Am ramas prima oara surprins că imagini din copilăria mea, amintiri personale ale unor obiecte lângă care “am crescut mare” sunt tratate ca istorie de catre altii, atunci cand … în Barcelona fiind, am avut prilejul de a vizita (renunţând cu plăcere la o partidă de shopping 🙂 ), Muzeul de Istorie al Catalunyei. Atunci am fost uşor intrigat că obiecte banale precum frigiderul FRAM, televizorul alb-negru sau radioul cu tranzistori … au fost aduse (poate de la gunoi) şi expuse într-o sală pretenţioasă (şi preţioasă) de Muzeu…

Senzaţia s-a repetat nuanţat anul acesta, când am vizitat Muzeul Grevin la Paris. Oare nu cumva am început să îmbătrânesc? Oare nu cumva au nevoie cei mici de imagini pentru ca poveştile mele despre secolul trecut să fie credibile?

Pentru că se întâmplă în jurul nostru, în timpul vieţii noastre, istoria contemporană nu ar avea nevoie de săli speciale în muzeele de profil. Însă atunci când specialistii observă că anumite lucruri dispar de pe scenă, că ele “devin istorie”, atunci abia – acele lucruri gasesc un loc de refugiu in Muzeu.

Contemporaneitatea se exprimă în sânul unei generaţii astfel: copilul – care nu sesizează diferenţa între o sala de ev mediu şi un living al anilor ’60 ai secolului trecut; părintele – care priveşte cu nostalgie lucruri care îi aduc aminte de copilărie şi bunicul – care senin şi înţelept, nu se mai minunează de nimic!

Simplitatea anilor 60 la Muzeul Grevin, Paris


Furnicutza care poate tot

Nu ne imaginăm, noi – bărbaţii şi copiii -, cât de multe sunt de făcut într-o casă pentru ca ea să fie întotdeauna primitoare, curată, ordonată …

Multifuncţionalitatea gospodinei perfecte se traduce prin aceea că ea reuneşte mai multe roluri, toate la fel de importante, într-unul singur: acela de Mamă!

Pe primul plan, copiii: în fiecare moment, atenţia trebuie antrenată să prevină boacăna care ar putea urma; trebuie hrăniţi, spălaţi, îmbrăcaţi, culcaţi la oră fixă şi, de ce nu? – învăţaţi şi o limbă străină în timpul poveştilor.

Apoi, casa: trebuie curăţată, igienizată, frecată, călcată, apretată … dar nu în ultimul rând, păzită până la venirea proprietarilor de la muncă.

Mai aveţi timp la dispoziţie? Folosiţi-l – care aveţi grădină, în grădină, care nu, grijind florile de pe balcon: atenţie, să nu le udaţi prea tare, să nu avem reclamaţii de la vecinul de dedesubt :-)!

Abia cuprinzând toate cele de mai sus, veţi reuşi să daţi cu adevărat un bun randament la servici, astfel încât bărbatul vostru să fie mândru de voi… Apropo de bărbat, era să-l uit de tot – aşa, măcar îl trec în rezervă la “alte activităţi păstrate special pentru chef şi timp liber”, alături de lectură, teatru, shopping în mall, etc …

Mi-a plăcut mult ideea de FURNICUTZĂ şi combinaţia de culori şi simboluri pe care această firmă din Franţa a folosit-o pentru a plasa forţa de muncă. M-am întrebat însă, câte Mame din România (sau alte ţări ale Estului sărac) au luat de nevoie drumul Occidentului bine plătitor, lăsând propriile lor Cămine fără grija maternă şi vânzând servicii care – de fapt – NU se pot cumpăra?!

L'amie menagere


Zilele acestea se va inagura Podul Basarab.

Un proiect important pentru cei care se nevoiesc spre Centrul sau Nordul Capitalei, venind dinspre Vest.

Emotiile sunt mari pentru cei care venim dinspre Militari, Drumul Taberei, Ghencea, Crangasi sau Giulesti si dorim sa ajungem in Piata Victoriei de pilda.

Timpul pierdut in masina, in drum spre birou … va ajunge vreodata subiect de poveste pentru copiii copiilor nostri? Nu cred, insa Podul Basarab – e un inceput bun, poate numele intemeietorului de dinastie munteana sa fie si el de bun augur :-)!

Podul Basarab - sau, speranta timpului recastigat (pentru unii dintre noi).


Fara indoiala ca si noi – europenii “de mâna a doua” – vom ajunge in curand sa recunoastem importanta certificatelor energetice pentru cladiri.

Daca ne gandim un pic, asa e civilizat: sa evalueze un tert, in mod obiectiv, valoarea cladirii pe care unul vrea sa o vanda iar celalat sa o cumpere. Iar din aceasta evaluare, in afara locatiei, a stilului arhitectural, a vechimii (sau uzurii?) – nu poate lipsi consumul energetic. Cu alte cuvinte “Cata energie mananca respectiva casa?”…

In felul acesta, vom avea o scala – de la “econome” la “energivore” … iar pretul va tine cont de asta: o casa este o investitie, iar o investitie trebuie sa “isi scoata banii”, in timp!

PS: acelasi lucru isi pastreaza valabilitatea si in cazul inchirierilor! Altfel – se ajunge in situatia – chiriasul ar dori ceva imbunatatiri energetice, dar nu le face pentru ca … nu e proprietar, etc.

Fisa imobiliara la francezi


Inceputul si sfarsitul celor 75 de metri de istorie pictata au o semnificatie deosebita, fiind in legatura directa. Ideea de cerc, in care inceputul se leaga de sfarsit (sau finalul are radacini in inceputuri) – e data de insasi forma cladirii Atheneului Roman.

In primul tablou, imparatul Traian sta in picioare, atitudine de cuceritor – steagurile legiunilor se infig adanc in pamantul Daciei, legionarii il admira pe conducatorul lor, in plan apropiat: un dac rapus in lupta. Imediat dupa, al doilea tablou – in care un soldat roman “intra-n vorba” cu o femeie daca … in jurul unui mormant. Al dacului de mai devreme? De ce nu ?

Ultimul tablou ii prezinta pe Regele Ferdinand si Regina Maria, in fata unui popor cu capul plecat – gest de multumire si recunostinta pentru Romania Mare. Painea si sarea nu lipsesc, copila trimisa de mama sa-i intampine pe Majestatile lor cu un buchet mare de flori, atmosfera de sarbatoare …

Ce sa intelegem din acest dublu dialog intre Conducatori si Masse?

In primul rand, ca massele au nevoie de conducator, dupa cum si Conducatorul are nevoie de masse pentru a-si exprima vocatia.

In al doilea rand, ca in functie de specificul fiecarei epoci istorice, a personalitatii celui care conduce, raportul civilizator care se creeaza obligatoriu intre Conducator si Masse poate avea diferite forme – distrugatoare sau pasnice.

In al treilea rand, Massele au de fapt o singura optiune – sa asculte de voie (sau de nevoie) de Conducator.

Cu scuze pentru calitatea proasta a imaginii, va invit la Atheneu – sa va puneti aceste intrebari (si altele), pe viu :-)!

Traian si dacii rapusi ... Femeile dace au invatat apoi, limba latina.

Tarani romani multumind cu capul plecat Regelui Unirii