Cu aceste replici de mahala – am fi fost cica pregatiti sa spunem ca s-a ajuns la fundul sacului: adica nu a mai ramas nimic de adaugat, toate cuvintele rele s-au spus, replicile acide s-au dat …

Temerea noastra este insa ca acest prim sac – al cuvintelor urate – va fi urmat in curand de un altul, mai rau. Ne temem ca suntem doar in anticamera “mai raului”, ca am asistat la un simplu preludiu al unui viitor care se anunta mai sumbru. Un viitor al batailor de strada – pe care le-am intrevazut in februarie si care devin foarte probabile dupa Referendum, indiferent de rezultatul acestuia. Pentru ca in limbajul derbedeilor nu exista alta replica la injuratura decat … palma, pumnul, sutul sau paruiala. Vom escalada muntele rusinii, platind pentru libertatea pe care ne-am facut ca o intelegem.

29 Iulie bate la usa, iar de aceasta zi se leaga flasele noastre sperante de intrare in normalitate. Nu cred ca vom avea parte de liniste nici dupa aceasta data, pentru ca romanii s-au impartit in doua mari tabere “ANTI”: Anti-Basescu si Anti-USL.

Pentru ca nu mai suntem noi insine – nu mai vorbim de noi insine, vorbim despre noi prin raportarea negativa la … celalalt! EU NU SUNT CA ACELA – par sa tipe prin toti porii politicienii nostri, care ne-au corupt in devalmasie in aceasta paradigma. Suntem in parabola fariseului, din care lipseste – din pacate – vamesul …

Definindu-ne prin ceea ce nu suntem – am ajuns intr-o perfecta lipsa de identitate… Occidentul ne ia la misto cu un regretabil aer de superioritate, propriile noastre energii – necesare dezbaterilor profunde – sunt irosite pe subiecte aproape comice, minciuna a ajuns sa se sprijine solid pe jumatati de adevar …

Asadar: cui avem de multumit pentru aceasta performanta negativa?!

Pentru ca Raul are radacini, el poate si trebuie urmarit pana la izvor – depinde unde doriti sa il plasam: poate in fatalul biletel al lui Churchill? Ce sens ar fi avut insa acel biletel fara existenta unei paci prost incheiate, la sfarsitul primului razboi mondial? Si iarasi, cum sa se fi impartit corect lumea – fara razboaie?!

E pacat sa aruncam vina in carca unuia singur, dupa cum nici nu putem cere unei conjuncturi sa explice reactiile gresite ale contemporanilor.

De aceea, daca imi permiteti o incheiere pe aceasta tema – pe mine personal m-au durut ambele replici, pentru ca au fost date fara perdea, pe de-asupra capetelor noastre … :-(!


Prin actiunile lor antiromanesti, Blaga & Co demonstreaza ca au inteles foarte bine noile coordonate ale esicherului politic: PD a ramas astazi … “singur impotriva tuturor”!

Daca sintagma de mai sus nu ar fi fost deja inregistrata de echipa de fotbal Rapid Bucuresti, probabil ca acesta ar fi fost cel mai nimerit slogan de campanie. Atat pentru Basescu – cat si pentru PDL, in toamna.

Singuri, atat de singuri acasa la ei – incat s-au pretat in a solicita ajutorul extern colegilor din Partidul Popular European … care, nu s-au lasat rugati de doua ori: sanctioneaza Romania, prin lansarea unor declaratii care in mod general or fi ele corecte, dar in mod particular nu se aplica la starea de lucruri de la noi …

In politica, singularul functioneaza numai daca ai de partea ta o majoritate monocolora confortabila. Cu alte cuvinte – dreptul la insingurare il au numai cei care castiga zdrobitor alegerile. Toti ceilalti, trebuie sa lase de-o parte pornirile izolationiste si sunt obligati sa incheie aliante.

Iar aliantele presupun respectul fata de cei carora le-ai intins si ti-au intins mana lor.

E timpul analizelor serioase – si al improspatarii memoriei colective legat de toate aliantele PD-ului … se pot desprinde concluzii interesante …


English: Ion Iliescu at the Romanian Televisio...

English: Ion Iliescu at the Romanian Television during the Romanian Revolution of 1989 (Photo credit: Wikipedia)

Presedintele a fost suspendat de Parlament, pentru a doua oara in cariera.

Probabil de data aceasta, poporul va vota demiterea sa. Asa ar fi normal sa se intample. Exista insa posibilitatea ca poporul sa aibe o memorie scurta, sa fie labil emotional – asa cum spuneam azi la telefon, unui prieten:

– Mai tii minte, cu cata placere l-am ascultat vorbind, in primele zile ale Revolutiei, pe Iliescu? Fata de Ceausescu, era un discurs proaspat, nou!

