Comentarii din Cetate



Printr-o ironie a sorții, una și aceeași clădire din București – azi Calea Victoriei nr 152 – a fost, pe rând:

  • Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat (CAM – 1941)
  • Comitetul de Stat al Planificării (CSP până în 1989)
  • iar după 1989 – Ministerul Industriilor, Fondul Proprietății de Stat (FPS), Ministerul Economiei …
  • azi, e în paragină sau în reconstrucție – cum preferați.

Cine dorește să analizeze activitățile Statului Român și ale reprezentanților acestuia, poate să o facă și din perspectiva continuității acestei clădiri. După regimul militar al dictaturii comuniste, care a impus ritmul și direcția unei dezvoltări planificate – a urmat o perioadă de liberalizare, în care ar fi trebuit să primim, înainte de orice împrumut extern, câteva lecții despre etica în afaceri, despre importanța bunelor moravuri în economie, despre responsabilitatea actului de conducere într-o economie de piață.

În schimb, noi am primit primul împrumut de la Banca Mondială, culmea culmilor: pentru a suprima fibra neamului, pentru a declanșa genocidul împotriva copiilor noștri nenăscuți! Primul împrumut – în valoare de 150.000.000 de dolari, acordat de Banca Mondială în 1991 avea obiective clare (principiul fiind – noi vă dăm banii, noi vă spunem ce să faceți cu ei).

ANEXA 1

TRAGEREA DIN IMPRUMUT

1. Tabelul de mai jos prezinta categoriile de articole care vor fi finantate din imprumut, alocarea sumelor din imprumut pentru fiecare categorie si procentul cheltuielilor finantate pentru fiecare categorie:
—————————————————————————–
Categorie                    Suma din imprumut     % din cheltuieli
alocata (exprimata      care vor fi
in echivalentul         finantate
in dolari)
—————————————————————————–
(1) Bunuri:                                           100% din cheltuielile
in valuta
a) materiale medicale       76.000.000            100% din cheltuielile
locale (costul la
iesire din fabrica)
b) echipament, materiale,
piese de schimb si
vehicule                 45.000.000
(2) Serviciile de consultanta
si pregatire                 9.000.000            100% din cheltuielile
in valuta
(3) Nealocat                    20.000.000
————
TOTAL                      150.000.000

Dar poate vă întrebați pentru ce anume a fost nevoie de acest împrumut? Iată motivul: importul de contraceptive (deci piață de desfacere pentru producătorii din afara țării!) și reorganizarea sistemului medical românesc pe principii moderne (adică ceea ce trăim zilele astea – revelația modernității unui sistem degradat). Servicii de consultanță și pregătire de 9 milioane de dolari (nivelul lui 1991!) au fost probabil încasați de specialiști în domeniul medical. Nu știm dacă externi sau interni, dar ar fi interesant de aflat (bănuim că s-au dat pe contract!)

Sectiunea 4.02
Imprumutatul: a) va pregati si va revizui impreuna cu Banca, pina la 30 septembrie 1992, un plan de marketing si distributie pentru contraceptive si b) va adapta taxele percepute de institutiile sanitare ale Imprumutatului pentru realizarea interventiilor de intreruperi de sarcina si va lua alte masuri adecvate, toate destinate a face ca folosirea contraceptivelor sa devina, din punct de vedere financiar, o alternativa preferata pentru planificarea familiala.

Rezultatele – le cunoaștem: o curbă abrupt-descendentă în care România s-a depopulat, astfel încât decrețeii ceaușiști care urmează să intre-n pensie (de-o vor apuca-o), au fiori justificați în legătură cu plata acestora…

romanian population

Banii pe care cu generozitate ni i-a împrumutat Banca Mondială în 1991, au finanțat un plan de marketing de succes: rezultatele politicilor anti-familiale sunt evidente. Alături de legalizarea avortului și recomandarea anti-concepționalelor (planificarea familială), emigrația ecoomică după 1989 e un alt factor decisiv. 

 


Avem nevoie de politicieni? Da, bineînțeles: așa cum avem nevoie de agricultori, mineri, pescari, comercianți, informaticieni, artiști, ingineri, medici și fotbaliști … Avem nevoie de oameni care să conducă societatea noastră. În mâinile lor, prin votul nostru, prin alegerea noastră, punem opțiunea dar mai ales speranța de mai bine a zilei de mâine.

Nu suntem interesați în acest moment de stânga, de dreapta sau de centru. Nu ne interesează ”orientarea politică” a celor care ne conduc – fie nu am înțeles diferențele, fie nu au știut ei să ni le explice. Deocamdată, ne interesează ca cei care ne conduc  să fie, din punct de vedere etic – puri. Nepătați. Corecți.

Nu  mă interesează unde ne (con)duc, câtă vreme acela (cutare) e un om bun, care face binele și îl dorește pentru mine, nu pentru el. Dacă vrea binele meu, va îndrepta România înspre ape mai line, iar eu – locuitor cu drepturi depline al corabiei – , mă voi bucura de rezultat.

Deși avem nevoie de politicieni, sunt câteva locuri unde politica nu-și are locul, nu are ce căuta, nici măcar în curte darmite pe holuri: școala, biserica, justiția, spitalul – acestea trebuie să rămână în afara alegerilor pe criterii politice.

