E bine ca astazi ne bucuram de libertatea de a ne exprima opiniile, de a spune tot ce ne trece prin cap? Ne vom grabi, mai ales noi cei care am trecut usor de 40 de ani, sa raspundem in cor: “Fara indoiala, da!” Pentru ca noi,  nu-i asa? – zicem ca stim din amintiri proprii cum se traieste in regimuri care nu permit libera exprimare, regimuri in care cenzura si autocenzura iti ataca mecanismele ratiunii, prin introducerea premisei false: “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra!”…

Si totusi, ceva ne deranjeaza profund cand auzim preaplinul opiniilor exprimate prin mijloacele de difuzare in massa! Atat de mult, incat ajungem sa inchidem televizorul, de parca asta ar rezolva problema din studiouri :-)!

Opinant

Am reflectat zilele acestea, stimulat de recentul exces prezidential si ajutat de Platon (Republica) la dreptul pe care “formatorii de opinie” il au in a derapa din chingile rigorii stiintifice. Caci Ganditorul antic ne invita cu mult calm si destul umor sa distingem intre oameni care se apleaca in mod stiintific asupra lucrurilor si oameni care raman la suprafata lucrurilor… Iata mai jos cateva pasaje din Editia 1986 a Editurii Stiintifice si Enciclopedice, in care veti gasi si memorabilul Cuvant Prevenitor al lui Constantin Noica (ne referim la pasaje pe care le gasiti intre 473b – 484a)

“Asadar, pe drept vom numi ratiunea acestuia, ca a unuia ce stie, stiinta iar a celuilalt opinie, ca a unuia ce-si da doar cu parerea?”

“Deci opinia are un domeniu, iar stiinta un altul, fiecare potrivit cu puterea proprie.”

“Cum ar putea socoti cineva inzestrat cu minte ca identice infailibilul si ceea ce-i supus erorii?” […] Oare opinia, care are ca obiect opinarea, cunoaste acelasi lucru cu stiinta? Vor fi cognoscibilul si opinabilul identice? Sau e cu neputinta?”

“Asadar, opinia ti se pare a fi mai intunecata decat cunoasterea, dar mai luminoasa decat necunoasterea? Chiar asa. Atunci ea (opinia) se afla in intervalul cuprins de cele doua (cunoastere si necunoastere)? ”

“Am aflat asadar, pe cat se pare, faptul ca reprezentarile multimii in legatura cu frumosul si cu celelalte se

Filosof

invartesc undeva, in intervalul situat intre ceea-ce-nu-este si desavarsita existenta. […] Vom afirma, deci, ca acesti oameni opineaza asupra tuturor lucrurilor, dar ca nu stiu nimic legat de obiectul opiniilor lor. […] Te temi ca am scapa ceva din vedere, daca i-am numi pe ei iubitori de opinie mai curand decat iubitori de intelepciune? Oare se vor supara rau pe noi, daca vom vorbi astfel?


Fiecare specializare a noastră într-un domeniu cu personalitate bine definită – înseamnă crearea unor ochelari, a unor filtre prin care ne învățăm (sau ne obișnuim?) să privim, evaluăm/înțelegem și trăim viața.

Asta e rău sau bine?

Se pare că așa cum schimbarea ochelarilor produce amețeală, tot astfel, a judeca lucrurile întâmplate ”în lumi diferite” (lumea politicului, a biologicului, a matematicii, a literaturii, a religiei, etc) prin ochelari aleși la întâmplare din alt domeniu, poate genera distorsiuni și crea neclarități.

Faptul că în lumea politicului de pildă, politicienii greșesc … ne obligă pe noi, votanții creștini, să ”întoarcem obrazul celălalt” și să așteptăm senini, palmă după palmă?!

