March 18, 2012

Asteptand zorile

Posted by Calin Diaconu under Insomnii | Tags: , , , , , , , , , , , |
[4] Comments 

Filmul de scurt-metraj, premiat la Cottbus in 2011 – ii are ca protagonisti pe Elena Popa (Ana) si Adrian Vancica (Radu).

Jocul impecabil al celor doi actori da credibilitate unei situatii … greu de imaginat: cum s-ar putea desparti, fara cearta, fara scantei, fara taierea iremediabila a firelor de legatura, doi iubiti, doi soti …

Problema cea grea: cum joci tensiunea nervoasa, fara injuraturi, fara explozie, in tacere si singuratate? Doar Ana, vinovata si umilita de un Radu suprafiresc, isi recunoaste infrangerea in scena palmei din finalul filmului. O palma … (si doar atat!) ne aduce aminte de cuplul traditional, in care ne regasim probabil majoritatea!

Pe cat de simpla ar parea unora ideea filmului, pe-atat de grea si remarcabila realizarea.

Intrebarea pe care si-o pune Regizorul Mihai Sofronea ar putea suna asa: “Cum ar trebui sa se destrame un cuplu modern, bine sudat, intr-o Romanie europeana?” … iar raspunsul lui Radu “suntem un cuplu modern, discutam!” ne face sa tresarim: nu suntem obisnuiti sa vedem asta in jurul nostru. Auzim de batai intre soti, de accese de gelozie, de crime pasionale … dar nu ne asteptam sa intalnim pe strada un sot asteptandu-si nevasta sa coboare de la amant!

Ana, amanta celebra a cantecului popular romanesc (Ană, zorile să varsă,/Lasă-mă să plec acasă,/ La copii şi la nevastă…/ Ană, mândra mea frumoasă!), nu si-a pierdut nimic din vechiul obicei – acela de a atrage ca un magnet fermecat – dar este surprinsa intr-o pozitie noua, datorata modernitatii cuplului si egalitatii dintre sexe.

Acea egalitate care, traita cu adevarat, nu are – in cazul unui conflict – deznodamantul dinainte cunoscut. Barbatul e mai puternic, fizic. Dar daca se-ncapataneaza si nu face apel la aceasta “ultima replica” – a se citi scatoalca sau smetia linistitoare -, atunci e bine sa accepte ca golul exploziei sa fie preluat de partea feminina a cuplului.

Un film care se afla probabil si in atentia Galei Premiilor Gopo, care va avea loc la finalul acestei luni …

 

 

 

March 16, 2012

Ne deranjeaza manipularea?

Posted by Calin Diaconu under Insomnii | Tags: , , , , , , , , |
[5] Comments 

… in mod normal, n-ar trebui.

Pentru ca in mod normal, ne dam seama cand cineva incearca sa ne manipuleze constiintele, si suntem gata sa trecem mai departe. Suntem gata sa iertam.

Da, dar atunci cand ne dam seama ca nu-si dau toti seama de intentia de manipulare a unuia, atunci simtim deranjul! Pentru ca stim cat de mult depindem in cadrul unei democratii, de majoritate …

De asemenea, simtim oboseala/plictiseala si dezgustul, atunci cand manipulatorul continua incercarile lui de a ne manipula – noi neavand alta solutie decat sa “mutam pe alt canal”. Adica, sa fugim! … ori, ne deranjeaza ca trebuie sa fugim dintr-un loc pe care il platim (cum e cazul abonamentelor la televiziunea prin cablu).

Cred ca manipularea se sparge neputincioasa de constiintele tari, acelea care stiu a se intreba asupra obiectivelor comunicarii celui care comunica ceva pentru a manipula. Adica gandul ascuns imbracat in vorbe mestesugite este dezbracat de o gandire agera.

Dar si cele mai tari constiinte obosesc, si se simt deranjate in situatia in care sunt inarmate permanent de platosa intrebarilor defensive de tipul “De ce-mi vinde mie tipul asta gogosile astea? Care e motivul ascuns pe care nu mi-l spune?” … Iata un soi de mind-set care ne deranjeaza, pentru ca nu e firesc sa stam tot timpul incordati, ca si cum toti cei din jurul nostru ar improsca numai cu … minciuni sau jumatati de adevaruri!

Ne intrebam, daca la nivelul societatii romanesti de astazi, incruntatura si supararea de pe chipurile oamenilor nu se datoreaza permanentelor incercari de manipulare la care suntem supusi? Si nu cumva, aceste jumatati de adevaruri cu care suntem bombardati, ne vor slabi auzul in cele din urma?

... jumatatile de adevar pot duce la tulburari grave de auz ...

 

March 14, 2012

Byron Bay Bluesfest – mai sunt 21 de zile!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , |
Leave a Comment 

Byron Bay Bluesfest - Lista invitatilorAustralia este in febra pregatirilor pentru unul din cele mai mari Evenimente ale industriei muzicale: Byron Bay Bluesfest. Pentru organizatorii de concerte sau evenimente in general, un popas pe site-ul http://www.bluesfest.com.au/ este o placuta trecere in revista a listei de ingrediente necesare perfectiunii … Sigur, factorul “meteo” e intotdeauna o mare necunoscuta, dar sa speram ca vor prinde nopti cu cer senin!

