Oare avem nevoie de cele mai mici detalii, de claritate in pixeli pentru a ne bucura de o imagine “servită” generos de realitatea mereu surprinzătoare?

Nu ştiu ce să spun, am să ilustrez mai jos cu o imagine preluată în întunericul nopţii cu un telefon … si va rog pe voi, interpretati tabloul!

La urma urmei, bucuria e a celor care privesc :-)!

Flori de cais, noaptea, luminate ...


Suprapunerea vetrelor satului, in diferite epoci istorice – i-a fascinat pe arheologi: cum să existe o aşezare mai veche sub cea îngropată în adâncurile pământului …

Din unghiul larg al perspectivei pe care am avut-o la un moment dat, observ abia acum suprapunerea liniştii crucilor – fie albe, fie negre – , pe fundalul gri al blocurilor vieţii noastre de zi cu zi…

Blocuri si cruci

Blocuri si Morminte: ce culoare are aşteptarea?


şantier abandonat parasit

... numai că nu toate şantierele sunt începute ...


Despre “frunte” … – e celebră confruntarea din spatiul romanesc popular între FRUNTEA ARDELEANULUI şi FRUNCEA BANATEANULUI: care-i mai fruntaş, care-i mai harnic, mai bun gospodar, care să ocupe locul de cinste al “modelului de urmat” …

A fi în fruntea plutonului, a fi primul în linia de bătaie… era pe vremuri considerată o mare onoare şi o dovadă de curaj – căci cel din faţă este primul care dă piept cu inamicul…

Pentru că fruntea e partea din fata a capului – pastrator al organului mintii, simbol al rationalitatii.

Tocmai de aceea, e normal ca ea să fie expusă ciocnirilor, de tot felul, dintre care disting mai jos trei tipuri sau categorii:

Confruntările: fruntile sunt impotriva dar stau impreuna, corpurile nu se despart, iar cearta are ca scop aflarea unei solutii mai bune.

Infruntările: fruntile sunt impotriva cu toata fiinta, in regim de razboi de tipul “care-pe-care”, oamenii se transforma in berbeci.

Sfruntările: fruntea unuia singur ne priveste de sus, individul situându-se de-asupra celorlalti, cu superioritatea prostului care nu e prost destul, daca nu e si fudul.

…


Un film care poate fi interpretat ca un eseu asupra publicitatii: despre cum se construieste o poveste, cum scoatem din anonimat un personaj, cum starnim emotii in randul consumatorilor de media si mai ales, cum transformam aceste emotii in capital.

Aflam cu surprindere (trucata) faptul ca oricat am vrea sa fim noi de rationali – tot emotia e cea care pune in miscare moda, trendul, istoria! Cu alte cuvinte starile care conteaza: “saracia, bogatia si sexul” … cum spune personajul lui Dinica in opera semnata de Nae Caranfil.

Societatea de consum s-a construit pe mecanismele psihologice ale emotiilor, pe relatia reala sau imaginara a subiectilor cu obiectele sau situatiile din jurul lor. Oamenii anonimi sunt in cautare permanenta a starilor emotionale, balansand in cautarile lor intre diferitele forme ale acestor emotii:  frica, furie, tristete sau bucurie.

Este singura certitudine la care poate aspira un anonim fara credinta, in legatura cu participarea sa la bunul mers al istoriei …

Filmul a tras un util semnal de alarma in 2002, asupra felului in care trebuie sa ne educam reactiile emotionale. Util, pentru cei care au avut urechi de auzit – bineinteles!