Nu cred. În lumea politicului, trebuie să reacționăm politic, cu HUO! și cu JOS! atunci când se abat cu palmele neputinței lor asupra vieții noastre…

Altfel, lucrurile merg din rău în mai rău, iar replici de genul: ”Cum îl cheamă pe-ăla de l-a nășit frate-miu?” ajung să nu mai șocheze pe nimeni. Ne plângem singuri de milă, dar iată că nu suntem singurii: frații italieni suferă și ei de pe urma unui individ certat cu bunul simț. Vedeți mai jos, și imaginați-vă pentru o secundă că am fi atât de importanți geostrategic, încât să fim băgați și noi în seamă pe la televiziunile străine…

 


… va duce la dispariţia acestuia (de pe scena politică), după ce Marele Căpitan îşi va încheia cel de-al doilea mandat.

Ne bazăm afirmaţia pe demonstraţia lui V. Gordon Childe (“Făurirea civilizaţiei”, Ed. Ştiinţifică, 1966, p. 44): “Atât omul, cât şi mamutul erau la fel de bine adaptaţi mediului glaciar. Şi unul şi celălalt prosperau şi se înmulţeau din abundenţă în acel climat specific. Dar soarta lor ulterioară e deosebită. La sfârşitul epocii glaciare, mamutul nu mai supravieţuia, pe când omul continua să trăiască. Adaptarea mamutului la anumite condiţii determinate era în oarecare măsură prea perfectă: el era superspecializat.”

… adică: dom’ Boc s-a-nvăţat într-atâta pe sine să fie porta-vocea lui Băse, fără filtru propriu, căutând necondiţionat să prezinte demonstraţii ale ideilor şi iniţiativelor modelului său – încât, atunci când va rămâne singur … întrebarea “încotro acum?” îl va izola fatal, spre cel mult scrierea memoriilor, în liniştea din afara vâltorii politice. Iar dacă memoriile lui Boc sau ale altor B-işti vor fi scrise la DNA sau cum se va fi numind organul de represiune al noilor conducători de atunci, sperăm să trăim şi vom vedea…

Dar oare asta nu e valabil şi pentru noi, ceilalţi? Nu ne-am specializat fiecare începând cu Decembrie 2004, într-o raportare tot mai îndârjită PRO sau CONTRA “B”-ului din capul statului?

Priviţi politica limitată de tip “ANTI-B” … pe care o regăsim zilele acestea din plin în coaliţii împotriva naturii gen PNL-PC-PSD … nu înseamnă asta de fapt punerea la conservă a propriului efort de afirmare a identităţii?!

Ponta şi Antonescu ne asigură că nu. Ci, că animalul PD-ist s-a făcut atât de mare, încât nu poate fi dărâmat decât printr-o “monstruoasă coaliţie”, ca-n 1866… OK, dar atunci măcar de ne-ar aduce un Hohenzollern!


… şi puterea lor de a achita, fericiţi, taxe tot mai mari.

Iată de ce nu putem fi de acord cu replica lui Băsescu:  “cui nu-i convine, are libertatea să plece!”…


Dom’ Preşedinte are nerv!

Şi nu e de la căldură… E de la PDL. De la oamenii lui. Oamenii Preşedintelui. Şi loveşte direct, nominal, în: Cezar Preda, în Sever Voinescu, în Radu F. Alexandru…

Mă rog, ar urma demisii de onoare şi concluzia firească: Băsescu conduce PDL, direct – nu de formă!

Băsescu nervos… a ajuns să folosească condiţionalul optativ cu sensul evident “bate şaua să priceapă iapa“: “Dacă eu conduceam PDL, aş fi renunţat imediat la cutare şi cutare…”

Uite cum ne face Băse să revenim la o chestiune mai veche, încă nelămurită: ce tip de lider politic intră în istorie cu ultimele lui gesturi, atitudini sau … cuvinte?

De pildă, ce-am reţinut din toată epoca Ceauşescu: “Staţi liniştiţi la locurile voastre!” sau “Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale!”

Ce-am ajuns: SUPRAVIEŢUITORI în PROPRIA  NOASTRĂ ŢARĂ!

POPEYE THE NERVOUS MAN