Suntem în a 16-a zi a Campionatului Mondial de Fotbal şi probabil că şi unii dintre noi, suporterii – începem să resimţim oboseala privitului la televizor…

Au început optimile – prilej de puţină reflecţie asupra felului în care putem împărţi ceata celor care şi-au făcut deja bagajele.

O primă categorie se constituie din echipele naţionale care au performat mult sub aşteptări… atât de mult sub, încât au atins nivelul “contraperformanţei”. Conduc detaşat campioana şi vicecampioana mondială: Italia şi Franţa… Ambele au terminat pe ultimul loc grupele, deşi au fost cotate “capi de serie”. Ambele au avut grupe uşoare… şi nu putem trage decât concluzia că nimeni nu a avut curajul să ia taurul de coarne, să aplice corecţii unor jucători care au trăit patru ani din gloria unor rezultate desigur remarcabile.

Apoi, avem o grupă a echipelor care au evoluat contradictoriu: ba au pierdut cu cei cotati mai slab, ba au castigat cu cei cotati mai bine… E cazul Greciei, a Serbiei.

În fine, să nu uităm grupa celor care “au murit frumos” – aplauze pentru Noua Zeelandă, Australia, Africa de Sud…

Un salut aparte pentru Coasta de Fildeş – au avut parte de cea mai grea grupă a Mondialelor.

Acum urmează meciurile eliminatorii, când după patru fluiere finale câştigătoare, oricare din cei 16 rămaşi se poate trezi … Campion Mondial!

Hai că glumesc! Nu chiar “ori şi care”… Sunt două părţi ale tabloului – cum se numeşte sistemul competiţiei.

Pe partea BRAZILIEI, strălucesc mai tare numele: Olandei, Uruguay-ului şi, de ce nu … netematoarea SUA!

Pe partea ARGENTINEI, se regăsesc Germania, Spania, Anglia sau Portugalia.

După cum se vede, Brazilia pare a avea un uşor avantaj – însă fiecare meci se va juca până în minutul 90 şi, dacă va fi cazul – vom avea şi lovituri de departajare…

cupa mondiala

WORLD CUP 2010


“Exclusivitate” e un cuvânt care nu se mai foloseşte în limbajul de afaceri din Occident: nu e moral şi nici legal să acorzi unui “ales” avantajul singularităţii; ar fi o armă prea puternică, periculoasă, generatoare de dezechilibru.

Poate acestea le-au gândit oficialii Federaţiei noastre de Fotbal, când au semnat la începutul anului 2009 noul contract pe 4 ani, pentru promovarea brandului URSUS, lăsând în acelaşi timp loc liber pentru Chivu să devină imaginea mărcii competitoare, BERGENBIER.

Legătura între “fenomenul fotbal” şi bărbatul care priveşte meciurile însoţit de o “bericică bună” în faţa televizorului este foarte strânsă… Sunt studii care arată cu cât creşte nu numai audienţa posturilor de televiziune, dar şi consumul de bere în timpul partidelor echipei naţionale. Concluzia că mărcile fruntaşe din industria berii au pentru ce se lupta în timpul sezonului fotbalistic – este evidentă. Ne punem însă întrebarea: cum se duce această luptă şi ce înţelegem noi din ea? Noi, consumatorii de bere, publicitate şi – bineînţeles, fotbal?

Azi, îl văd pe Chivu îmbrăcat în echipamentul pe care scrie URSUS iar mâine sunt surprins de acelaşi căpitan – simbol al echipei naţionale, promovat pe post de chelnăr de lux în rândul prietenilor săi de cârciumă, servind cu entuziasm “adevărata bere” – BERGENBIER?!

O primă învăţătură importantă pentru consilierii juridici ai Ursus Breweries – dar şi pentru noi ceilalţi, ar fi aceea că un contract de asemenea anvergură trebuie să cuprindă suficiente clauze asiguratorii… pentru a evita situaţii nefireşti ca cea de acum. (Aparent, suntem în situaţia: unul aduce banii, iar celălalt primeşte beneficiile!)

O a doua concluzie ar putea fi aceea că duritatea din viaţa de zi cu zi, lipsa de etică a zilelor noastre s-a transferat şi în sport – dacă nu pe teren, atunci cu siguranţă în vestiar şi în birourile administrative… (să ne imaginăm cum privesc Marica sau Tamaş alegerea făcută de Bergenbier).

Interesul pe termen scurt al Naţionalei, la începutul lui 2009 a fost acela de a rezolva problema sponsorului în vreme de criză. Din păcate, soluţia celor două săbii în aceeaşi teacă nu face decât să accentueze criza prin care trece fotbalul românesc.

