Opponents said United Russia’s official result — just under 50 percent of the vote — was inflated by fraud and that it could, in reality, have received far fewer votes.

Although Putin is still likely to win a presidential election next March, the result could dent the authority of the man who has ruled with a mixture of hardline security policies, political acumen and showmanship.

Former Soviet leader Mikhail Gorbachev, who has compared United Russia to the Soviet Communist Party and advised Putin not to return to the presidency, said the election was “not the most honest.”

“We do not have real democracy and we will not have it if the government is afraid of their people, afraid to say things openly,” Gorbachev, the father of far-reaching reforms in the final years of the Soviet Union, said on Ekho Moskvy radio.

(Reuters)

De fapt … cum se fura alegerile?

1. Promisiunile false – care nu au acoperire in realizari viitoare. Politicieni dornici de a accede la putere lasa la o parte orice bruma de etica si mint despre lucruri pe care nu le vor putea face niciodata.

2. Prin votarea multipla (turismul electoral – cine are de partea lui flotele de autocare, pleaca la colindat prin sectii in diferite orase)

3. Numaratoarea voturilor – varianta “hard” si varianta “soft”: anularea unor voturi valabile (mai tragi o stampila in alta parte si votul opozitiei se anuleaza pentru ca alegatorului i-ar fi tremurat mana!) sau completarea unor voturi albe (pot vota si mortii … daca stiu cu cine); dar mai ales controlul programului de centralizare – cine stapaneste computerul central are ultimul cuvant pe fine-tuning (un bug face minuni);

4. Construirea unei imagini de erou, de salvator al Natiunii – vanatorul de tigri, centura neagra in arte martiale, pilotul de elita … sau dimpotriva, aceea de “frate”, care ti-e impreuna la bine si la greu, care danseaza in hora cu tine, impartind muzica si lautarii …

5. Denigrarea contracandidatilor – cum sa-i votezi pe aia care au probleme cu Justitia sau se cearta intre ei ca chiorii?

E limpede ca Putin manevreaza hotarat spre un al doilea dublu mandat de Presedinte al Rusiei! Pericolul este in aceea ca noi imitam ceea ce vedem la altii … iar dupa alegerile din Rusia, Basescu poate sa apara ca viitor Prim Ministru al Romaniei.

Cu o singura conditie (care acum pare imposibil de realizat) : sa gaseasca pe cineva destul de puternic sa castige urmatoarele alegeri prezidentiale in numele sau!


E cunoscut ca preotii sunt oameni de spirit, cultivati …

In consecinta, atunci cand o fac, practica un umor cu totul special, rafinat – in care explozia reactiei este lasata pe seama celui care le gusta gluma. Un preot nu poate sa rada cu gura pana la urechi, pentru ca s-ar deda unei placeri care ar strica echilibrul necesar credibilitatii hainei sfintite!

Nu acelasi lucru se poate spune despre costumul prezidential… Limite? Autocontrol? Emotii? Cumintenie? Smerenie? Retinere? … Nu. Nu pare a fi nevoie. Chiar asa – vi se pare ceva deosebit in poza de mai jos?!

Dar daca ar fi un trucaj in Adobe? Parca … mai conteaza?

Haina nu poate transforma un caracter atat de puternic ...


E de ras sau de plans?

Ma opresc in coada formata pe Podul Basarab – dimineata, in “rush hour”, asteptam verdele pentru a cobori spre Bdul Titulescu – si pun avariile. Comut telefonul pe functia aparat de fotografiat si ma transform in reporter de ocazie. Un reporter framantat de mult prea multe intrebari importante, carora nu le poate da raspunsuri pe fuga …

Care sa fi fost mobilul ascuns al initiativei acelora care au conceput aceasta placa memoriala?! Cum se scrie de fapt o placa memoriala?! Nu trebuiau trecuti inginerii, arhitectii, perioada in care am suferit cu totii pentru ca in acel loc a fost un santier?!

De ce au simtit nevoia sa-si laude sefii – fiecare pe al lui?! Cum s-au gandit sa impace si capra si varza?! (Apropo, cine e capra si cine se lasa mancat de cine?!)

Cata vreme s-au straduit sa scrie acest text?! Cate variante pana au ales-o pe aceasta?! Se va fi votat in mod democratic, au avut cvorum?! Cum au votat – cu bile sau la vedere?!

De unde au gasit bani pentru aceasta placa memoriala?! Au fost prevazuti in bugetul Podului inca de la inceput?!

Ma trezeste din scurta meditatie claxonul celui din spatele meu. Stii ceva? Are dreptate si omul asta, viata trebuie sa mearga inainte, daca nu altfel – macar precum coada asta, care iata – se pune incet, incet, in miscare …

Un ditai Podul, sabotat de-un stop de intersectie; un ditai Stadionul, sabotat de-un gazon: traim intr-o lume imperfecta si totusi avem timp pentru placi comemorative.

