sindicalisti albastriInstalatiile de sonorizare au evoluat mult din vremea Pietei Universitatii pana azi. Organizatorii demonstratiilor sindicale din aceste zile, au adus microfoane si boxe de ultima generatie, iar Palatul Guvernului – sa fi avut termopane cu cinci camere, tot trebuie ca a rasunat in interior de furia muncitoreasca de afara! “JOS GU-VER-NU’!” si “U-NI-TA-TE!” – au fost probabil cele mai scandate lozinci. sindicalisti rosiiIn albastru sau in rosu, de la BNS sau de la Sanitas, toti pareau a fi prezenti, cu mesajul “Potoliti-va, lasati-va de prostii si puneti treaba pe roate ca ne lasati fara paine!”

 

 

Putini sindicalisti din Bucuresti insa, la cate autocare din provincie au ocupat Kiseleff-ul… Multe si cu soferi ingrijorati: “Ati auzit, vor sa confiste autocarele care circula in data alegerilor?”coloana vazuta din padurea kiseleff

Si mi-am permis, in timp ce faceam cateva poze, sa reflectez din nou la valoarea de intrebuintare a autocarelor si puterea pe care o au in zi de actiune politica transportatorii “de persoane”. De fapt, cine a platit aceste autocare … “ale sindicatelor”? Cu ce difera actiunea aceasta, de intimidare, de o actiune de tip “turism electoral”? Ce parteneriat public-privat s-a pus la cale in domeniul transporturilor? Imi imaginez ca fara aceste mijloace de transport ar fi venit… cati?! Imaginatia sanatoasa se mentine in anumite limite ale decentei, dar uneori, realitatea depaseste ceea ce noi avem puterea sa ne imaginam… Sa admitem deci ca o imaginatie bolnava isi inchipuie ca un grup de fanatici partizani ai unui partid oarecare pleaca la drum si voteaza de patru-cinci ori, in judete diferite, pentru a obtine ce: o victorie mincinoasa!

Ce facem? Ne lasam striviti de noua moda … a autocarelor politice?

striviti de coloana


1. În România, puterea executivă este una cu două capete.  Avem un Preşedinte – votat direct şi nominal de popor şi un Prim Ministru – emanat dintr-o negociere parlamentară, dintr-un „deal” al partidelor parlamentare care formează o majoritate.

În exercitarea puterii, în viaţa de zi cu zi, cei doi conducători ai celor două Palate (din Cotroceni şi Victoriei), avand fiecare propria-i echipa … trebuie să acţioneze impreuna – ca o singură formula: EXECUTIVUL PERFECT presupune intelegere, ascultare reciproca, negociere, vointa comuna, armonizare, pace de substanta ( si nu de forma).

Ori asta presupune ca Preşedintele să se ridice de-asupra intereselor de Partid. El trebuie să facă echipă măcar cu o majoritate parlamentară – dar în acte este mai mult: „al nostru, al tuturor” (desi nu l-am votat toti, este al tuturor)!

Concluzia 1: Relaţia Preşedinte – Prim Ministru este una fierbinte, întrepătrunsă, din care sar scântei. Nu poate fi una paralelă.  Sunt doua Institutii, reprezentate de doi oameni – care au sigur doua capete, poate doua viziuni,  dar o singura (buna)voinţă!

2. Preşedintele numeşte Primul Ministru desemnat de Parlament (sau desemneaza un PM a carui echipa trebuie sa aibe investitura Parlamentului…).

La penultimele alegeri parlamentare, românii au votat şi pentru Preşedinte şi pentru Parlament. Au votat o echipa Băsescu-Tăriceanu sau PD-PNL, sau Alianţa DA, cum vreţi. Au sperat că cei doi se vor înţelege şi vor face treabă bună împreună. Pentru Ţară. Şi pentru ei, bineînţeles. Dar romanii au votat si alianta fara nume PSD+PC, si local – UDMR. Conjuctura creata de vot a trasat majoritatea parlamentara suficienta pentru a conduce: PNL+PD+UDMR.

