Va fac o marturisire.

Primele doua dati nu am votat pentru Iliescu, dar apoi … nu stiu cum s-a intamplat, am votat pentru Iliescu pentru ca mi-am zis ca un Corneliu Vadim Tudor e prea de tot in postura de Presedinte. Asa am invatat cum e cu “votul negativ”.

Si va mai spun una.

Prima oara am votat cu Basescu, la Primarie. Si a doua oara, la Presedintie. Acuma, simt ca as vota pentru suspendare – daca se va ajunge la vot, bineinteles.

Sunt oare un tip atat de … instabil emotional?

Sunt oare un tip intr-atata de naiv incat sa am nevoie de ani intregi pentru a-mi da seama de adevaratele intentii ale celor din jur?

Stiu … totul isi gaseste in cele din urma explicatiile cuvenite, dar ceea ce ma intristeaza cu adevarat zilele acestea, e raspunsul cancelariilor occidentale – asta ne spune multe despre diplomatia romaneasca, sfasiata intre interesele de partid si cele ale tarii … Unde sunt cei care ar trebui sa ne apere imaginea din afara?!

De cate frunze vom avea nevoie sa acoperim goliciunea noastra … in ochii lumii civilizate, datorita unei grabe pe care – din pacate -, nu o pot intelege nicicum.

 


Se spune ca “increderea de castiga greu si se pierde repede”.

Asta ne duce cu gandul, pe de-o parte, la cat de suspiciosi si neincrezatori suntem in relatiile pe care le construim cu cei din jurul nostru, iar pe de alta parte, la fragilitatea acestor relatii.

Increderea – ca relatie pe care o construiesc intre mine si celalalt – ne sugereaza direct un act de incredintare (fac pe un altul partas al faptelor pe care eu le generez sau al gandurilor care preced aceste fapte) si in acelasi timp, de investitura (il ridic in rang, pana la apropierea intima).

Dincolo de increderea oamenilor in alti oameni, se vorbeste tot mai des zilele acestea despre increderea oamenilor in institutii. E greu de evaluat ceea ce apare evident ca o relatie impersonala: lucrurile (in zona increderii) se intampla de la om la om – dar in relatia om-stat, nu poti sa nu te intrebi “Cine e Statul?”

De aceea, apelul catre reprezentantii acestei constructii minunate numita “Stat” – de a continua neabatut eforturile de castigare a increderii noastre, trebuie repetat zilnic. Si, din punctul acesta de vedere, rugaciunile noastre se indreapta spre luminarea mintilor celor ce ne conduc, pentru ca starea de razboi in care ne aflam nu poate sa nu afecteze gradul de incredere pe care ar trebui sa-l astepte (daca nu chiar … sa-l ceara!) de la noi.

Basescu si Ponta: cata incredere au unul in altul si cata incredere avem noi in ei?

 


In timp ce tara se lasa tot mai mult cuprinsa de flacara orgoliilor politice, noi gasim de cuviinta sa ne indepartam tot mai mult de ecranul infectat de virusul partizanatului. Si unde e mai comod, decat in fata bibliotecii video YouTube, locul unde poti retrai sunetul amintirilor …

Capitolul “Beatles” este doar anticamera retrairii – in doze mici, cat sa poata fi lesne digerate, a unor bijuterii muzicale de care am mai pomenit in articolele trecute.

Asa si piesa – de dragoste :-)! … “I Will/ Eu voi …” Cine stie de cand te iubesc, tu stii ca te-am iubit, daca vrei, te-astept si o viata-ntreaga… Nu stiu cum te cheama, si nici nu conteaza – ceea ce simt pentru tine nu se va schimba nicicand …  Te voi iubi intotdeauna si pentru totdeauna, din toata inima, te iubesc cand suntem impreuna, si cand suntem despartiti … Si cand in fine, te voi gasi (!) un cantec va umple intreg spatiul dintre noi … iar eu, voi … (?)”


In vremuri ca acestea, cand lumea pare sa vorbeasca prea mult – in loc sa asistam neputinciosi la dezlantuirea inflatiei de cuvinte, preferam sa ne ascundem in muzica.

Descoperim cu placere, prin copiii nostri – carora le dorim sa cante egoist, pentru propria lor placere, pentru ca abia mai apoi sa imparta din prea-plinul lor cate ceva cu cei apropiati … descoperim, zic, limbajul universal al PIANULUI.

Neavand nevoie de traduceri, ne rezumam a multumi cu recunostinta Domnului Profesor Cornel Miricescu – care a avut rabdarea de a lucra cu amandoi  – Tudor (12) si Daria (8) printre picaturi, in pauzele tot mai greu de inventat in ritmul tentatiilor de astazi!


… cam asta a vrut sa spuna Basescu, in momentul in care a declarat ca “Baieti, m-am intors in politica”!

De-acum – si pana la alegeri, nu vom avea saptamana fara cel putin o dezvaluire de senzatie despre PSD-isti, PNL-isti sau PC-isti care au bube-n cap. Nu conteaza ca pe stanga sau pe dreapta. Nu conteaza daca sunt buboaie sau bubulitze, zgomotul va fi programatic!

Vom afla si vom vedea lucruri pe care nu am crezut ca le vom vedea sau auzi, si vom sfarsi ca de obicei – obisnuindu-ne cu ele.

In acest sens, sa ne aducem aminte cu placere de melodia lui Sting si sa tragem concluzia care se impune: e nevoie de multa energie si determinare sa te lupti cu sistemul corupt din care, tu insuti faci parte!

Auditie placuta, si … Hai Germania! (Ne-am adus aminte de-un moment comic extrem de spumos al lui Monty Python: https://calindiaconu.wordpress.com/2010/03/03/germania-greci/)