Daca Sanatatea ar fi la pamant in Romania, atunci Domnul Ministru Nicolaescu ar putea gandi in urmatorii termeni: “Moartea e o chestiune democratica. Nu si boala, deoarece nu toti romanii au acces la cele mai bune conditii – clinicile private arata deja revoltator de bine comparativ cu spitalele de stat – ia sa-mi dau demisia pentru a atrage atentia opiniei publice asupra nenorocirilor din sistem …”
Pentru ca Justitia pare a fi la pamant in Romania, iata-l pe fostul Sef al DNA-ului, Domnul Daniel Morar, prezentandu-si astazi demisia … Un ramas-bun trist, despre care simtim ca este primul semnal serios pe care un reprezentant al unei bresle respectabile il transmite catre politicieni: lasati-ne sa lucram, nu puteti fi voi in locul nostru – nu e sanatos pentru sistem!
Insa Domnul Morar nu se bucura de simpatia spontana de care s-a bucurat Raed Arafat, atunci cand a pornit – prin gestul sau curajos de enervare a imprevizibilului Domn Presedinte Basescu -, revolta spontana in masse. Nedreptatea replicii “ghici ghicitoarea mea?” a pornit o revolutie, i-a unit pe romani impotriva unui tiran, i-a scos in strada in frig si vifor, i-a readus in disperarea anului 1989. Politicienii au fost sanctionati pentru ca au vrut sa intervina in buna functionare a unui “112” palpabil.
In mod normal, gestul Domnului Morar ar trebui interpretat ca o palma data lui Basescu si Ponta. Dar Justitia e mai departe de camasa romanilor decat Sanatatea, iar pentru majoritatea concetatenilor … rolul procurorilor e probabil foarte greu de inteles. Tine de educatia politica, de varsta necoapta a tinerei noastre democratii – si nu cred ca cineva va iesi in strada sa protesteze alaturi de Dl Morar pentru gravele imixtiuni ale politicului in magistratura. Mai ales ca politicienii au invatat lectia, si nu-l iau la misto pe cel care-i critica. Si nici critica nu a fost una spectaculoasa, ci mai degraba … sugerata!
In fapt, asistam zilele acestea la o targuiala, in care se negociaza libertatea personala a viitorului-fost Presedinte Basescu, in timp ce economia tarii, blocata de lipsa increderii investitorilor-parteneri in seriozitatea noastra, striga cu putere sa ne apucam de treaba, caci dupa un an de scandaluri, timpul ne-a expirat! Oricat de tare ne-ar striga insa pe nume tristele realitati economice (cum ar fi scaderea consumului de energie pe primul trimestru din pricina scaderii productiei industriale), ramanem surzi si neabatuti in programul autodistrugerii pe care il vrem dus pana la capat …
Pacat.
O demisie ca a Domnului Morar ar merita un ecou si un efect tonic asupra unei Justitii in agonie
