Imaginati-va: dupa o insiruire neintrerupta de zile pline de evenimente catastrofice, o perioada  de o luna de pauza ar fi perceputa ca ceva nefiresc. Incendii, seceta, cutermure, inundatii, alunecari de teren, accidente, meciuri de fotbal pierdute “la mustata”, arestari spectaculoase, disparitii, aparitii, certuri grozave televizate “in direct”, …, intreg circul capata un aer natural si firesc (ceva de genul “asta e lumea in care traim”), iar apoi, dintr-o data: LINISTE si PACE! Ce te faci? Cum te dor, sarmane, urechile si cu ce vei considera sa umpli spatiul lasat gol de comunicatele apocaliptice care dintr-o data iti lipsesc?

Negresit, masinaria media va inventa stiri si din nimic…


17 Ianuarie  2009 – ora 10,30… ma uit la ceas pentru a nota cat mai exact primul moment in care am simtit madrie dupa mult, mult, timp. Am intrat in incinta Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti: INCREDIBIL de europeana. Scriu aceste randuri dintr-un “Bufet” curat, in care degust unul din cele patru sortimente de sandwich-uri cu piept de pui din care mi-a fost greu sa aleg…  Mi-au ramas rest doi lei, de care am preferat sa imi iau un pix si un top de hartie de langa casa de marcat – invitatie catre scris si aducere aminte totodata asupra locului in care te afli!

Gandul care ma framanta, in ascuns: cineva important, cineva mare, un personaj din acelea care stiu si pot multe, a realizat crima ce s-a produs in timpul Revolutiei din ’89, cand – absolut inutil, cartile au fost prinse la mijloc intr-un foc incrucisat si distruse… Multa vreme impracticabila, santier in lucru, BCU si cu mine ne-am departat unul de celalalt, ne-am luat fiecare cu destinul sau…  E Sambata amintirilor si a recunostintei:copiii nostri vor avea sansa de a studia intr-un oras european… da!, acesta este sentimentul cu care ma amagesc traindu-l realmente – mandria ca, printr-o parte a sa, intregul s-a ridicat peste conditia la care pare condamnat…

Ma grabesc sa inchei, pentru ca urmeaza sa particip la un tur de initiere, care se organizeaza din ora in ora, cu ghid dedicat…

IMPRESIONAT de cele ce vad, nu pot sa nu ma intreb cat de mare e distanta intre tineretul de azi si carte, daca au trebuit asemenea conditii exceptionale pentru a-i atrage in salile de lectura, a-i repune in contact cu realitatea profunda a cartilor… Cartile uitate, detronate si ocolite, prafuite, inselate si prea obositoare pentru ritmul vietii de azi.

Forma de autoaparare a culturii in fata asaltului mediatic: creeaza-le conditii tinerilor, da-le o forma perfecta (computerul si internetul sunt bine dar strunit integrate) – si asteapta sa te iubeasca, la schimb!

PS. ce pacat de capacitatea maxima atat de mica – doar 378 de cititori simultan… dar avem un standard!


Cea mai puternica unire, cea mai teribila atractie intre oameni,
aceea care dureaza si dupa ce trupurile noastre imbatranesc si isi pierd
din atractivitate – este in cuget si simtiri (cum spune Poetul);
in spirit si suflet (cum spune Biserica).
Daca sufletele se pot “simti” unele pe celelalte intr-o lume a lor,
separata de lumea aceasta – atunci avem o imagine despre cum sunt
Raiul si Iadul.
Dorinta noastra cea mai fierbinte, (pe care unii o resimt inca deja
din aceasta Vale a Plangerii si Trecerii) – este de a ne reintalni
ca familie (ca entitate si unitate), dupa savarsirea noastra de aici –
in lumea de dincolo.
Binemeritandu-i pe mortii nostri dragi in lumea aceea, ce ne asteapta
dincolo si petrecand apoi acolo, dimpreuna cu ei, in asteptare comuna,
venirea cea de-a doua a Mantuitorului. Impreuna asteptand
si nu singuri!
Poate ca Iadul inseamna tocmai sufletele ingreunate si preocupate
de propriile pacate, care nu s-au stiut impartasi din ceilalti aici si
care petrec in singuratate absoluta asteptarea cea de dincolo.

Relatia de “transfer” intre cum traim si cum petrecem dupa
ce murim rezulta destul de clar, nu?


“Freedom” inseamna “libertate” in limba engleza. De aici, cateva derivate de care amintim, pentru a intra in atmosfera familiei lui “Freedom”: “I feel free” – ma simt liber sau “We are free” – suntem liberi. Adica, exista si o forma prescurtata “free”, atunci cand sta pe langa verb… Ca substantiv, e maiestuos – au simtit nevoia sa-i puna un “dom” in coada, ceea ce duce cu gandul la arhitectura, la constructii grandioase, marete…

Aceasta, pe de o parte ne arata respectul considerat acestei stari individuale si sociale. Nu poti fi cu adevarat liber decat in cadrul unei constructii sociale!

Pe de alta parte, in multe brosuri promotionale din Vest apare obsedant, de regula rosu pe fond galben si obligatoriu urmat de mai multe semne de exclamare, termenul “FREE!!!” – care inseamna o gratuitate conditionata de o achizitie prealabila: cumperi dumneata ceva si primesti, “gratis”, altceva … Iata-l pe “free-ul” lor, supus si transformat in spirit mercantil si nedemn, in gratis.

Exercitiu (poll): sa se aleaga varianta corecta a traducerii propozitiei “WE LIVE IN A FREE WORLD!”: – traim intr-o lume libera sau … traim intr-o lume gratis-conditionat?!


A existat vreodata pace absoluta pe pamint? Sau dimpotriva, mereu – in cate un colt mai mic sau mai mare al Planetei a existat Razboi? Pe masura ce armele s-au perfectionat, razboaiele s-au scurtat – adica, in mai putin timp, conducatorii ambitiosi au solutionat problema lui “cine e cel mai tare dintre noi”…

Armele nu numai ca s-au perfectionat, in timpul din urma deducem ca ele s-au transformat: din arc si sageata in pusca si glont. Iar mai nou, in buzunare si preturi.

Transformarea razboielor de azi in lupte economice: parca nu ne ingrijoreaza la fel de mult, pentru ca nu genereaza acelasi “spectacol”: invingatorii se feresc sa triumfe precum odinioara legiunile sub arcuri. Modestia si “low profile”-ul ii ajuta sa continue marsul spre treptele superioare…

In lumea afacerilor de azi, spectaculosi sunt nevazutii si nestiutii razboinici tacuti, razboinicii din umbra… care au tot interesul sa fie pace (in intelesul clasic al termenului, de “liniste, sa ne putem noi lupta cu armele si metodele proprii”).