(o cronica a meciului cu Glen Johnson: https://calindiaconu.wordpress.com/2011/11/06/mr-knock-out-si-refuzul-asumarii-riscului-inutil/ )

 

Meci greu, gandeam inainte sa inceapa: iti dai seama ce presiune pe Lucian, e obligat sa invinga in fata propriei sale natiuni … de origine, intr-o Gala in care Viorel Simion a ridicat deja publicul in picioare printr-o evolutie entuziasmanta impotriva filipinezului Jun Talape …

Meci usor, gandeam la plecarea din Romexpo, dupa bataia incasata de Mendy de la Lucian – francezul nu a rezistat mai mult de patru runde in fata Campionului nostru, oare acesta a fost challenger-ul cel mai potrivit?

Luna – mai mare ca de obicei, lumineaza cu jumatatea ei cea plina peste masinile care cauta inghesuit iesirea din parcarea ROMEXPO. O luna doar pe jumatate plina: aceasta este cheia prin care simt ca trebuie si pot intelege mai bine sarbatoarea boxului romanesc de ieri seara! Altfel, ce rost sa gasesti unor huiduieli in mijlocul unei bucurii de nedescris?

Pe de-o parte, Gala “Campion pentru Romania” poate fi considerata cel mai mare eveniment sportiv organizat de tara noastra in ultimele doua decenii. Pentru prima oara dupa 1989, Statul a hotarat sa se implice serios in Boxul Profesionist, a finantat in buna masura pe Organizatori/Producatori – atotprezenta frunza a doamnei Ministru Udrea in scenografie certifica sumele mari de bani care s-au pus la dispozitie… ( Apropo: frunza din mult disputata sigla nu a fost singura: mai sunt si alte companii puternice care au contribuit financiar pentru ca acest eveniment sa poata avea loc: Tiriac Auto, Hidroelectrica, Merkur Casino, Romgaz, NEI Guard, Federatia Romana de Box, Grupul Pro … toti la un loc neadunand probabil nici jumatate din generoziatatea Ministerului Doamnei Udrea!)

Si totusi, atunci cand Lucian a simtit nevoia, imediat dupa meci, in ring, sa multumeasca personal Principalului Sponsor, adica Doamnei Ministru – intreaga Sala a trecut brusc, de la ovatii la huiduieli! Ma intreb, cum a fost posibil ca galeria oarecum toleranta pana atunci – ( observ in treacat ca reprezentantul Executivului NU a fost huiduit la sosirea sa!), sa aibe o asemenea reactie, ranind fara menajamente si fara compromis inima marelui boxeur, intr-atat, incat acesta a simtit nevoia sa ne dadaceasca: “Ar trebui sa multumiti si voi … fara implicarea Doamnei Ministru aceasta Gala nu ar fi avut loc!”

Daca privim dinspre jumatatea plina a lunii, are dreptate Lucian: sa-i multumim ministaresei pentru ca ar fi putut spune “Nu!”. Dinspre jumatatea ei intunecata insa, pentru ca noi traim in Romania si aflam despre vrute si nevrute ale politichiei de care ne-am saturat pana peste cap, revolta publicului a fost fireasca. Suntem gata sa nu ne intereseze sumele vehiculate, comisioanele intermediarilor, sforile care s-au tras si telefoanele care s-au dat… insa nu ne obliga sa multumim, draga Lucian, celor care au folosit banii nostri cei de la BUGET in scop electoral!

Luna pe jumatate plina si jumatate goala imi pare ca lumineaza partial si peste alte adevaruri, punand in evidenta colturi intunecate ale unor semne de intrebare la care ne putem gandi impreuna. Iata cateva:

  1. Privesc un banner cu cele trei mari glorii aflate sub contract cu Ministerul Turismului, unde observ ca numai unul din cele doua nume e trecut mare, alaturi de imaginea selectata pentru fiecare – langa Gheorghe mic e un HAGI mare, langa NADIA mare e un Comaneci mic si langa un Ilie mic e un NASTASE mare. Astfel, citesti firesc: HAGI, NADIA si NASTASE! E corect, imi spun: marii Campioni nu au nevoie decat de UN SINGUR NUME: cum de nu am observat asta mai devreme?!