A ţinut doar doi ani, apoi am intrat în Europa şi nu stim cum si de ce (probabil fierbinteala Puterii?) au început să apară bileţele, acuze, injurii, circ, încrâncenări, scrâşnete, scârţâială … şi, urmarea firească: rupere in doua si alti doi ani de răceala între Palate! „ Tara celor Doua Românii şi Doua Cabinete Paralele” – România Primului Ministru (susţinut de Parlament) şi România Preşedintelui (susţinut de Popor si Mass Media)…

Concluzia 2: Nu există garanţii ale bunei colaborări între Palate. Maximum ce putem spera este o relaţie decentă, în care cei doi actori principali să nu se înjure reciproc. Caci nu ne place să vedem asta.

3. Soluţii pentru România, după 1 Octombrie 2009.

După alegerile Parlamentare din 2008, aveam trei variante de alianţă posibile, care se cunosc deja foarte bine si sunt valabile si azi:

a. PD(L) + PNL. Sunt prea mulţi „L” în această combinaţie… ar trebui renunţat sincer la unul şi asta… nu se poate, deocamdata.

b. PDL + PSD. Tocmai ce s-a rupt, vom afla zilele acestea de ce. De asemenea, vom afla impreuna cu cine va conduce Executivul Tara Romaneasca. Nu poti sa ai pretentii serioase ca executi (conduci) fara a detine majoritatea in Parlament

c. PSD + PNL. A funcţionat ca majoritate Parlamentară în ultimii doi ani de guvernare liberală. Pentru a relua discutiile cu onestitate, Dan Nica trebuie sa iasa in fata Natiunii si sa prezinte dovezile suspiciunilor de frauda tip “turism electoral”.  Altfel, nu putem spera la o solutie Antonescu Presedinte si Geoana PrimMinistru – sau invers.


toata lumea vorbesteSuntem fara indoiala intr-o noua dimensiune a comunicarii…

Imi aduc aminte de primul aparat de fax pe care, in anul 1987 (sau 1988?) l-am primit ca pe o minune a tehnicii la serviciul meu de atunci: inventia care a dus  la inlocuirea telexului mi s-a parut la momentul respectiv ca reprezinta un varf al tehnicii, o revolutie care va contribui la scurtarea timpilor in legarea unor afaceri… Adica, nu mai e nevoie sa astepti sa ajunga scrisoarea prin posta – e suficient sa trimiti oferta prin fax sau sa primesti comanda prin acelasi aparat. Dar are valoare juridica? Pai, inca nu (nn: spuneam noi atunci)- dar legislatia se adapteaza vietii, daca aceasta o ia inaintea timpului!

Tineti minte primele telefoane mobile: greoaie, mari, scumpe si admirate, inaccesibile majoritatii – insa folositoare fara indoiala celor care calatoreau mult si care trebuiau sa primeasca sau sa dea instructiuni.

Apoi, cand Romania a fost pregatita, a inceput revolutia in comunicare: au intrat pe piata operatorii de telefonie MOBIFON si MOBILROM (ce confuzie intentionata o mai fi fost si aceasta?). In perioada celor 12 ani ce s-au scurs de la lansare, dupa sute de milioane de Euro investiti in marketingul comunicarii, dupa ce ni s-a repetat stiintific si meticulos cat este de usor si cat este de util sa comunici, cat de trendy si cat de friendly, comportamentul nostru fata de vorbitul la telefon s-a schimbat. Ne-a intrat atat de mult in sange, incat face deja parte din ADN-ul noii generatii.

Chestiunea pe care v-o propun pentru discutie este cum folosim corect telefonia mobila...

1. e corecta ascultarea/inregistrarea convorbirilor?

2. e corect sa folosim cu atata usurinta si pentru orice fleac telefonul mobil?

3. exista risc de radiatie in cazul telefoanelor mobile? (cat e legenda si cat e adevar in pericolul antenelor dedicate celulalelor? cum e cu vorbitul in masina?)

4. cate cupluri s-au destramat din cauza telefoanelor mobile (macar sa avem o numaratoare de cand cu videotelefonia: arata-mi unde esti!)

