Pentru a imblanzi o idee – deci pentru a o supune -, e nevoie uneori, sa-i pui ceva “sare pe coada”. Daca vei reusi acest lucru, o poti privi apoi linistit, cum o ia la sanatoasa! Cum se departeaza de tine, pentru ca nu a fost a ta cu adevarat. Sau, pentru ca a incercat sa te minta in fata si tu n-ai lasat-o.

Ideile te fura, au sarmul lor – mai ales atunci cand sunt prezentate de oameni care vorbesc frumos, care leaga bine vorbele … cu atat mai mult se cere sa ai solnita la indemana!

Adevarul nu incearca efortul de a te cuceri. El se descopera pur si simplu in fata ta, ti se aseaza de-a curmezisul drumului, dar nu stiu cum se face ca orbit de propriile-ti preocupari marunte, nu-l vezi. Il ocolesti, ca si cum ai citi ziarul mergand pe strada: din nebagare de seama.

Ce ni se cere?

Sa fim atenti, sa observam si atunci cand avem posibilitatea, sa ne exprimam. Votand, de exemplu.

Acum e-acum: daca esti ungur, te inteleg – nu vrei sa votezi intr-o problema romaneasca. Te-as injura de mama, dar esti fratele meu si injurandu-te, mi-as face singur rau. Asa ca incerc sa te accept ca pe o fatalitate, ca pe-un destin al partii asteia de lume, in care pare ca s-au opintit toate sa inceapa sau sa se termine!

Dar daca esti mort sau ti-ai schimbat cetatenia si nu ai catadicsit sa ne informezi. Sau ne-ai informat tu, dar noi nu am apucat sa schimbam listele electorale … ce-as putea sa-ti mai spun atunci, legat de faptul ca n-ai votat la referendum?!

Pai, e firesc sa te cert razand: bai, mortule care nici nu mai esti cetatean roman, si tu tii partea lui Basescu?! Romania parca a devenit curtea de joaca a unor zombies, ca cei din … “Dead Rising”! Vorba lui Tudor – “noroc ca mortii aia se misca incet, altfel nu am avea nici o sansa :-)”!

La vot, mortii s-au ridicat impotriva celor vii!


Nimeni pe nimeni

de nimeni

nu intereseaza …

Cand nimeni nu-ti bate

la poarta,

si

nimeni nu-ti suna la telefon,

pe nimeni nu dai vina!

Tu singur si cu nimeni:

incotro, impreuna?

Impreuna, singur,

cu nimeni.

(16 Iunie 2006)


Mintea, adica puterea de intelegere a fiecaruia – trebuie pusa la lucru. Zice Goethe: “Wer rastet – der rostet” (cine se opreste, rugineste) …

Daca preluam nerumegate adevarurile sau minciunile din jurul nostru, tragem la pat, lenevim sub pretextul odihnei si – cel mai grav – nu contribuim cu nimic la ce-i in jur!

Idealul ar suna cam asa: fiecare sa gandeasca cu propria-i minte, pentru a contribui la cresterea lui proprie dar mai ales – la cresterea si in folosul celorlalti!

E de-ajuns sa privim in jurul nostru pentru a constata ca totul este supus omului. Daca unul singur nu poate prea multe (deh, avem fatalmente un “destin tragic”/S. Marcus) – e limpede ca avansam pe principiul valurilor marii: predam si preluam stafeta, o generatie de la alta.

In functie de puterea mintii noastre, reverberatiile se fac simtite celor din jurul nostru – dar nu mai putin, traverseaza fara greutate epocile: cei de demult ne transmit ideile lor, de parca ar vorbi in prezenta noastra!

Mintea roditoare rezista timpului, trezeste mintile in formare, e ca un filtru fara termen de valabilitate – pentru ca stie sa cearna adevarul etern de adevarul relativ …

1 Cor, XIV, 6-19 ne spune – (de doua milenii!): “… vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina.” Ce limba straina sa-l fi speriat pe Sf Apostol Pavel, sa-i fi repugnat atat de tare – lui, vorbitorului de limbi, Apostol al Neamurilor … – daca nu … limba minciunii?!