Cu toata gratuitatea de care dispunem (inca) pe internet, si careia nici macar nu stim cui trebuie sa-i multumim, atunci cand aflam despre un trecut muzical al Planetei la care (din motive de tot felul :-)!) nu am putut participa … ramanem la parerea ca muzica – dar si teatrul, si filmul! -, au nevoie de emotia salii de spectacol: atat pentru a fi sustinute, cat si pentru a fi intelese …

Pentru documentare insa, resursele actuale ale internetului sunt exceptionale. Iata bunaoara, aflam despre Eric Johnson, Steve Vai si Joe Satriani ca au organizat un turneu in 1996 “G3” (initiativa a fost a lui Satriani). Ne-am dori sa-i avem (si) in Romania … :-)!

 

March 11, 2012

Despre comunicare … prin puterea exemplului.

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
Leave a Comment 

“Rosu stop – stai pe loc! / Galben soare – ai rabdare!/ E pe verde – treci, baiete!” … cam asa suna poezia pe care o invatam, de mici, pentru a deveni buni participanti la traficul orasului modern.

Sa ne imaginam ca ne-ar vizita civilizatia un intelept al Antichitatii: ce s-ar mai lasa uimit de puterea magica a culorilor stralucitoare, asupra (majoritatii) masinilor din trafic: uite cum le opreste sau le da voie sa treaca, uite cum asculta (aproape toata lumea), de acest stalp care se aprinde diferit dar la intervale egale, cu dreapta masura pentru toti!

Daca nici macar acest limbaj simplu, non-verbal, al luminii semaforului – nu este respectat si implicit inteles de toti (caci unii se grabesc sa “calce galbenul” iar altii se lasa treziti din amorteala de claxonul celor din spate) … ce sa mai spunem de urmatoarele situatii, atat de des intalnite:

  • atunci cand unii spun (si trag) “hais” iar altii “cea”;
  • atunci cand unul spune “una” iar celalalt intelege “alta”;
  • atunci cand spunem ca am inteles ceva, cand de fapt le potrivim aproximativ dupa urechea noastra;
  • atunci cand promitem ca facem – dar nu ne tinem de promisiune, incurcand pe cel care asteapta (“inteleptul promite iar nebunul spera”);
  • atunci cand ideile intr-un dialog sunt lasate “in coada de peste”, ca forma superioara a diplomatiei, in loc ca asteptarile sa ne fie clare ( celebrul “las’ ca vedem noi!”)

Ramane sa reflectam la puterea exemplului, singura care comunica in mod absolut ceea ce suntem si ceea ce vrem de fapt, singura care are forta transformatoare a celuilalt dupa imaginea vie a faptelor noastre.

 

March 11, 2012

“Turandot” sau Calmul tragic al Testamentului lui Giacomo Puccini

Posted by Calin Diaconu under Nostalgice | Tags: , , , , , , , , , , |
Leave a Comment 

Valoarea testamentara a ultimei opere scrise de Giacomo Puccini, rezulta nu numai din tema aleasa – enigma iubirii, a sangelui care se-nfierbanta pana da in clocot -, dar mai ales din faptul ca a trebuit continuata de un elev al sau, Franco Alfano: “Turandot” a fost un testament care a obligat la actiune pe urmasul desemnat sa continue opera Maestrului sau!

Aria “Nessun dorma!” este cea care incepe actul final – nimeni nu are voie sa doarma in Pekin, toti supusii au de lucru: sa afle numele lui Calaf, principele tatar care a rezolvat ghicitorile printesei Turandot …

“Nessun dorma! Nessun dorma!
Tu pure, o Principessa, nella tua fredda stanza,
guardi le stelle che tremano d’amore, e di speranza!
Ma il mio mistero è chiuso in me; il nome mio nessun saprà! No, No!
Sulla la tua bocca lo dirò
quando la luce splenderà!
Ed il mio bacio scioglierà il silenzio che ti fa mia!
(Corul: Il nome suo nessun saprà… E noi dovrem, ahimè, morir, morir!)
Dilegua, o notte! Tramontate, stelle! Tramontate, stelle!
All’alba vincerò!
Vincerò!
Vincerò!”

 In cursul serii de ieri, Opera Romana din Bucuresti a tinut sa omagieze – printr-un “concert-spectacol”, personalitatea Luciei Becar, avandu-l ca invitat special pe tenorul bulgar Kamen Chanev, care ne-a entuziasmat – ridicandu-se cu o treapta peste celelalte voci care au incercat sa-i tina pasul. Poate Irina Iordachescu – in rolul sclavei Liu -, dar si Corul Operei Romane sau Dirijorul Tiberiu Soare – sa merite un cuvant de multumire special!

Pentru ca gandim prin comparatie – si pentru ca (mai) avem la dispozitie YouTube, iata mai jos cateva interpretari ale celebrei arii “Nessun dorma”. Credem ca Chanev are locul lui binemeritat printre cei mai mari!

 

« Previous Page — Next Page »