Tricourile cele noi ale Nationalei


Poate că unii dintre voi aţi reţinut, în zappingul de cu seară printre canelele de nişă, o emisiune interesantă a Discovery Channel – cu nişte vase special echipate pentru prinderea unor crabi uriaşi… Se cheamă “Deadliest Catch” – o emisiune care, neavând scenariu scris … se “înscrie” în rândul emisiunilor de tip “Reality Show”.

Furtună, deziluzii, probleme tehnice care trebuie rezolvate din mers, contratimpul sezonului de pescuit crabi în Marea Nordului… toate stropite cu un limbaj marinăresc al unor oameni deprinşi să înfrunte riscul! Şi bineînţeles, a nu se uita stress-ul calculelor peste calcule – tonele de crabi transformate în lire sterline …

Dar iată că  moartea îşi face loc brusc în acest serial. Căpitanul Harris are un atac cerebral pe vasul său Cornelia Marie – şi, cu toate intervenţiile medicilor, se stinge la spital…

Căpitanul Harris şi fiii săi


În timp ce Campionatul Mondial de Fotbal îşi joacă ultima rundă a grupelor preliminarii – însemnând că jumătate din echipe pleacă acasă, iar cealaltă continuă lupta spre Finală … în Studiourile Bulgarush are loc o discutie filosofica despre atac şi apărare.

Vizionare plăcută :-)!

Daria, Tudor & Călin Diaconu


M-am oprit din scris despre Campionatul Mondial, în momentul în care Luis Fabiano a marcat al doilea său gol după un dublu henţ în careul ivorienilor. Nu le e cunoscut oare brazilienilor cazul Henry vs. Irlanda? Ah, ce frumoasă ar fi fost o reacţie – SORRY, NO GOAL PLEASE – JUST FUN!

Astăzi, Portugalia a măturat cu Coreea de Nord pe jos. O repriză – au rezistat asiaticii, însă nu mai mult. După pauză, s-a oprit ploaia din cer pentru a începe ploaia de goluri… 7 -0! Ce şedinţe de Partid la întoarcerea acasă! Ce presiune pe ultimul meci cu elefanţii lui Drogba… Si cu toate acestea, câţiva jucători nordcoreeni şi-ar avea locul de cinste în Liga lui Mitică…

Un firicel de fair play l-am găsit în felul în care a acceptat echipa SUA să se lase furată de punctele victoriei! Ce chestie: nu au ameninţat că ies de pe teren… Teribilă putere de luptă la formaţia americană, şi plămâni buni de tot, picioare puternice! La fel, australienii, care s-au refăcut psihic bine după şocul primei runde. Tinerilor neozeelandezi, felicitări pentru rezultatul istoric de 1-1 cu campionii mondiali!

Un cuvânt de bine şi pentru Grecia şi Serbia, care nu s-au lăsat chiar călcate în picioare… (Vorba culeasă de Tudor Gheorghe: Io-te-al dracu’, nu mai moare! Parcă tot dă din picioare! – se potriveşte de minune fraţilor din Balcani, Oltenia fiind de altfel mai expusă vântului din sud.)

Ce-am mai notat în carneţel?

Că sunt unele echipe care încing o horă a concentrării la mijlocul terenului, înainte de a începe repriza sau partida. Psihologia de grup capătă importanţă în fotbalul modern.

Asistăm la o “Ronaldomania” – aţi băgat de seamă cum chiuie isteric fanele când mingea ajunge la şeptarul ne’nsurat al Portugaliei? Nu spun mai mult, să nu se intrepreteze…

Africanii – foarte timoraţi, poate nu le priesc vuvuzelele.

Asiaticii – discreţi şi cu obiective pe termen scurt – nu dincolo de sferturi.

Europenii – încă nu şi-au dat convingător drumul la joc… (excepţie Germania, Olanda, Portugalia, … şi aşteptăm Spania în seara asta). Mai au timp de reglaje.

America de Sud – cei mai entuziaşti şi spectaculoşi. Dorinţa de a readuce Cupa acasă, e mare! Visul lor are contur…Personal, nu ştiu să aleg între Argentina şi Mexic (lasati-ma sa-i socotesc sud americani si pe ei!). Brazilia a păcătuit la henţ, contrar felului ei de-a fi – sper să ne dea motive să o iertăm…

Intrăm în faza eliminatorie. Fie să câştige cei mai buni!

PS – după scandalul din echipa Franţei, ce ziceţi – va renaşte oare o nouă naţională în jurul lui Gourcouff?

Vuvuzela Blow