Comentarii din Cetate



Cand am aflat de “medicina personalizata” m-am gandit ca ar fi vorba de o relatie personala a pacientului cu medicul sau: un fel de regula nescrisa, dupa care fiecare medic trebuie sa trateze pacientul in mod personal (personalizat).

Apoi, afland mai multe – despre analizele profunde, la nivelul genelor, care se fac pentru a determina raspunsul organismului individual la un anumit tip de tratament, inainte de inceperea acestuia, eliminand pe cat posibil perioada de “incercari” si “teste pe viu” … m-am gandit la egalitatea si deosebirile dintre oameni.

Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, toti ar trebui sa avem aceleasi sanse – sa putem beneficia de cel mai modern tratament, de cele mai noi inventii in materie de tratamente si medicamente. Egalitatea inseamna si o egalitate in demnitatea personala a fiecaruia. Egalitate in privinta drepturilor pe care le avem: drepturi reale, nu numai declarate.

Deosebirile sunt si ele foarte importante, si fac diferenta: de varsta, de mostenire genetica, de aptitudini.

Conditiile de viata si de tratament sunt insa foarte diferite intre diferitele parti ale lumii: sunt atat de diferite, incat as spune ca sunt inegale. Iar unele dintre inegalitati, chiar inechitabile!

Odata cu lansarea campaniei “Medicina Personalizata”, am facut un apel la solidaritatea care trebuie sa existe intre oameni, pentru ca, la un moment dat, toti imbatranim si avem nevoie de cele mai bune solutii existente pe piata. Exista o solidaritate de salon, a bolnavilor care isi impartasesc experiente pe patul de spital sau in saloanele de recuperare medicala. Dar trebuie sa dezvoltam o solidaritate a celor sanatosi cu cei bolnavi, si nu numai a celor “apartinatori”, ci a bolnavilor – in general!

Daca vreti sa semnati si voi petitia, puteti sa o faceti intrand pe http://alegemedicinapersonalizata.ro/

Va multumim!

Lansare Medicina Personalizata


In recenta vizita la Baia Mare, am fost in vizita la Muzeul Satului, in mod deosebit pentru ca acolo se afla o veche biserica din lemn – Biserica din CHECHIS, ce dateaza din 1630. Salvata de mai multe ori in mod miraculos de la distrugere, ea strajuieste un spatiu care a fost din pacate amputat de Administratia Locala: au existat cereri pentru constructia unor imobile particulare in imediata apropiere a linistii muzeale. Se vor fi gandit unii: daca imi fac casa langa Muzeu, copiii mei vor creste mai destepti, mai invatati?!

Scarbit de agresivitatea chiciului post-revolutionar, am intrebat daca aveau voie sa construiasca atat de aproape de monumentele expuse? Raspunsul trist si ingandurat a fost ca aprobarile s-au dat de catre Consiliul Local, de care apartine Muzeul respectiv.

Nu am insistat. Am plecat mai departe pe Dealul Florilor, strada trecand prin cimitirul numit “La nuci”. Aici insa nu m-am mai putut abtine si am fotografiat o pensiune – construita practic pe morminte!!!

Cine a putut aproba o asemenea lucrare?!

Legenda spune ca primul proprietar s-ar fi spanzurat in ea, dupa ce a terminat-o. Ma gandesc totusi, ca un potential turistic ar fi: niste englezi in cautare de senzatii tari, in tara lui Dracula si a Cimitirului Vesel …

Pensiunea Groazei ...

Pensiunea Groazei …

 


Faptul ca statul elen a hotarat sa amane sarbatorirea zilei de 1 Mai – motivand ca de data aceasta sarbatoarea muncii a cazut “impropriu”, in Postul Mare … mi se pare o masura ce trebuie salutata si, in viitor, imitata.

“A petrece” inseamna, in viziunea balcanica a lumii, a o lua pe langa drumul drept si monoton al rutinei zilnice, o trecere peste necazurile cotidiene, … o eruptie nu de putine ori vulcanica, ce are drept combustibil principal alcoolul, iar in secundar muzica vesela, ascultata tare, pana la vecin cel putin …

Ori, Biserica Ortodoxa a Greciei a simtit ca nu e cazul. Politicienii au inteles si ei, ca nu e cazul. Un popor s-a supus cuminte unei ajustari de calendar, aratand ca se pot face sacrificii mici cu semnificatii mari.

