January 13, 2013

Incunabulele … si surfingul pe internet!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate, Media | Tags: , , , , , , , |
Leave a Comment 

70% din productia de incunabule ale secolului al XV-lea au fost scrise in limba latina … 10,8% in germana, 8% in italiana, 5.7% in franceza … restul aproape ca-si pierd relevanta!

Ca teritoriu, Italia conduce cu 34,7%, urmata indeaproape de spatiul german cu 34,4% si apoi Franta 17,8% … (toate datele de mai sus sunt preluate de pe Wikipedia)

Incunabulele sunt acele carti tiparite pagina cu pagina, bloc, inainte de inventarea tiparului de catre Gutenberg. Ele au pregatit “marea trecere la productia de serie” a tiparului, dupa ce literele au putut forma cuvinte, iar apoi au putut fi refolosite in alte formule … Un fel de tipar inaintea tiparului, tiparul secolului al XV-lea, inventie pregatitoare … care ne demonstreaza ca “toate lucrurile au venit la timpul lor”, cand lumea a fost pregatita/antrenata sa le primeasca, sa le accepte, sa le asimileze …

Cautand sa exemplific ideea de mai sus cu o poza, m-am oprit la intamplare asupra unei pagini din “Weltchronik”-ul lui Hartmann Schedel. In care se povesteste despre felul in care un copil crestin este torturat de catre un grup de evrei. Uite-o aici:

Imagine

Apoi, pentru ca imi sunt simpatici evreii – si nu-i cred in stare de fapte atat de abominabile ca cea din poza de mai sus, am cautat un cantec pe care il apreciam in mod deosebit in vremea cantatului la chitara (“Go Down, Moses!” – in interpretarea grupului Golden Gate Quartett) … Recomandarea ascultarii acestui cantec ar fi: neaparat in compania unor prieteni adevarati!

 

January 13, 2013

Despre cor. In memoriam, Corifeului Marin Constantin …

Posted by Calin Diaconu under Nostalgice | Tags: , , , , , , , , |
Leave a Comment 

Se spune ca vocea unuia singur este mai inteligibila decat vocile mai multora, care se caznesc sa sune precum una … de aceea laudam un cor atunci cand ne convinge ca s-a antrenat, ca a exersat practicand armonia – in sens interpretativ: nici un membru nu se grabeste, nu o ia inaintea celorlati; nici unul nu adoarme, nu ramane in urma celorlalti… fiecare si-a gasit locul si rostul.

Corul e in fapt o intoarcere la starea naturala – prin silinta depusa de fiecare membru de a se integra perfect intr-un tot. Astfel incat intregul sa nu para compus din parti sudate fortat una de cealalta. Astfel incat fiecare parte sa renunte la identitatea proprie, pe care – benevol – si-o pune in slujba grupului. Cata smerenie in buna functionare a unui cor!

Atunci cand un cor suna credibil, e o bucurie pentru noi cei ce ascultam – pentru ca apreciem unitatea in diversitate a celor care ne incanta auzul. Zumzaitul zgomotos si confuz al unei adunari dezorganizate, in care fiecare vorbeste pentru sine, cat mai tare, incercand sa se faca auzit – poate fi inlocuit numai prin supunerea fata de koruphaios – … la vechii greci insemna “conducator al corului”!

… si astfel, gandul  mi-a zburat spre Maestrul Marin Constantin, corifeul care i-a unit prin ascultare pe cantaretii sai nu in jurul unui Brand – Madrigal – ci in jurul bucuriei cantecului exprimat natural. Cantecul e cauza comuna, pe care cu totii o slujesc. Sigur, sunt gusturi diferite – de aceea sunt si coruri diferite. Fiecare e liber sa cante in sau sa asculte … de (sic!) corul care-i place, dar … va rog cu ingaduinta, sa ascultati interpretarea “El Grillo” (Josquin des Pres)!

Pentru a va usura auditia – iata si textul italian, care nu are nevoie de traducere: …

El grillo è buon cantore
che tiene longo verso.
Dale beve grillo canta.
Ma non fa come gli altri uccelli,
come li han cantato un poco
van` de fatto in altro loco,
sempre el grillo sta pur saldo
Quando la maggior è [l`] caldo
alhor canta sol per amore.

 

January 12, 2013

Armele viitorului – declansate doar de amprenta cumparatorului?!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , , , |
[8] Comments 

Nu am fost niciodata in Statele Unite. De  aceea, ce am sa spun in continuare va rog sa fie tratat cu retinere, ca o opinie personala: ma intereseaza ceea ce se dezbate dincolo de ocean, doar pentru ca americanii sunt cei care impun pasul, ritmul si directia dezvoltarii pe planeta pe care traim. Atat.

Sper ca prietenii pe care ii avem “dincolo” sa ne puna la curent cu felul in care ei insisi, ca americani, se raporteaza la fenomenul violentei, legat de existenta celui de-al doilea amendament ( privind libertatea cetateanului de a detine arme de foc si de a le folosi oricand in scopul autoapararii sale …)

Stim ca recent a avut loc un atentat sangeros intr-o scoala – in Newtown, Connecticut.

Reactia Administratiei Obama a fost in doua parti. Prima – cea “imediata”, cu discursul emotional al Presedintelui in calitatea lui de Tata a doua fete … A doua – cea “concreta”, este o consultare cu toate partile interesate: misiunea a revenit Vicepresedintelui Joe Biden.

