Pentru a imblanzi o idee – deci pentru a o supune -, e nevoie uneori, sa-i pui ceva “sare pe coada”. Daca vei reusi acest lucru, o poti privi apoi linistit, cum o ia la sanatoasa! Cum se departeaza de tine, pentru ca nu a fost a ta cu adevarat. Sau, pentru ca a incercat sa te minta in fata si tu n-ai lasat-o.

Ideile te fura, au sarmul lor – mai ales atunci cand sunt prezentate de oameni care vorbesc frumos, care leaga bine vorbele … cu atat mai mult se cere sa ai solnita la indemana!

Adevarul nu incearca efortul de a te cuceri. El se descopera pur si simplu in fata ta, ti se aseaza de-a curmezisul drumului, dar nu stiu cum se face ca orbit de propriile-ti preocupari marunte, nu-l vezi. Il ocolesti, ca si cum ai citi ziarul mergand pe strada: din nebagare de seama.

Ce ni se cere?

Sa fim atenti, sa observam si atunci cand avem posibilitatea, sa ne exprimam. Votand, de exemplu.

Acum e-acum: daca esti ungur, te inteleg – nu vrei sa votezi intr-o problema romaneasca. Te-as injura de mama, dar esti fratele meu si injurandu-te, mi-as face singur rau. Asa ca incerc sa te accept ca pe o fatalitate, ca pe-un destin al partii asteia de lume, in care pare ca s-au opintit toate sa inceapa sau sa se termine!

Dar daca esti mort sau ti-ai schimbat cetatenia si nu ai catadicsit sa ne informezi. Sau ne-ai informat tu, dar noi nu am apucat sa schimbam listele electorale … ce-as putea sa-ti mai spun atunci, legat de faptul ca n-ai votat la referendum?!

Pai, e firesc sa te cert razand: bai, mortule care nici nu mai esti cetatean roman, si tu tii partea lui Basescu?! Romania parca a devenit curtea de joaca a unor zombies, ca cei din … “Dead Rising”! Vorba lui Tudor – “noroc ca mortii aia se misca incet, altfel nu am avea nici o sansa :-)”!

La vot, mortii s-au ridicat impotriva celor vii!


Sa insisti pentru o majoritate care sa valideze un referendum – iar apoi sa construiesti un discurs de genul “NU VENITI LA VOT CA SA NU VALIDATI LOVITURA DE STAT!” … nu mi-ar fi trecut prin cap sa fie cu putinta!!!

Ma recunosc invins – in fata combinatiei mortale de imaginatie, curaj si mai ales, lipsa de retineri.

De-acum, totul a devenit permis in lupta pentru putere … si ma tem de-un singur lucru: suntem un popor care invata foarte repede, prin imitare.

Cei pe care Basescu ii zdrobeste astazi fluierand, vor aplica maine lectia invatata – iar drumul acesta nu ajunge la liniste.

Ne vom duce Duminica la stampilat buletinul de vot, insa momentul nu mai este unul despre Basescu ci a devenit unul in care vom afla adevarul despre constiinta civica a poporului roman.

E bine, la urma urmei – sa stim cum stam cu civismul -, iar pentru aceasta, suntem de acord ca nici cel mai reprezentativ esantion … nu ar fi fost suficient!


Cu aceste replici de mahala – am fi fost cica pregatiti sa spunem ca s-a ajuns la fundul sacului: adica nu a mai ramas nimic de adaugat, toate cuvintele rele s-au spus, replicile acide s-au dat …

Temerea noastra este insa ca acest prim sac – al cuvintelor urate – va fi urmat in curand de un altul, mai rau. Ne temem ca suntem doar in anticamera “mai raului”, ca am asistat la un simplu preludiu al unui viitor care se anunta mai sumbru. Un viitor al batailor de strada – pe care le-am intrevazut in februarie si care devin foarte probabile dupa Referendum, indiferent de rezultatul acestuia. Pentru ca in limbajul derbedeilor nu exista alta replica la injuratura decat … palma, pumnul, sutul sau paruiala. Vom escalada muntele rusinii, platind pentru libertatea pe care ne-am facut ca o intelegem.

29 Iulie bate la usa, iar de aceasta zi se leaga flasele noastre sperante de intrare in normalitate. Nu cred ca vom avea parte de liniste nici dupa aceasta data, pentru ca romanii s-au impartit in doua mari tabere “ANTI”: Anti-Basescu si Anti-USL.