5. ce am pierdut de cand am inlocuit scrisorile cu vorbitul la telefon (profunzimea unei relatii telefonice: te-am sunat sa vad ce mai faci?)

telefoane mobile


verde si iar verdePrimul lucru pe care il sorbi cu nesat este verdele sub diverse nuante – gazon sau copac; crud, deschis, inchis… verdele iti vorbeste despre “Natura”, “natural”, “firesc”. Tot ce inseamna, antagonic, departare si opozitie la betonul cel gri. Verdele preia apa de sus, o cerne spre adancul pamantului. Verdele respira in aer, ii reda aerului oxigenul de care are si avem nevoie… Verdele e in raport purificator firesc cu aerul si apa. Verdele e mult in Bucovina, si nu se lasa pe plan secund – si umbra verdelui e verde in Bucovina!

 

 

 

 

verde plouat

Si e atata verde, incat incepe a se juca cu sine: daca vrea, verdele ploua verde din ramurile incarcate…

 

 

 

 

 

 

Dar armonia si blandetea o regasesti si in formele ei de relief – numite OBCINI. Ascultati definitia acestui cuvant, in DEX (Ed.1975): “Culme, coama prelungita de deal sau de munte care uneste doua piscuri, versant comun care formeaza hotarul dintre doua proprietati; inaltime acoperita de padure – din slav. obcina… Ma bucur in acest caz de a fi lasat loc in limba noastra acelui strop necesar de suflet slav si am adoptat acest cuvant, a carui materialitate ei insisi l-au (re)gasit la sosirea lor pe aceste meleaguri binecuvantate.

obcina din masina

 

 

 

 

 

 

 

Bucovina oamenilor de seama din trecutul tarii: Stefan cel Mare a iubit aceste locuri si a hotarat sa fie inmormantat aici. Domnitori si Mitropoliti s-au luat la intrecere in a aduce lauda si recunostinta lui Dumnezeu, zidind manastiri fortificate – centre ale culturii romanesti in Evul Mediu. Trepte ale descoperirii noastre ca neam si definitie a rostului nostru in aceasta parte a Europei, la hotarul dintre imperii. BUCHENWALD – “Tara Padurilor de Fag” (germ. Buche) – au avut si Imperialii austrieci rolul lor incontestabil in civilizarea si impunerea unei anumite ordini si a unui respect fata de lege si munca… nu mai vorbesc de pastrarea valorilor trecutului. Au lasat (mai de voie, de nevoie) sa se infiripe un filon patriotic in veacul desteptarii natiunilor. De veghe la hotarul de nord, Bucovina e un loc pe care ne dorim sa il descoperim putin cate putin, in diferitele varste ale vietii noastre.

Stefan de vorba cu Domnul Iisustricolorulputna

Inchei aici – cu un salut din Dragomirna mitropolitului Atanasie Crimca, cu speranta unei cat mai apropiate revederi!

(Nu inainte de a multumi cum se cuvine fotografului amator de serviciu- Cristina Diaconu!)

zidul exterior dragomirna

apus la dragomirna


Dacă eu, ca individ – am şansa răscumpărării păcatului;  iar prin sinceră părere de rău, penitenţă si impartasirea Sfintelor Taine îmi pot spăla şi întineri sufletul… cum se poate ca noi, ca specie, să fim condamnaţi la un final apocaliptic?

Cum era lumea înainte de venirea lui Iisus? – Neîmpăcată!

Războaie şi certuri au fost şi după Sfânta Sa Naştere, numai că, la nivelul fiecăruia dintre noi (!) – avem şansa de a primi sau libertatea de a refuza „arvuna mântuirii” (Sf. Pavel): adică Sfântul Duh al Speranţei, Credinţei şi Iubirii.Pacea vine din acestea trei, iar minunea este faptul de a putea simţi, gusta şi trăi această pace încă de aici, de pe Pământ.

 Pacea nu vine după victorii sau înfrângeri, ci din trăirea credinţei. În felul acesta ne salvăm, ca indivizi. Ca specie însă…?