…….

La sfarsitul acestei incercari, ii rog pe cei cu mintea odihnita, care nu au fost la vot pentru ca sunt unguri si nu-i intereseaza problemele romanesti, sa caute in istoria alegerilor noastre din ultimii 20 de ani – cand anume am putut vorbi despre prezenta 100% la vot?!

Atunci, cum isi permite Suspendatul sa traga pe turta lui spuza absenteistilor?!


… va fi cunoscut “on the move”, de data aceasta!

Faptul ca vom fi anuntati, din ora in ora, despre numarul celor care au votat deja – face ca numararea voturilor sa treaca pe locul doi: de data asta nu mai conteaza ce votam, conteaza cati votam.

Poate ne vom desparti azi de Basescu, poate ca nu.

Privind in urma, la toate certurile starnite in anii pe care i-a avut la dispozitie, trebuie sa recunoastem ca un mare castig pentru noi toti au fost dezbaterile pe seama Constitutiei. O carticica suficient de mica pentru a intra in buzunarul de la piept, o carte-la-purtator, pe care in aceasta perioada au citat-o de atatea ori, incat azi stim mai multe despre lucruri care intr-o lume “linistita” nu ne-ar fi interesat niciodata: demitere, suspendare (impeachment), referendum, majoritate toxica, solutii morale si imorale, turism electoral, inchirierea buletinului, mita electorala … iata concepte si notiuni pe marginea carora s-au petrecut ore, zile (si nopti!) in studiourile de talk-show!

Rezultatul referendumului de astazi nu va fi despre demiterea presedintelui, ci despre gradul de civism pe care poporul roman il are azi, in anul 2012. Sau, despre cati vom fi cei care inteleg mecanismul democratiei: pui puterea la mijloc, si te bati pentru ea – prin vot corect si liber exprimat!

Pentru ca astazi e vorba de exercitarea dreptului la vot – deci e vorba despre esenta democratiei! -, ne intrebam ce curaj (sau smiteala?) au avut vechii greci, sa lase conducerea polis-ului pe mana celor multi … Nici ei n-au facut-o oricum, ci umbland mai intai la constiinta lor: mai intai, invatati sa fiti cetateni – abia apoi, va castigati dreptul de a ridica mana, si fiti cu bagare de seama: votand, veti renunta la puterea personala, va veti obliga sa ascultati de puterea institutiilor! 

Unde a gresit, Basescu – in fata Democratiei?

Raspunsul e simplu, in doua puncte. Primo, nu a respectat ascultarea fata de Institutii – cand s-a trezit cu o majoritate potrivnica in Parlament, desi exprima votul celor multi, a schimbat-o dupa cum i-au dictat interesele. Secundo, a indemnat oamenii sa nu mearga la vot.

De aceea: hai, popor roman, sa te vedem la treaba!

 


Sa insisti pentru o majoritate care sa valideze un referendum – iar apoi sa construiesti un discurs de genul “NU VENITI LA VOT CA SA NU VALIDATI LOVITURA DE STAT!” … nu mi-ar fi trecut prin cap sa fie cu putinta!!!

Ma recunosc invins – in fata combinatiei mortale de imaginatie, curaj si mai ales, lipsa de retineri.

De-acum, totul a devenit permis in lupta pentru putere … si ma tem de-un singur lucru: suntem un popor care invata foarte repede, prin imitare.

Cei pe care Basescu ii zdrobeste astazi fluierand, vor aplica maine lectia invatata – iar drumul acesta nu ajunge la liniste.

Ne vom duce Duminica la stampilat buletinul de vot, insa momentul nu mai este unul despre Basescu ci a devenit unul in care vom afla adevarul despre constiinta civica a poporului roman.

E bine, la urma urmei – sa stim cum stam cu civismul -, iar pentru aceasta, suntem de acord ca nici cel mai reprezentativ esantion … nu ar fi fost suficient!