Totusi, nu aveam nevoie sa ni se reaminteasca printr-o galerie falsa, zdranganita in boxe supradimensionate, ca pe Lucian al nostru il cheama “ BU-TE “ !!! Nu stiu cine si de ce a avut ideea proasta sa bage prin statia de amplificare o galerie inregistrata, care sa scandeze numele Campionului Roman, cata vreme eram si noi pe acolo … – dar reactia Salii a fost una inteligenta: s-a scandat, firesc si corect romaneste LU-CI-AN! LU-CI-AN!!! Din pacate, regula pe care tocmai credeam ca am descoperit-o, nu s-a respectat pana la capat in main eventul galei de ieri… :-(!

  1. Alegerea meciurilor pentru o Gala de Box Profesionist cere multa stiinta: e vorba de regie de spectacol, evenimentul principal trebuie pregatit, drumul spre el trebuie pavat, incalzirea treptata a publicului e obligatorie. Si plictisul are rostul lui, poti scapa in consecinta un meci teribil de plictisitor, cum a fost acela intre canadianul Cote si mexicanul Navarette … Dar, ce te faci atunci cand un meci care pregateste main eventul il depaseste pe acesta? Dupa opinia mea, premiul de frumusete al serii de ieri il merita detasat cel in care Viorel SIMION s-a batut cu Jun TALAPE pentru titlul international WBC al categoriei Featherweight (pana)… Felul in care a luptat Simion, mi-a amintit de mitralierele Mosului Doroftei! Entuziasmant!
  1. Prin felul in care a fost prezentat Michael BUFFER, am inteles de ce acest prezentator este o Institutie, am inteles ce face si pentru ce este platit, am asteptat sa-i aud vocea si mai ales celebrul “Let’s get ready to rrrruuummmbbbllleeeee!”. Daca in ce il priveste pe Buffer, inteleg lucrurile – nu inteleg de ce a fost pomenit ca producator principal al Galei … Rudel Obreja?!? Au fost probabil restrictii pentru Federatia Romana de Box – si a luat Obreja asupra lui ca persoana fizica efortul si meritele?!
  1. Ca boxeur profesionist trebuie sa ai grija de palmaresul tau inainte de toate. E important sa iti alegi cu grija adversarii, sa cresti treptat si constant, sa urci frumos in ierarhii. Dupa Gala pentru Romania de ieri seara, ne intrebam insa alaturi de Mosu Doroftei care a vazut multe si stie multe – daca nu cumva meritam (si noi, dar mai ales Lucian), un adversar mai puternic, mai bine pregatit decat s-a dovedit in cele din urma a fi acest francez – Jean-Paul Mendy … Nu de alta, dar exista, pe langa IBF – centurile WBC si WBA.  Si nume grele, care ne dau fiori pentru Lucian al nostru, aflat la jumatatea drumului si nicidecum in culmea carierei: Andre Ward, Carl Froch, Glen Johnson, Arthur Abraham, Allen Green, Mikkel Kessler, Andre Direll, Jermain Taylor sunt cei pe care Lucian va trebui sa-i intalneasca, de acum inainte …


Ion Creanga: cum ar arata copilaria noastra fara Povestile lui?

Era prin anii 1877-1878 cand Creanga a avut posibilitatea sa cunoasca mai bine, datorita trecerii lor prin inca proaspatul stat romanesc, trupele rusesti … Din spiritul de observatie si simpatia pe care probabil simtea ca o datoreaza unui aliat de arme, s-a nascut legendarul personaj Ivan Turbinca, cel care se ia “la tranta” cu Moartea, si o invinge in doua randuri – pentru ca mai apoi sa fie “uitat” de ea… (ce pedeapsa mai mare decat sa te uite moartea pe pamant…!)

Rusii ne-au aparut,  prin Ivan Turbinca predat in Scoala Romaneasca de generatii de invatatori si profesori de Limba Romana, daca nu extrem de simpatici, cu siguranta suportabili… Cine nu-si aduce aminte de celebrul dialog din fata Portii Raiului, in care Ivan se asigura ca a ajuns unde si-a dorit si ca va avea parte de ceea ce a visat:

–          Cine-i acolo?

