obligatorie directa intre Televiziune si Proprietarul Brandului/Beneficiarul campaniei, … impune reevaluarea cunostintelor si in cele din urma a rolului nostru in Piata: ce stim sa facem? la ce suntem buni? care este valoarea noastra, si de ce nu, care este pretul corect pentru serviciile pe care le livram? …

In acest sens, ne bucuram cand gasim la colegii nostri exemple prin care Clientul, multumit de creativitatea si rationalitatea Agentiei, aplauda la scena deschisa rolul pe care aceasta il joaca in viata lui.

Nu ar fi rau ca Primul Ministru Victor Ponta, presat de “urgenta chestiunii” sa duca ideea schimbarii si a transparentei pana la capat, legiferand un sistem ca acela din Franta, de pilda – in care 15% din Bugetul de comunicare este dedicat oficial Agentiilor … 🙂


Victor Ponta e un Premier cu personalitate. Ne-am dorit asta, pentru ca in varful Executivului bicefal, intre Palate, linistea si obedienta au gust de intelegere, de masinatiune, de cleste care strange democratia de partile ei cele mai intime …

Dupa ce Europa ar fi rostit cuvantul de pace – care la noi s-a tradus cu “renuntare la misto-uri inutile”, s-a facut liniste. Atat de convingatori au fost partenerii nostri din lumea civilizata, incat arta compromisului a fost din nou inventata.

Si, cum e suficient de liniste, suntem amenintati de plictis. Ori – nu putem accepta asta, noi cei cu sangele latin si spiritul balcanizat. Decat plictis, mai bine orice altceva. Plictisul pentru noi e un fel de mortificare, de anchilozare a firii. E un semn de imbatranire sau neparticipare, de excludere din valtoarea vietii, inainte de a fi un semn de normalitate sau intelepciune.

Ca sa nu se plictiseasca, Domnul Premier Victor Ponta a dat vineri seara o Ordonanta de Urgenta, prin care schimba regulile jocului in mass-media. Practic, e o mutare prin care se urmareste “salvarea” televiziunilor din “ghearele” industriei publicitatii. Adica?

E simplu. Pana acum, un Client avea un buget de cheltuit pentru a-si sustine vanzarile sau imaginea. Angaja o Agentie de publicitate, iar impreuna stabileau un plan de actiuni: alegeau sa spuna asta, atunci, acolo si mai ales acelora pe care-i selectau ca ar fi potriviti sa le asculte mesajul. Apoi, monitorizau rezultatele si o luau de la capat. Impreuna sau separat – in functie de gradul succesului (sau indeplinirea obiectivelor).

Clientul mandata Agentia sa negocieze cu Mass Media (televiziuni, presa, radio, outdoor, internet) in privinta planificarii (planning) si a cumpararii de spatiu/timp (buying).

Prin noua Ordonanta – daca am inteles eu bine – Agentia trebuie sa vina de mana cu Clientul la Televiziune, iar acesta (Clientul!) trebuie sa plateasca direct catre Statie contravaloarea serviciilor … de expunere mediatica!

Adica? Se impune o cedare fortata a Clientilor, prin interventia brutala din partea Statului in relatiile comerciale dintre firmele private, in favoarea unui singur tip de Media – televiziuni …

Cine are de castigat?

Aparent, departamentele de vanzari ale televiziunilor. Ele nu mai au de alergat dupa Clientii-Agentii, caci Agentiile vor fi obligate de lege sa-si predea Clientii  direct la Casieria Televiziunilor!

Ce frumos ar fi daca lucrurile ar sta atat de simplu! 🙂

Ce va urma e insa mult mai complicat. Sa incercam cateva previziuni:

1. Atacarea legii ca neconstitutionala, in tara si la Bruxelles. Cine are de pierdut ca a semnat pe o Ordonanta care contravine bunului simt?

2. Scaderea consumului de publicitate la Televiziune. In special la aceea despre care se banuieste/se stie ca ar fi generat ideea.

3. Revolta celorlalte “medii”: presa, radio si outdoor – care se vor simti defavorizate, discriminate pe buna dreptate.

Uite-asa, pe-un fond de liniste care se pare ca nu prieste deloc firii noastre latino-balcanice, Premierul a reusit sa isi faca un grup de noi prieteni – Agentiile de Media si de Publicitate din Romania! Daca planul lui secret a fost acela de a dispune de o forta de munca bine pregatita pentru sarcinile de partid si de stat care ne stau in fata … adica o reconversie profesionala “de sus in jos” – probabil ca a mutat in directia buna! 🙂

 


Intre visatori si cei care pun lucrurile in miscare – e o diferenta de “set-up” mental.

Steve Jobs e unul dintre cei care s-au adaptat perfect verbului “a face”, renuntand la timiditate si luandu-se la tranta cu frica.

Exemplul pe care-l da in fragmentul de interviu pe care l-am selectat pentru astazi, vorbeste despre curajul unui baiat de 12 ani de a suna la telefon o celebritate, pentru ca … stia exact ce doreste. Si, mai spune fondatorul Apple in interviu – nu a existat persoana careia sa-i fi solicitat ceva in viata, si sa nu fi primit!