Pe agenda lui de lucru au fost intalniri cu:

  • National Rifle Association (NRA) – considerata cea mai puternica organizatie de lobby-ing pentru producatorii de armament;
  • Comcast – unii din cei mai mari cablisti (distribuitori de media si entertainment) ai Americii
  • Motion Picture of America – cei care sunt un fel de CNC mai evoluat al Americii
  • … chiar si cu reprezentanti ai industriei jocurilor video …

Mai mult, prin declaratiile pe care le-a dat publicitatii, Vicepresedintele sugereaza ca o posibila directie spre rezolvarea problemei ar putea fi marcata de evolutia tehnologiei … armele viitorului sa nu poata fi folosite decat de aceia care le cumpara!

Martea viitoare Biden va prezenta concluziile sale lui Obama. Suntem curiosi, pentru ca e vorba de o libertate la care americanii tin foarte mult, dar care – dupa parerea noastra -, trebuie ingradita cu inteligenta … Dar iarasi, ce libertate e aceea pe care unii si altii ti-o ingradesc?

Gandirea americana in privinta portului liber de arma este profund deosebita de a noastra, si nu putem spune fara retinere: e problema lor, ce ne priveste? Pentru ca ca rolul pe care si l-au asumat ni i-a adus foarte aproape: dorim sa-i intelegem in intimitatea gandirii lor, astfel incat sa deosebim intre cele ce urmeaza sa se intample pe micuta noastra planeta …

(sursa:  http://bigstory.ap.org/article/biden-seeks-video-game-industry-input-guns )

 

January 10, 2013

Secolul al XVIII-lea romanesc si unitatea Principatelor

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
Leave a Comment 

In vizita noastra la Brasov, nu puteam lipsi de la intalnirea cu Prima Scoala Romaneasca – intotdeauna avem de invatat lucruri noi, iar timpul petrecut in preajma Parintelui Profesor Vasile Oltean este oricum prea scurt.

Asa si astazi, in sala documentelor – a zabovit mai mult asupra unui Hrisov Domnesc al lui Mihai Racovita, datand din anul 1731. Ne-a atras atentia asupra existentei, in antet, a celor doua steme ale Principatelor: bourul si vulturul – alaturi, la 1731, cu 128 de ani inaintea implinirii Unirii celei mici … constiinta nationala, dupa fapta lui Mihai Viteazul?

In cazul lui Mihai Racovita, om al turcilor, cu trei domnii in Moldova si doua in Tara Romaneasca – e mai greu sa acceptam ca ar fi avut constiinta unitatii neamului… sau poate tocmai din acest motiv, pentru ca le-a fost domn atat moldovenilor cat si muntenilor, a inteles ca asemanarile sunt mai mari decat deosebirile intre cele doua Tari Romanesti …

Mutarea din Moldova in Tara Romaneasca (ceva mai bogata) a domnitorilor fanarioti in secolul al XVIII – lea,  era considerata un premiu. Daca ne imaginam insa cum se faceau aceste mutari, anume ca domnitorii isi aduceau cu ei “curtea”, adica o suita numeroasa … ca tinerii moldoveni se indragosteau de domnitele muntence si invers … iata cum unirea a fost anticipata de gesturi si semne, inainte de a se infaptui efectiv.

Un motiv in plus de a ne gandi serios ca gesturile noastre de azi  vor determina realitatile veacului urmator!

Hrisov Domnesc al lui Mihai Racovita la 1731

Hrisov Domnesc al lui Mihai Racovita la 1731

Moldova si Tara Romaneasca, unite la 1731 ... in stema curajoasa a lui Mihai Racovita!

Moldova si Tara Romaneasca, unite la 1731 … in stema curajoasa a lui Mihai Racovita!

 

 

 

 

 

January 8, 2013

Piatra de mormant a lui Jim Morrison

Posted by Calin Diaconu under Nostalgice | Tags: , , , , |
1 Comment 

Piatra de mormant a lui Jim Morrison. Ar fi implinit anul acesta 70 de ani!

Piatra de mormant a lui Jim Morrison. Ar fi implinit anul acesta 70 de ani!

“ΚΑΤΑ ΤΟΝ ΔΑΙΜΟΝΑ ΕΑΥΤΟΥ” … cel care a trait in acord cu daemonul sau? … cel care si-a fost siesi daemon? … cel care s-a lasat consumat de pasiunea sa? … cel care nu s-a amagit pe sine? … cel care si-a cautat sinele, racaind strat dupa strat, pana la autodistrugere?

Aflata pe mormantul lui James Douglas Morrison – si inca pusa acolo de un Tata lasat in afara testamentului (!) – ma gandesc ca inscriptia se vrea de fapt un mesaj de impacare, exprimat de cineva care a pierdut tot ce-avea mai drag pe lume: propriul copil. O impacare … cu soarta in primul rand si abia apoi cu fiul ratacitor pe care nu l-a mai putut intoarce din drum. O scuza tardiva a tatalui care nu a inteles chemarea fiului? O explicatie neceruta de cel care n-o mai aude, dar strigata pe strazi pustii de cel care n-o mai poate purta in interiorul sau …

Ascultandu-l pe Jim in “Indian Summer” – un cantec rostit in cuvinte putine si purtator al unui mesaj fara perdea – trebuie sa admitem ca-n vremea in care si-a consumat faclia, totul se obtinea de la viata furand … Vorba unui comentariu postat pe marginea spotului de mai jos: ” This is sung from the heart back in the days when kids STOLE their freedom.”

Sa se fi schimbat lucrurile chiar asa de mult?

 

« Previous Page — Next Page »