–          Eu.

–          Cine eu?

–          Eu, Ivan.

–          Şi ce vrei?

–          Tabacioc este?

–          Nu-i.

–          Votchi este?

–          Nu-i.

–          Femei sunt?

–          Ba.

–          Lăutari sunt?

–          Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?

–          Dar unde se găsesc toate aceste?

–          La iad, Ivane, nu aici.

Sigur ca aceasta simpatie pentru sufletul slav in care ne regasim cu bunele si relele noastre s-a cutremurat din temelii dupa al doilea razboi mondial, cand aparent sau real (istoricii inca mai au de cercetat) – am intrat in conflict cu Marele Prieten de la Rasarit …

Asta imi aduce aminte de un RDG-ist, cu care am stat odata de vorba:

–  Noi le spunem rusilor  “Marele Prieten” … voi de ce le spuneti “Der grosse Bruder”? (Fratele mai mare, germ.)

–  Pai e foarte simplu: cu un prieten te mai poti certa, dar de fratele cel mare esti obligat sa asculti, vrand-nevrand!

Se pare ca Lectia despre Fratele cel Mare lipseste desavarsit din cultura politicienilor nostri actuali, si e pacat pentru zecile de generatii care au ras cu pofta de ispravile lui Ivan Turbinca… Nu-i insa mai putin adevarat ca, dupa ce ai lovit in “nucleul dur” al monarhistilor care te sustineau, atacand inutil pe Regele Mihai a trebuit sa inventezi repede o manevra abila, glumind cu Ursul de la Rasarit!

Basescu: un mare inventator de probleme si solutii!


E weekend, e vară. S-au anunţat ploi – aşa că stăm în casă, nu ne asumăm riscurile unui pescuit de unde să venim uzi leoarcă … Vreme numai bună pentru meditaţie, de ce nu – asupra vârstelor omului, mai ales asupra felului în care vârsta ne schimbă fiinţa şi firea. Pentru a înţelege mai bine evidenţa, am gândit tabelul de mai jos, pe care vă invit să îl comentăm împreună!

Varstele omului: cum ne schimbam in timpul vietii?


Dracon - a inarmat statul cu putere judiciara ...

Drumul spre libertatea corect organizata nu a fost unul usor nici pentru greci. De la regalitate la oligarhie, de la oligarhie la tiranie, de la tiranie la democratie – in fiecare din aceste etape tranzitorii s-au pierdut si s-au castigat lucruri si drepturi,  pana in cele din urma INDIVIDUL S-A PERSONALIZAT, a devenit mai important decat familia din care facea parte.

Esenta democratiei: omul liber, organizat in asa fel incat nu afecteaza libertatea celuilalt.

Cum a pierdut regele puterea coroanei in detrimentul unei elite funciare, cum nu a stiut sa tina de ea, sa-si exercite puterea? Ce aliante au facut oligarhii, pe tacutelea, de s-au substituit in elita conducatoare regelui?

Cum si cand a inteles gresit unul dintre oligarhi – tiranul -,  ca puterea nu se exercita prin cadrul ei legal, ci foarte concret, prin garda de corp, care identifica si izola inamicii …?

Cum anume au reusit grecii sa treaca peste pofta fireasca a  profitului de moment si sa devina aparatori ai principiilor, bucurindu-se de fructele pretioase ale democratiei?

Pentru toate aceste intrebari, cat si altele – merita (re)citita cartea lui G. Glotz al carei nume a dat titlul articolului din acest weekend.

In timpul lecturii,  ne vom imagina cum, glumind cu noi in memoriile sale, “Tiranul” Basescu va spune in stilul caracteristic:  “… decat sa apar  in fata poporului care m-a ales (atat in tara cat si in strainatate 🙂) si sa spun ca un predecesor slab al meu: “Am fost invins de servicii!” – m-am asigurat, inca de la inceput, ca eu voi conduce altfel.  Va las pe voi sa judecati daca am facut bine sau rau… “