Nu este asta o frumoasa comparatie cu “cereti si vi se va da”? La prima vedere da, pentru ca toti avem dreptul de a bate la usa Tatalui nostru – deci cu atat mai mult la usa vecinului, a fratelui mai mare, a prietenului … De ce n-o facem in mod constant?! Obosim cerind?

Pe de-alta parte, il avem pe Aristotel, care ne provoaca cu formula: “Cei care stiu, fac. Cei care au inteles, invata pe ceilalti.” … din care intelegem ca Steve Jobs stia, la varsta de 12 ani, ce trebuie sa invete si mai ales, de la cine.


“Incurca-i drace, ca si mie-mi place!” – aceasta nu e o lozinca, ci un adevarat program politic al unor conducatori periculosi prin cinismul lor.

Infrunti o alianta. Cum o spargi? Il atragi pe unul, prin laude … iar pe celalalt il umilesti, respingandu-l total! Cat e de simplu, pentru cel care este in mod natural construit sa distruga, sa otraveasca cele din jur.

Platon ne spune in “Apararea lui Socrate” ca exista doua tipuri de oameni care sunt “primejdiosi in vorbire”: unii, pentru ca au capacitatea de a rastalmaci adevarul, altii pentru ca nu se pot infrana si il trantesc verde-n fata! Din care o face parte Presedintele nostru? Nu putem spune cu exactitate, pentru ca foloseste cu succes, cate ceva din fiecare tehnica …

Iar atunci cand greseste (a invatat dupa Arafat ca si cei mici conteaza), nu greseste el – ci “a fost insuficient informat” ?! Asta mi-ar fi placut la culme, daca nu ar fi fost inca pe-atat de trista …

Neputandu-si imagina altfel scena in care performeaza de-atata timp, decat ca pe-un camp de bataie, Domnul Presedinte ar trebui sa inteleaga ca lupta politica prelungita are tendinta de a degenera pana la urma … iar in faza terminala, ajungem la razboiul civil!

Suntem datori sa zambim inca o data amar – pentru ca-i apreciem rationamentele si jocul fin de glezne, dar suntem suferinzi din pricina stagnarii la care ne-a condamnat lipsa de coeziune! Chiar asa, iata doua intrebari care pot sta la baza a doua partide politice sau macar a unui referendum …

1. De ce-ar trebui sa cedeze Basescu si mai ales in fata cui?

2. De ce-ar mai fi nevoie sa lupte Basescu si impotriva cui?

 


Daca Sanatatea ar fi la pamant in Romania, atunci Domnul Ministru Nicolaescu ar putea gandi in urmatorii termeni: “Moartea e o chestiune democratica. Nu si boala, deoarece nu toti romanii au acces la cele mai bune conditii – clinicile private arata deja revoltator de bine comparativ cu spitalele de stat – ia sa-mi dau demisia pentru a atrage atentia opiniei publice asupra nenorocirilor din sistem …”

Pentru ca Justitia pare a fi la pamant in Romania, iata-l pe fostul Sef al DNA-ului, Domnul Daniel Morar, prezentandu-si astazi demisia … Un ramas-bun trist, despre care simtim ca este primul semnal serios pe care un reprezentant al unei bresle respectabile il transmite catre politicieni: lasati-ne sa lucram, nu puteti fi voi in locul nostru – nu e sanatos pentru sistem!

Insa Domnul Morar nu se bucura de simpatia spontana de care s-a bucurat Raed Arafat, atunci cand a pornit – prin gestul sau curajos de enervare a imprevizibilului Domn Presedinte Basescu -, revolta spontana in masse. Nedreptatea replicii “ghici ghicitoarea mea?” a pornit o revolutie, i-a unit pe romani impotriva unui tiran, i-a scos in strada in frig si vifor, i-a readus in disperarea anului 1989. Politicienii au fost sanctionati pentru ca au vrut sa intervina in buna functionare a unui “112” palpabil.

In mod normal, gestul Domnului Morar ar trebui interpretat ca o palma data lui Basescu si Ponta. Dar Justitia e mai departe de camasa romanilor decat Sanatatea, iar pentru majoritatea concetatenilor … rolul procurorilor e probabil foarte greu de inteles. Tine de educatia politica, de varsta necoapta a tinerei noastre democratii – si nu cred ca cineva va iesi in strada sa protesteze alaturi de Dl Morar pentru gravele imixtiuni ale politicului in magistratura. Mai ales ca politicienii au invatat lectia, si nu-l iau la misto pe cel care-i critica. Si nici critica nu a fost una spectaculoasa, ci mai degraba … sugerata!

In fapt, asistam zilele acestea la o targuiala, in care se negociaza libertatea personala a viitorului-fost Presedinte Basescu, in timp ce economia tarii, blocata de lipsa increderii investitorilor-parteneri in seriozitatea noastra, striga cu putere  sa ne apucam de treaba, caci dupa un an de scandaluri, timpul ne-a expirat! Oricat de tare ne-ar striga insa pe nume tristele realitati economice (cum ar fi scaderea consumului de energie pe primul trimestru din pricina scaderii productiei industriale), ramanem surzi si neabatuti in programul autodistrugerii pe care il vrem dus pana la capat …

Pacat.

Daniel Morar

O demisie ca a Domnului Morar ar merita un ecou si un efect tonic asupra unei Justitii in agonie