In timp ce grecii, probabil scuturati de criza, isi construiesc o noua mentalitate – mai responsabila -, iata-i pe fratii lor, romanii, cum isi continua mini-vacanta cu mici si bere, aberand despre iertarea pe care o cer de la Dumnezeu, targuind cu acesta faptele bune aflate pe o lista inca nescrisa …

Singurul lucru care m-ar contrazice ar fi dorinta noastra de a consuma sezonul estival dintr-o suflare, vara fiind mai scurta in Romania. De aceea, sa urmarim cu un dram de ingaduinta imnul lansat de Mazare la Constanta, sub stindardul ideii “pofta de viata (ne vine mancand)” … :-)!


Intre visatori si cei care pun lucrurile in miscare – e o diferenta de “set-up” mental.

Steve Jobs e unul dintre cei care s-au adaptat perfect verbului “a face”, renuntand la timiditate si luandu-se la tranta cu frica.

Exemplul pe care-l da in fragmentul de interviu pe care l-am selectat pentru astazi, vorbeste despre curajul unui baiat de 12 ani de a suna la telefon o celebritate, pentru ca … stia exact ce doreste. Si, mai spune fondatorul Apple in interviu – nu a existat persoana careia sa-i fi solicitat ceva in viata, si sa nu fi primit!

Nu este asta o frumoasa comparatie cu “cereti si vi se va da”? La prima vedere da, pentru ca toti avem dreptul de a bate la usa Tatalui nostru – deci cu atat mai mult la usa vecinului, a fratelui mai mare, a prietenului … De ce n-o facem in mod constant?! Obosim cerind?

Pe de-alta parte, il avem pe Aristotel, care ne provoaca cu formula: “Cei care stiu, fac. Cei care au inteles, invata pe ceilalti.” … din care intelegem ca Steve Jobs stia, la varsta de 12 ani, ce trebuie sa invete si mai ales, de la cine.


“Incurca-i drace, ca si mie-mi place!” – aceasta nu e o lozinca, ci un adevarat program politic al unor conducatori periculosi prin cinismul lor.

Infrunti o alianta. Cum o spargi? Il atragi pe unul, prin laude … iar pe celalalt il umilesti, respingandu-l total! Cat e de simplu, pentru cel care este in mod natural construit sa distruga, sa otraveasca cele din jur.

Platon ne spune in “Apararea lui Socrate” ca exista doua tipuri de oameni care sunt “primejdiosi in vorbire”: unii, pentru ca au capacitatea de a rastalmaci adevarul, altii pentru ca nu se pot infrana si il trantesc verde-n fata! Din care o face parte Presedintele nostru? Nu putem spune cu exactitate, pentru ca foloseste cu succes, cate ceva din fiecare tehnica …

Iar atunci cand greseste (a invatat dupa Arafat ca si cei mici conteaza), nu greseste el – ci “a fost insuficient informat” ?! Asta mi-ar fi placut la culme, daca nu ar fi fost inca pe-atat de trista …

Neputandu-si imagina altfel scena in care performeaza de-atata timp, decat ca pe-un camp de bataie, Domnul Presedinte ar trebui sa inteleaga ca lupta politica prelungita are tendinta de a degenera pana la urma … iar in faza terminala, ajungem la razboiul civil!

Suntem datori sa zambim inca o data amar – pentru ca-i apreciem rationamentele si jocul fin de glezne, dar suntem suferinzi din pricina stagnarii la care ne-a condamnat lipsa de coeziune! Chiar asa, iata doua intrebari care pot sta la baza a doua partide politice sau macar a unui referendum …

1. De ce-ar trebui sa cedeze Basescu si mai ales in fata cui?

2. De ce-ar mai fi nevoie sa lupte Basescu si impotriva cui?

 

« Previous Page — Next Page »