O fi bine? O fi rau?

"Inceput de ... si finalizat de ..." : s-a inventat placa memoriala nesimtita!


Ion Creanga: cum ar arata copilaria noastra fara Povestile lui?

Era prin anii 1877-1878 cand Creanga a avut posibilitatea sa cunoasca mai bine, datorita trecerii lor prin inca proaspatul stat romanesc, trupele rusesti … Din spiritul de observatie si simpatia pe care probabil simtea ca o datoreaza unui aliat de arme, s-a nascut legendarul personaj Ivan Turbinca, cel care se ia “la tranta” cu Moartea, si o invinge in doua randuri – pentru ca mai apoi sa fie “uitat” de ea… (ce pedeapsa mai mare decat sa te uite moartea pe pamant…!)

Rusii ne-au aparut,  prin Ivan Turbinca predat in Scoala Romaneasca de generatii de invatatori si profesori de Limba Romana, daca nu extrem de simpatici, cu siguranta suportabili… Cine nu-si aduce aminte de celebrul dialog din fata Portii Raiului, in care Ivan se asigura ca a ajuns unde si-a dorit si ca va avea parte de ceea ce a visat:

–          Cine-i acolo?

–          Eu.

–          Cine eu?

–          Eu, Ivan.

–          Şi ce vrei?

–          Tabacioc este?

–          Nu-i.

–          Votchi este?

–          Nu-i.

–          Femei sunt?

–          Ba.

–          Lăutari sunt?

–          Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?

–          Dar unde se găsesc toate aceste?

–          La iad, Ivane, nu aici.

Sigur ca aceasta simpatie pentru sufletul slav in care ne regasim cu bunele si relele noastre s-a cutremurat din temelii dupa al doilea razboi mondial, cand aparent sau real (istoricii inca mai au de cercetat) – am intrat in conflict cu Marele Prieten de la Rasarit …

Asta imi aduce aminte de un RDG-ist, cu care am stat odata de vorba:

–  Noi le spunem rusilor  “Marele Prieten” … voi de ce le spuneti “Der grosse Bruder”? (Fratele mai mare, germ.)

–  Pai e foarte simplu: cu un prieten te mai poti certa, dar de fratele cel mare esti obligat sa asculti, vrand-nevrand!

Se pare ca Lectia despre Fratele cel Mare lipseste desavarsit din cultura politicienilor nostri actuali, si e pacat pentru zecile de generatii care au ras cu pofta de ispravile lui Ivan Turbinca… Nu-i insa mai putin adevarat ca, dupa ce ai lovit in “nucleul dur” al monarhistilor care te sustineau, atacand inutil pe Regele Mihai a trebuit sa inventezi repede o manevra abila, glumind cu Ursul de la Rasarit!

Basescu: un mare inventator de probleme si solutii!


Dracon - a inarmat statul cu putere judiciara ...

Drumul spre libertatea corect organizata nu a fost unul usor nici pentru greci. De la regalitate la oligarhie, de la oligarhie la tiranie, de la tiranie la democratie – in fiecare din aceste etape tranzitorii s-au pierdut si s-au castigat lucruri si drepturi,  pana in cele din urma INDIVIDUL S-A PERSONALIZAT, a devenit mai important decat familia din care facea parte.

Esenta democratiei: omul liber, organizat in asa fel incat nu afecteaza libertatea celuilalt.

Cum a pierdut regele puterea coroanei in detrimentul unei elite funciare, cum nu a stiut sa tina de ea, sa-si exercite puterea? Ce aliante au facut oligarhii, pe tacutelea, de s-au substituit in elita conducatoare regelui?

Cum si cand a inteles gresit unul dintre oligarhi – tiranul -,  ca puterea nu se exercita prin cadrul ei legal, ci foarte concret, prin garda de corp, care identifica si izola inamicii …?

Cum anume au reusit grecii sa treaca peste pofta fireasca a  profitului de moment si sa devina aparatori ai principiilor, bucurindu-se de fructele pretioase ale democratiei?

Pentru toate aceste intrebari, cat si altele – merita (re)citita cartea lui G. Glotz al carei nume a dat titlul articolului din acest weekend.

In timpul lecturii,  ne vom imagina cum, glumind cu noi in memoriile sale, “Tiranul” Basescu va spune in stilul caracteristic:  “… decat sa apar  in fata poporului care m-a ales (atat in tara cat si in strainatate 🙂) si sa spun ca un predecesor slab al meu: “Am fost invins de servicii!” – m-am asigurat, inca de la inceput, ca eu voi conduce altfel.  Va las pe voi sa judecati daca am facut bine sau rau… “