La nivelul fiecărei capitale de județ, ar trebui constituit un tribunal al eticii (unde cele bune și cele rele să fie semnalate de cetățeni, înainte de a ajunge la DNA). De asemenea, ar trebui să reabilităm termenul de ”turnător” – care are și o componentă pozitivă: atunci când un cetățean descoperă altora răul făcut de un politician sau reprezentant al statului … În lumea anglo-saxonă,  termenul de ”whistle-blowing” e nu numai acceptat, dar există o întreagă legislație în acest sens. Cât e de importantă moralitatea conducătorilor!

Vin alegerile …, și ne-am dorit să cunoaștem opinia prietenilor noștri despre trista situație a latrinelor din curte. Ele ne conferă unul din locurile codașe din Europa căreia-i aparținem. Pentru aceasta, am redat o știre (apărută la începutul anului la DIGI 24) și am pus câteva întrebări într-un sondaj. Iată mai jos răspunsurile, la rugămintea noastră de a comenta știrea: ”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Suntem cu toții – cei care am răspuns acestui sondaj – de acord asupra unui singur punct: CE CĂUTĂM NOI ÎN EUROPA?! Asta ar trebui să ne pună serios pe gânduri, pentru că diferențele care ne rușinează pot fi mobilizatoare sau dimpotrivă, pot fi generatoare ale unui ROMEXIT care va lăsa cu buzele umflate pe cei care ne-au absorbit pentru interesele lor, fără a ne face o pregătire morală, înainte!

Se cuvenea să aflăm mult mai multe despre morală, muncă și libertate, dar și despre Europa în general – noua noastră patrie, care nu are cum să ne înțeleagă, dacă nu-i explicăm de unde venim …   Iar filmele despre epoca ceaușistă, deși foarte apreciate, mă tem că nu sunt suficiente.

1

2

3

4

 

 

 

 


 


A fost odată ca niciodată – dar poveștile ni se spun cu speranța că învățăm ceva din ele. Sigur, unii ținem minte numai aspectul acela că ”adormeam frumos”: în acest caz, poate e timpul să reevaluăm rolul poveștilor. Pentru că, și atunci când adormeam frumos, tot creștea ceva în noi – puterea imaginației.

La urma urmei, datorăm poveștilor ascultate de la bunici, măcar o parte a creativității noastre de azi.

Și când te gândești ce vremuri grele au trăit bunicii noștri, și cum ne-au ținut ascunse greutățile lor, pentru a asigura pacea – de care aveau atâta nevoie pentru refacere, pentru revenirea la normal.

În numele păcii, Vestul a acceptat Rusiei sovietice o îndelungă dominiație asupra unor sateliți, care au europenizat-o pe ea și ne-a rusificat pe noi. Cât am pierdut că cineva ne-a îndepărtat de liberul arbitru, că mușchiul responsabilității nu s-a mai antrenat în felul nostru de-a fi, putem observa astăzi încă, atunci cnd așteptăm ca lucrurile să fie făcute de celălalt și nu le pornim noi înșine.

O societate fără lideri civili (sau cum se naște vreunul e absorbit de zona politică), o societate fără sindicate puternice (sau cele care sunt – au o patină politică mizerabilă), o lipsă a politicilor familiale și în plus discuții aberante asupra rolului Bisericii (de parcă nu ar trebui să fim mai întâi liberi, și pe urmă să-L căutăm pe Dumnezeu, în Casa Lui) …

Știu, poate părea dezarmant de trist – dar nu vă pierdeți speranța în viitor și mai ales, în rostul nostru – care am adormit de prea multe ori în timpul poveștilor, lăsând realitatea în stăpânirea imaginarului, fără a face efortul de a extrage învățămintele morale ale poveștilor pe care bunicii ni le povesteauAzi, acesta poate fi rostul nostru: să explicăm importanța moralei și al legăturilor ei cu liberatatea.

stalin 1

stalin 2

 

 


Există o șansă a blocurilor comuniste de a face saltul în democrație, transformând comunitatea vecinilor de apartament, a celor de scară, de bloc sau de cartier – în organism civic funcțional.

Totul depinde de înțelegerea noțiunii de condominium: dacă înțelegi că există o „casă a scărilor” și un pământ (sub bloc precum și cel din fața blocului) – care aparțin tuturor e un bun început. La fel, ”spațiul verde”, pe care cu toții ne dorim să-l admirăm dar ne ferim să-l întreținem…

Dar poți ieși din spațiul construit și poți aventura ideea civică spre stradă, pe care o poți înțelege ca bun comun: noi pietonii, noi șoferii, avem dreptul la civilizație. Maturitatea cererii se poate desfășura în organizarea unui marș cu aprobare de la Primărie, de pildă.

Mă bucur că vecinii mei s-au ridicat cu mic cu mare într-un marș de protest împotriva nesimțirii Primăriilor 5 și 6! (una din dramele Prelungirii Ghencea e și aceea de a fi graniță între două sectoare, deci poate fi teoretic pasată de colo-colo …) Dacă ne putem alătura lor, o facem cu plăcere.

Pentru că, pe lângă dreptul la trotuare – ar mai fi de semnalat nesimțitelor autorități disconfortul timpului pe care-l petrecem (citește: pierdem!) în mașină, pentru că suntem încăpățânați și nu vrem să întrerupem legăturile noastre cu centrul Capitalei…

asociatia prelungirea ghencea

« Previous PageNext Page »