Originalul e asteptat an de an de catre nemti, in Noaptea de Anul Nou.
Daca nemtii sunt aceia care i-au facut-o la modul asta lui Sarcozy si nu e o simpla razbunare a victimei D.S.K. – violat si el anul trecut de o camerista de culoare, atunci … ne intrebam in mod legitim, cine mai are de pierdut alegerile franceze de anul acesta?
Oricum, e bine si reconfortant sa vedem ca mai functioneaza satira politica in democratiile mature :-)!
Cu siguranta intre Masse si Conducator se creeaza si o relatie afectiv-emotionala, la fel de importanta ca cea rationala – care impune ascultarea. Ascultam de unii, pentru ca nu putem conduce toti. Sau, si mai bine, ascultam de unii, pentru ca avem incredere sau speram ca stiu mai bine decat noi ceea ce e de facut …
Afectiv, conteaza cum anume asculti de cel care conduce: e diferenta intre teama si respect.
Finalul anului trecut ne-a propus o situatie inedita. In decursul a catorva ore, aflam ca au murit doi conducatori: unul, simbol al democratiei, celalalt, simbol al dictaturii. Concluzia? Exista o anumita discretie a dragostei din respect, care asigura recunostintei credibilitatea … dupa cum exista, la polul opus, o fatarniciei a dragostei din frica, ascunsa in spatele unui scenariu de parada …
Prin intermediul unui reporter ad-hoc, am primit acest afis din Praga indoliata:
… iar prin intermediul marelui net, am ales la intamplare o secventa din isteria Phenian-ului traversat de un imens tablou mobil:
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 15,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.
Daca o spunea in urma cu 20 de ani vreun politruc al Partidului Comunist Roman, ai fi zis ca isi apara scaunul.
Dar daca o spun astazi, in plina criza, intr-o engleza cu accent, suprapusa peste grafice colorate generate de metode statistice pe care le banuim scumpe – reprezentanti ai unui organism suprastatal ca OECD -, e limpede ca suntem tentati sa plecam altfel urechea la ceea ce ni se spune: