Unul dintre noi se odihnea pe spate
privind cum din cer incepuse
o ploaie de pumni.

Un altul latra cainilor ceva,
parea sa se faca inteles.

Cel ramas in urma
ingenunchiase putin,
pentru ca bata isi oprise vajiala.

Rolul scaunului este sa cada
pentru a face impresie!”,
am gandit atunci cu voce tare
de m-am auzit singur.

Rolul funiei e sa ne tina
legati de cer!”,
imi aduc aminte ca mi-ar fi raspuns
ecoul.

Gogosarii saltau
vesele vanatai
in hohotele
care rasuna si azi …

(Aprilie 1994)


… ai spune ca n-ar fi trebuit sa intelegem nimica din ceea ce se-ntampla acum in ringul politicii romanesti. Se cearta unii cu ceilalti, sunt doua tabere – unii trag hais si altii cea – de-aia nu merg lucrurile in tara asta!

Dar nu e chiar asa, pentru ca noi, prostimea – adica noi cei multi -, am inteles ceea ce a trebuit sa intelegem si ne-am exprimat dupa cum am socotit ca e mai bine pentru tara: adica pentru demiterea Suspendatului.

De ce nu ni se-aude vocea? De ce ni se pune la indoiala rationalitatea si bunul simt? De ce ne este interpretat votul ca pro-ponta-sau-pro-antonescu?! De ce mai trebuie sa asteptam nu-stiu-ce-liste-si-numaratori pana-n Septembrie?

Nu stim, doar de aceea suntem prosti. Si nici nu ne intereseaza sa gandim atata de departe …

Pe noi ne intereseaza lucrurile simple, cum ar fi hrana si plata facturilor. Ratele la Banca. Ne intereseaza familia – cei care avem parte de ea. Ne intereseaza imediatul. In acelasi timp, ne intereseaza sa ne salvam sufletele de la pacate, mergand la Biserica macar de Paste si de Craciun, caci de n-am avea speranta in ziua de maine si in viata de apoi – pentru ce am mai trai?!

Noi, prostimea, functionam asa: voi ne spuneti ce vrem sa ascultam si noi va ascultam. Pentru ca voi stiti sa vorbiti frumos, iar noua ne place sa va ascultam – nu avem timp sa mergem la Teatru, dar va avem pe voi la televizor.

Voi ne promiteti ce vrem noi sa auzim, si noi va credem. Pentru ca ne entuziasmam usor, ne aprindem din latinitate sau resturi dacice, ametite de spiritul slav asezat pe de-asupra …

Asa l-am crezut pe Base la vremea lui, care ne-a fost Primar drag si Presedinte ales. De ce nu-l mai iubim acum? De ce nu-l mai sustinem? Pentru ca noi, prostimea, suntem nerecunoscatori! Uitam repede cele bune – poate pentru ca le consideram normale?!

De-ar fi numai atat …

Noi, prostimea, am iesit in strada – abia atunci cand ne-a plesnit pe televizoare coarda mistou-ului intinsa dincolo de limite. Atunci cand un om, Basescu, a luat la misto un alt om – pe Raed Arafat. Fara motiv si fara a fi avut nevoie. Si mai mult, fara sa fi avut dreptate. “Ghici ghicitoarea mea …” a fost turning-point-ul de la care a plecat caderea lui Base. Si daca tot cade de-atunci, inseamna ca se cocotase tare sus, nu? De-atunci, din acel moment de proasta inspiratie, iubirii  ce parea fara de sfarsit i-am pus punctul final.

Noi, prostimea – asta am inteles: ca nu-l mai vrem pe Suspendat.

In rest, sa-si bata capul intelectualii (cu sau fara papion) :-)!

 


Pentru a imblanzi o idee – deci pentru a o supune -, e nevoie uneori, sa-i pui ceva “sare pe coada”. Daca vei reusi acest lucru, o poti privi apoi linistit, cum o ia la sanatoasa! Cum se departeaza de tine, pentru ca nu a fost a ta cu adevarat. Sau, pentru ca a incercat sa te minta in fata si tu n-ai lasat-o.

Ideile te fura, au sarmul lor – mai ales atunci cand sunt prezentate de oameni care vorbesc frumos, care leaga bine vorbele … cu atat mai mult se cere sa ai solnita la indemana!

Adevarul nu incearca efortul de a te cuceri. El se descopera pur si simplu in fata ta, ti se aseaza de-a curmezisul drumului, dar nu stiu cum se face ca orbit de propriile-ti preocupari marunte, nu-l vezi. Il ocolesti, ca si cum ai citi ziarul mergand pe strada: din nebagare de seama.

Ce ni se cere?