Pentru ca nu mai suntem noi insine – nu mai vorbim de noi insine, vorbim despre noi prin raportarea negativa la … celalalt! EU NU SUNT CA ACELA – par sa tipe prin toti porii politicienii nostri, care ne-au corupt in devalmasie in aceasta paradigma. Suntem in parabola fariseului, din care lipseste – din pacate – vamesul …

Definindu-ne prin ceea ce nu suntem – am ajuns intr-o perfecta lipsa de identitate… Occidentul ne ia la misto cu un regretabil aer de superioritate, propriile noastre energii – necesare dezbaterilor profunde – sunt irosite pe subiecte aproape comice, minciuna a ajuns sa se sprijine solid pe jumatati de adevar …

Asadar: cui avem de multumit pentru aceasta performanta negativa?!

Pentru ca Raul are radacini, el poate si trebuie urmarit pana la izvor – depinde unde doriti sa il plasam: poate in fatalul biletel al lui Churchill? Ce sens ar fi avut insa acel biletel fara existenta unei paci prost incheiate, la sfarsitul primului razboi mondial? Si iarasi, cum sa se fi impartit corect lumea – fara razboaie?!

E pacat sa aruncam vina in carca unuia singur, dupa cum nici nu putem cere unei conjuncturi sa explice reactiile gresite ale contemporanilor.

De aceea, daca imi permiteti o incheiere pe aceasta tema – pe mine personal m-au durut ambele replici, pentru ca au fost date fara perdea, pe de-asupra capetelor noastre … :-(!


Aud la stiri ca editia aniversara (a 20-a) a Festivalului de Arta Medievala de la Sighisoara trebuie scurtata, datorita Referendumului cu privire la suspendare. Nu ar fi mult “doar 4 zile” – dar sunt tocmai cele de pe final …

Ce nu inteleg oamenii Primariei care pot gandi in acesti termeni imixtiunea intr-un eveniment, sunt sirul lung de promisiuni pe care se construieste un Eveniment de asemenea anvergura. Promisiuni facute in primul rand publicului fidel, artistilor contractati, dar nu mai putin … sponsorilor si mass mediei cooptate in regim partenerial! Sa mai vorbim de tur-operatori, care se vor fi straduit sa promoveze extern si intern Evenimentul?!

Organizatorii, pusi in situatia delicata de a explica si a gasi solutii – evalueaza deja pierderile. Singur, directorul artistic Liviu Pancu – si-a prezentat o demisie demna, care ne da de gandit …

http://www.zi-de-zi.ro/eveniment/festivalul-sighisoara-ucis-de-referendumul-despre-basescu

http://punctul.ro/2012/07/12/sighisoara-medievala-a-ramas-fara-director-artistic/

Un vis frumos, cu domnite si cavaleri pare a se narui in contextul furtunii politice care a cuprins Romania …

Pe ruinele proiectului de la Sighisoara – victima colaterala a rafuielilor fara sfarsit -, intelegem in toata simplitatea cat de scazuta ne e capacitatea de a intelege prioritatile (interesul national) si cat de rudimentara ne este abilitatea de a rezolva urgentele (asezarea lucrurilor in ordinea lor fireasca).

 

festival sighisoara

In loc sa prelungeasca Festivalul, Primaria il … scurteaza!


Se spune ca “increderea de castiga greu si se pierde repede”.

Asta ne duce cu gandul, pe de-o parte, la cat de suspiciosi si neincrezatori suntem in relatiile pe care le construim cu cei din jurul nostru, iar pe de alta parte, la fragilitatea acestor relatii.

Increderea – ca relatie pe care o construiesc intre mine si celalalt – ne sugereaza direct un act de incredintare (fac pe un altul partas al faptelor pe care eu le generez sau al gandurilor care preced aceste fapte) si in acelasi timp, de investitura (il ridic in rang, pana la apropierea intima).

Dincolo de increderea oamenilor in alti oameni, se vorbeste tot mai des zilele acestea despre increderea oamenilor in institutii. E greu de evaluat ceea ce apare evident ca o relatie impersonala: lucrurile (in zona increderii) se intampla de la om la om – dar in relatia om-stat, nu poti sa nu te intrebi “Cine e Statul?”

De aceea, apelul catre reprezentantii acestei constructii minunate numita “Stat” – de a continua neabatut eforturile de castigare a increderii noastre, trebuie repetat zilnic. Si, din punctul acesta de vedere, rugaciunile noastre se indreapta spre luminarea mintilor celor ce ne conduc, pentru ca starea de razboi in care ne aflam nu poate sa nu afecteze gradul de incredere pe care ar trebui sa-l astepte (daca nu chiar … sa-l ceara!) de la noi.

Basescu si Ponta: cata incredere au unul in altul si cata incredere avem noi in ei?