January 31, 2012
Iata mai jos un reportaj despre profesorul care a adus statistica la rang de arta, Hans Rosling.
Absolut nimic plictisitor in tabelele care se misca, mai mult decat atat: invatam despre viitorul nostru de minoritari intr-o lume in care afro-asiaticii vor fi de departe majoritari …
January 19, 2012
“Ieşirea” (din Egipt) şi “Numerii” (organizarea poporului lui Israel) ne descriu numeroase momente în care poporul ales cârteşte împotriva Domnului său.
Cum, Doamne – ne prefacem noi astăzi a nu înţelege -, nu au ştiut strămoşii israeliţi să Te răsplătească pentru binefacerile pe care Le-ai revărsat asupra lor decât numai cârtind, adică punând la îndoială şi la încercare îndelungă-răbdarea Ta?!
… dar lucrurile nu s-au schimbat cu mult şi nu stau foarte diferit nici în zilele noastre …
Sunt minuni la tot pasul (cum era pe vremuri mana cereasca), dar nouă – ca şi acelora -, nu ne mai ajung minunile pe care le ştim, care ne-au minunat deja …, ci noi ne dorim mereu noutatea, ineditul, ne dorim să fim surprinşi mereu de cadou de tipul “jucărie nouă”, uitând că cel mai de preţ cadou este viaţa noastră şi că pe acesta nu ni l-am făcut singuri!
Trebuie meditat cu seriozitate cum se naşte sau de unde vine în mintea omului (sau “cum se aşterne peste mintea omului”?), plictiseala?
Credem că un rol nefast îl poate avea şi memoria selectivă – aceea care reţine din trecut numai acele momente care ne convin, de care ne aducem aminte cu plăcere, pe care ni le dorim din nou, pe care am vrea să le retrăim. Uităm contextul şi visăm cu ochii deschişi, căutând să aflăm un gust deformat al amintirilor …
Cu gândul la trecutul “de aur” pe care l-am pierdut şi plictisindu-ne de starea de bine a unui prezent în care nu ştim să ne oferim surprize plăcute, ce ne putem aştepta de la viitor, altceva decât la o sfântă pedeapsă împotriva cârtelii?!
January 14, 2012
Baieti, aveti grija ce vorbiti colo sus in Spatiu! Stiti ca totul se inregistreaza, deci abtineti-va de la injuraturi si incercati sa fiti si voi adevarate modele pentru milioanele care va urmaresc!
… Si era normal sa fie asa, caci americanii transmiteau inca de la jumatatea secolului trecut imagini in direct de pe Luna, bineinteles impreuna cu o serie de comentarii ale cosmonautilor aflati la fata locului … Daca transmisia de pe Luna facea audienta propice investitiilor – nu avea sens sa dea apoi banii pe amenzi catre CNA :-)!
Recent, s-au dat publicitatii unele materiale din care aflam ca unuia (mai greu de cap, dar probabil talentat) chiar i-au aplicat cateva sedinte de hipnoza pentru a-l “dezvata” de injuraturi! De fiecare data cand ii venea sa injure, omul respectiv fusese invatat sa mormaie sau sa zumzaie (mmmm…!) – asta, pentru ca-si formase un periculos tic sa spuna “SHIT!” la tot pasul.
Se vede treaba ca civilizarea unei natiuni se face cu sistem … si nimic nu poate fi lasat la voia intamplarii!
Treaba asta basesciana cu “schimbam legea doar daca vreti voi si cand o sa ne rugati frumos” cred ca e una din cele mai paguboase abordari … (ca sa folosesc un termen marinaresc :-))!
Daca n-ai voie sa injuri, nu injuri! Mormaie, zumzaie, pufaie, fluiera, ... dar NU INJURA!
January 11, 2012
Un grup de oameni de stiinta (vezi www.thebulletin.org ) au pretentia de a sti sa calculeze cat de departe (sau de aproape) ar fi ajuns omenirea de finalul ei (“Doomsday” sau “Apocalipsa”)!
Cica tocmai am mai fi avansat cu un minut, ajungand de la 6 la 5 minute de momentul in care omenirea se va autodistruge.
Motivul? Din cate am inteles, oamenii politici au facut prea putin pentru dezarmarea nucleara si inca si mai putin pentru combaterea incalzirii globale.
Totusi, nu stam rau … Caci in 1953, dupa un test cu bomba cu hidrogen al Statelor Unite, ceasul mai arata doar … 2 (doua) minute !!!
Este deci timp sa mai dormim o vreme, pe-o ureche … ?!
Sfarsitul lumii construita de Dumnezeu nu poate fi citit pe un ceas construit de om ... fie el, de stiinta!
January 8, 2012
Se cuvine să păstrăm atentă ascultarea noastră: atât cea din afară, cât mai ales pe cea din lăuntrul nostru.
În afară.
Zgomotele oraşului s-au amplificat odată cu evoluţia actualei civilizaţii. Am putea spune că pământenii au ajuns să “bată toba”, doar-doar îi va auzi cineva din Univers.
Zgomotul mass-mediei s-a înteţit şi el, iar de când cu internetul şi motoarele lui de căutare, trăim într-un nor informaţional din care cu multă atenţie şi spirit selectiv se cuvine să alegem ceea ce ne dorim să ascultăm, ceea ce credem că ne este de folos (şi mai puţin ceea ce ne amuză sau emoţionează facil – deşi, recunoaştem, suntem mult mai atraşi de acestea!).
Zgomotul fraţilor şi surorilor noastre care foşnesc, se foiesc, îşi pierd deseori cumpătul, alteori ne acuză sau se scuză, sau pur şi simplu se/ne bagă în seamă mai mult decât putem îndura, la fel cum şi noi greşim (atât de des) faţă de ei.
Înlăuntrul nostru.
Acolo şi aici ar trebui să surprindem bătăile inimii şi să ne întrebăm miraţi cărui fapt se datorează, din moment ce nu noi le controlăm.
Ar trebui să exersăm simţirea prin ascultare a sufletului nostru, pentru că numai prin el putem avea acces la Infinit, spre înţelegerea Aceluia care există dinaintea timpului.
Ar trebui să ne dorim curăţenia interioară, un mod mai frumos de a fi, şi – de ce nu? -, putem începe printr-o diferită raportare la zgomot …
Mânia e gălăgioasă,
Calmul e liniştit.
Făţărnicia bate toba,
Smerenia e tăcută.
Plânsul e uneori în hohote
însă lacrima e întotdeauna tăcută!
Calin Diaconu 