Cu siguranta o parte a acelora treziti azi dimineata la ora trei si jumatate pentru a sustine Campionul din Pechea in cea de-al noualea sau angajament pentru pastrarea centurii cu diamante … vor fi mers inapoi in pat cu sentimentul nelamurit: ce-a lipsit? A fost pe bune sau nu? Pe de-o parte, fiecare repriza a trecut extrem de repede, asta inseamna ca tensiunea din ring s-a transmis in mod real pana in fotoliile privitorilor. Pe de alta parte, ambii luptatori erau atat de lipsiti de vanatai incat nu aveai cum sa nu te intrebi: unde e sangele? Oare MMA sau K1 sa fi ramas singurul loc unde putem vedea meciuri pe viata si pe moarte?

In timp ce, reveniti in caldura plapumei, suporterii Campionului masoara in amintire traseul picioarelor inteligente care a caracterizat meciul zilei, recomand o privire spre zona recentelor productii cinematografiei de peste Ocean, unde oferta de sange e conjugata din nou cu otelul din Transformers: rezultatul se numeste … “REAL STEEL”.

Deci: pentru cei in nevoie de senzatii tari … hai la cinema :-)!


Bute vs Johnson.Meci tensionat, prudenta incordata. Frumos.

Bute won via Unanimous Decision!

Judges Scorecard: 119-109, 120-108, 120-108

Recitesc insemnarile din timpul meciului . . . :

R1 – cei doi sunt egali, ce face Lucian cu dreapta lui face si Johnson cu stanga, cu diferenta ca romanul cauta barbia iar jamaicanul da la corp;

R2 – lectie de deplasare in ring, conform planului, Lucian are ca scop sa nu mai primeasca lovituri. Insemna ca loviturile din prima repriza l-au durut? 

R3 – Johnson incearca vreo trei drepte, insa le arunca in aer … pentru ca Lucian Bute ii interzice inteligent acest lucru, prin deplasare!

R4 – Din felul in care porneste in ring, Lucian puncteaza la capitolul artistic, e foarte hotarat – insa e singura repriza data de counter-ul paralel lui Glen Johnson. Nu am inteles de ce…

R5 – E randul lui Johnson sa dea o lectie de deplasare: cum sa iti pastrezi agresivitatea deplasandu-te inapoi. Abia aceasta e prima repriza pe care i-as da-o lui Johnson. Lucian trebuie sa fie atent!

R6 – Meciul devine greu. Johnson asta stie meserie, e randul lui Lucian sa loveasca aerul de vreo doua ori, incercand uppercut-ul.

R7 – O repriza foarte frumoasa, in care Lucian a stralucit cu trei stangi mitraliate, urmate de-o dreapta. Se incheie cu  o lovitura sub centura …

R8 – Repriza lui Lucian, insa Johnson nu poate fi clintit usor, e un bun incasator. Muschii gatului sunt foarte dezvoltati…

R9 – Meciul se dezlantuie – Lucian a incercat toate combinatiile, mai putin uppercut-ul de stanga

R10 – Johnson da senzatia ca nu mai poate insa poate fi doar o capcana in care ar putea sa-l atraga pe Campion. Sar stropii din jamaican, isi scutura dreapta de carcei …

R11 – O repriza in care cei doi boxeuri se pregatesc pentru asaltul final: cand s-a terminat meciul acesta atat de repede?! Incep sa ma gandesc la arbitri, ca sunt de-ai casei, canadieni – si nu ar trebui sa avem emotii!

R12 – Aud, dincolo de comentarii, cateva fluieraturi ale celor care nu inteleg boxul in “safe-mode”. Pentru ei, boxul e sacrificiu. Pentru Lucian Bute, urmeaza meciul 31 la profesionisti, poate cu cei de la varf (Ward sau Froch) sau pentru cei de sub varf (Kelly, Pavlik).

… si ma gandesc ca riscul inutil trebuie evitat! Se poate castiga si la puncte, KO nu e obligatoriu. Daca scopul e sa ramai Campion Mondial o perioada cat mai lunga de timp, atunci scopul a fost atins. Apropo de risc – cine isi va asuma riscul urmatorului meci cu Lucian Bute?

Astazi a fost (pentru noi) un meci “in deplasare” … si de fapt, a fost un joc al deplasarii inteligente in ring, un joc al picioarelor inteligente! Johnson nu s-a putut exprima, mi s-a parut un boxeur fara replica, a carui grija principala a fost sa-si apere bine ficatul … Din partea lui Lucian, am vazut multa, foarte multa munca si seriozitatea de a rezista ispitelor. Vremea in care se dezlantuia si descoperea aiurea in fata lui Andrade a trecut. Emotiile noastre, in ceea ce-l priveste pe Lucian Bute – au devenit emotii nemtesti: stim dinainte ca baiatul nostru drag se va bate cu seriozitate!