Sa fim atenti, sa observam si atunci cand avem posibilitatea, sa ne exprimam. Votand, de exemplu.

Acum e-acum: daca esti ungur, te inteleg – nu vrei sa votezi intr-o problema romaneasca. Te-as injura de mama, dar esti fratele meu si injurandu-te, mi-as face singur rau. Asa ca incerc sa te accept ca pe o fatalitate, ca pe-un destin al partii asteia de lume, in care pare ca s-au opintit toate sa inceapa sau sa se termine!

Dar daca esti mort sau ti-ai schimbat cetatenia si nu ai catadicsit sa ne informezi. Sau ne-ai informat tu, dar noi nu am apucat sa schimbam listele electorale … ce-as putea sa-ti mai spun atunci, legat de faptul ca n-ai votat la referendum?!

Pai, e firesc sa te cert razand: bai, mortule care nici nu mai esti cetatean roman, si tu tii partea lui Basescu?! Romania parca a devenit curtea de joaca a unor zombies, ca cei din … “Dead Rising”! Vorba lui Tudor – “noroc ca mortii aia se misca incet, altfel nu am avea nici o sansa :-)”!

La vot, mortii s-au ridicat impotriva celor vii!


… va fi cunoscut “on the move”, de data aceasta!

Faptul ca vom fi anuntati, din ora in ora, despre numarul celor care au votat deja – face ca numararea voturilor sa treaca pe locul doi: de data asta nu mai conteaza ce votam, conteaza cati votam.

Poate ne vom desparti azi de Basescu, poate ca nu.

Privind in urma, la toate certurile starnite in anii pe care i-a avut la dispozitie, trebuie sa recunoastem ca un mare castig pentru noi toti au fost dezbaterile pe seama Constitutiei. O carticica suficient de mica pentru a intra in buzunarul de la piept, o carte-la-purtator, pe care in aceasta perioada au citat-o de atatea ori, incat azi stim mai multe despre lucruri care intr-o lume “linistita” nu ne-ar fi interesat niciodata: demitere, suspendare (impeachment), referendum, majoritate toxica, solutii morale si imorale, turism electoral, inchirierea buletinului, mita electorala … iata concepte si notiuni pe marginea carora s-au petrecut ore, zile (si nopti!) in studiourile de talk-show!

Rezultatul referendumului de astazi nu va fi despre demiterea presedintelui, ci despre gradul de civism pe care poporul roman il are azi, in anul 2012. Sau, despre cati vom fi cei care inteleg mecanismul democratiei: pui puterea la mijloc, si te bati pentru ea – prin vot corect si liber exprimat!

Pentru ca astazi e vorba de exercitarea dreptului la vot – deci e vorba despre esenta democratiei! -, ne intrebam ce curaj (sau smiteala?) au avut vechii greci, sa lase conducerea polis-ului pe mana celor multi … Nici ei n-au facut-o oricum, ci umbland mai intai la constiinta lor: mai intai, invatati sa fiti cetateni – abia apoi, va castigati dreptul de a ridica mana, si fiti cu bagare de seama: votand, veti renunta la puterea personala, va veti obliga sa ascultati de puterea institutiilor! 

Unde a gresit, Basescu – in fata Democratiei?

Raspunsul e simplu, in doua puncte. Primo, nu a respectat ascultarea fata de Institutii – cand s-a trezit cu o majoritate potrivnica in Parlament, desi exprima votul celor multi, a schimbat-o dupa cum i-au dictat interesele. Secundo, a indemnat oamenii sa nu mearga la vot.

De aceea: hai, popor roman, sa te vedem la treaba!

 


Sa insisti pentru o majoritate care sa valideze un referendum – iar apoi sa construiesti un discurs de genul “NU VENITI LA VOT CA SA NU VALIDATI LOVITURA DE STAT!” … nu mi-ar fi trecut prin cap sa fie cu putinta!!!

Ma recunosc invins – in fata combinatiei mortale de imaginatie, curaj si mai ales, lipsa de retineri.

De-acum, totul a devenit permis in lupta pentru putere … si ma tem de-un singur lucru: suntem un popor care invata foarte repede, prin imitare.

Cei pe care Basescu ii zdrobeste astazi fluierand, vor aplica maine lectia invatata – iar drumul acesta nu ajunge la liniste.

Ne vom duce Duminica la stampilat buletinul de vot, insa momentul nu mai este unul despre Basescu ci a devenit unul in care vom afla adevarul despre constiinta civica a poporului roman.

E bine, la urma urmei – sa stim cum stam cu civismul -, iar pentru aceasta, suntem de acord ca nici cel mai reprezentativ esantion … nu ar fi fost suficient!