– Da! Imi confirma prietenul meu – si pe Petre Roman, care vorbea franceza si engleza si spaniola …

Un vis se poate transforma deci in cosmar sau mai rau, te vezi trezit la realitate chiar daca ai alege sa mai lancezesti un pic in pat …

Revenind la felul in care Basescu si-a pierdut aura de lider al natiunii, cred ca sunt doua la numar greselile majore pe care le-a facut.

Prima: a inventat majoritatea toxica parlamentara. Poporul a votat una, iar el a recompus prin abilitate si tehnici specifice marilor negociatori, o alta majoritate parlamentara. Senzatia a fost amara si atunci cand s-a apelat la “solutia imorala” si atunci cand s-a creat din nimic un partid care sa justifice “tradarea patriotica” …

A doua: asmutind procurorii asupra politicienilor din Parlament, a tintit (aparent) de-a valma – unul din gloante nimerind cum nu se poate mai prost … “Dosarul Borbely” a fost un glont pe care capitanul nostru si l-a tras de unul singur, in picior. Fara UDMR, adio majoritate. Iar fara majoritate, adio Presedintie.

Dincolo de aceste greseli, observam cu admiratie retinuta formidabila organizare a Departamentului de PR extern: atat in cazul plagiatului lui Ponta cat si a recentei suspendari, lucrurile au functionat cu o mare precizie si anvergura. Din pacate, impotriva intereselor noastre nationale – sub acoperirea fireasca a faptului ca si media internationala este la fel de lihnita dupa senzational …

 


Va fac o marturisire.

Primele doua dati nu am votat pentru Iliescu, dar apoi … nu stiu cum s-a intamplat, am votat pentru Iliescu pentru ca mi-am zis ca un Corneliu Vadim Tudor e prea de tot in postura de Presedinte. Asa am invatat cum e cu “votul negativ”.

Si va mai spun una.

Prima oara am votat cu Basescu, la Primarie. Si a doua oara, la Presedintie. Acuma, simt ca as vota pentru suspendare – daca se va ajunge la vot, bineinteles.

Sunt oare un tip atat de … instabil emotional?

Sunt oare un tip intr-atata de naiv incat sa am nevoie de ani intregi pentru a-mi da seama de adevaratele intentii ale celor din jur?

Stiu … totul isi gaseste in cele din urma explicatiile cuvenite, dar ceea ce ma intristeaza cu adevarat zilele acestea, e raspunsul cancelariilor occidentale – asta ne spune multe despre diplomatia romaneasca, sfasiata intre interesele de partid si cele ale tarii … Unde sunt cei care ar trebui sa ne apere imaginea din afara?!

De cate frunze vom avea nevoie sa acoperim goliciunea noastra … in ochii lumii civilizate, datorita unei grabe pe care – din pacate -, nu o pot intelege nicicum.

 


Se spune ca “increderea de castiga greu si se pierde repede”.

Asta ne duce cu gandul, pe de-o parte, la cat de suspiciosi si neincrezatori suntem in relatiile pe care le construim cu cei din jurul nostru, iar pe de alta parte, la fragilitatea acestor relatii.

Increderea – ca relatie pe care o construiesc intre mine si celalalt – ne sugereaza direct un act de incredintare (fac pe un altul partas al faptelor pe care eu le generez sau al gandurilor care preced aceste fapte) si in acelasi timp, de investitura (il ridic in rang, pana la apropierea intima).

Dincolo de increderea oamenilor in alti oameni, se vorbeste tot mai des zilele acestea despre increderea oamenilor in institutii. E greu de evaluat ceea ce apare evident ca o relatie impersonala: lucrurile (in zona increderii) se intampla de la om la om – dar in relatia om-stat, nu poti sa nu te intrebi “Cine e Statul?”

De aceea, apelul catre reprezentantii acestei constructii minunate numita “Stat” – de a continua neabatut eforturile de castigare a increderii noastre, trebuie repetat zilnic. Si, din punctul acesta de vedere, rugaciunile noastre se indreapta spre luminarea mintilor celor ce ne conduc, pentru ca starea de razboi in care ne aflam nu poate sa nu afecteze gradul de incredere pe care ar trebui sa-l astepte (daca nu chiar … sa-l ceara!) de la noi.

Basescu si Ponta: cata incredere au unul in altul si cata incredere avem noi in ei?