Gata cu joaca! Vin meciurile grele … asteptam Finala Turneului Super Six!


Un film despre obligatia noastra de a filtra ceea ce ni se prezinta in fiecare zi.

Nu putem da vina pe televiziuni si nici pe extraterestrii, insa uneori ni se pare ca lucrurile sunt regizate in interesul altora – nu al nostru, al pamantenilor …

E interesant sa vezi cum gandea John Carpenter la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut – si mult mai interesant este sa gandesti asta comparativ – caci noi eram inca aliniati la coada la lapte sau ne agitam sa luam zahar si ulei pe cartela – in timp ce baietii astia de dincolo de Ocean isi puneau probleme serioase despre consumism …

Ia te uita ce spunea in urma cu peste 20 de ani, John Carpenter:

Working for the studios is no piece of cake. But it’s a trade-off situation, whomever you work for. You have much less creative freedom working for big studios, but they really release your film. By comparison, you have enormous creative freedom working for independent companies like New World. But when it comes time to sell your film and show it to the public, they don’t have the same clout as big studios. The independents have to fight to get your film in theaters in which to show your film and they have to fight to keep your film in those theaters. Everybody in the business faces one truth all the time — if your movie doesn’t perform immediately, the exhibitors want to get rid of it. The exhibitors only want product in their theaters which makes money. Quality has nothing to do with it.

Cat mai tine criza – dar mai ales cat va mai rezista “free” filmul “They Live” – il puteti vedea mai jos.


… e un subiect fierbinte pe timp de criza prelungita, pentru ca rostul bugetului de comunicare nu se mai justifica simplist, la modul am investit atatia EURO in comunicare – si am reusit sa cresc business-ul cu atata”.

Intre noi vorbind – mandria de mai sus era oricum nejustificata, pentru ca publicitatea este numai o parte a mixului de marketing, un business prosper depinzand in mare masura de abilitatea si sistemul colegilor de la vanzari, de conjunctura pietei, capitalul din spatele afacerii, seriozitatea partenerilor … etc. … dar, sa recunoastem ca un proiect de comunicare in vreme de boom economic era (aproape sigur) acoperit de cresterea volumului de vanzari!

In vremurile actuale, atentia si stress-ul justificarii fiecarei mutari cad pe umerii managerilor de brand, care trebuie sa explice importanta actiunilor de comunicare, ce solicita serios bugetele subtiate ale companiilor jucatoare. Si nici nu poate fi altfel: cand presiunea se pune pe pretul de vanzare al produsului,  (ceea ce erodeaza marja de profit obtinut in urma vanzarii) – e clar ca dilema principala a conducatorilor este: SCAD PRETUL pentru a ajuta vanzarile si a castiga cota de piata sau SCAD BUGETUL de comunicare – pentru ca lumea nu mai e atenta la televizor ci la portofel?!

Daca justificarea ni se cere (de obicei) pe termen scurt – la modul “cum a livrat proiectul x in termeni de audienta/imagine si vanzari”, ceea ce nu ar trebui scapat din vedere este efectul pe termen lung … acesta este mai greu de masurat, dar se reflecta direct in INCREDEREA pe care partenerii o au in acela care face efortul de a comunica, determinand o dulce usurinta in incheierea contractelor aducatoare de venit! 🙂


… e un subiect important de meditatie: pentru ca mesajele platite ajung in spatiul public prin vehicolele media.

Teoretic, ele pot fi vazute/citite de toata lumea. In felul acesta, oamenii se pot lasa influentati in deciziile/actiunile lor viitoare. Pentru ca nu ai voie sa faci (chiar) orice cu banii pe care ii ai la dispozitie, e normal sa existe reglementari – si, in acelasi timp, o anumita “stare de veghe” a societatii privind natura si sensul mesajelor platite expuse…

Stati putin. Am spus “nu poti face chiar orice cu banii pe care ii ai la dispozitie”?! Nu-i corect! Proprietatea e sfanta! O fi, dar trebuie sa admitem ca exista doua tipuri de proprietate – privata si publica!

Plecand de la aceasta constatare, putem incerca o reformulare: intrucat in spatiul public (media), proprietatea privata (mesajul platit) ia cu asalt mintea cea sensibila a individului (particularul), acesta trebuie aparat de exagerari, minciuni, promisiuni false, indemnuri cu scop ascuns, incitari la violenta, etc.

Si totusi, in cazul in care cenzura aceasta benefica ar functiona, ar trebui sa inceapa prin inventarea unui sistem de monitorizare a promisiunilor politicienilor in campania electorala 🙂 …

Simplu, nu?

Il ascult pe Florea Bolog cum vorbeste indirect, printre suspine reale, despre cat de frumos va fi cand va incepe exploatarea miniera cu cianuri in Rosia Montana – si ma intreb: pe cati bani si pe cat timp a cesionat drepturile de imagine din spotul in care l-au pus sa joace?