Mintea, adica puterea de intelegere a fiecaruia – trebuie pusa la lucru. Zice Goethe: “Wer rastet – der rostet” (cine se opreste, rugineste) …
Daca preluam nerumegate adevarurile sau minciunile din jurul nostru, tragem la pat, lenevim sub pretextul odihnei si – cel mai grav – nu contribuim cu nimic la ce-i in jur!
Idealul ar suna cam asa: fiecare sa gandeasca cu propria-i minte, pentru a contribui la cresterea lui proprie dar mai ales – la cresterea si in folosul celorlalti!
E de-ajuns sa privim in jurul nostru pentru a constata ca totul este supus omului. Daca unul singur nu poate prea multe (deh, avem fatalmente un “destin tragic”/S. Marcus) – e limpede ca avansam pe principiul valurilor marii: predam si preluam stafeta, o generatie de la alta.
In functie de puterea mintii noastre, reverberatiile se fac simtite celor din jurul nostru – dar nu mai putin, traverseaza fara greutate epocile: cei de demult ne transmit ideile lor, de parca ar vorbi in prezenta noastra!
Mintea roditoare rezista timpului, trezeste mintile in formare, e ca un filtru fara termen de valabilitate – pentru ca stie sa cearna adevarul etern de adevarul relativ …
1 Cor, XIV, 6-19 ne spune – (de doua milenii!): “… vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina.” Ce limba straina sa-l fi speriat pe Sf Apostol Pavel, sa-i fi repugnat atat de tare – lui, vorbitorului de limbi, Apostol al Neamurilor … – daca nu … limba minciunii?!
…….
La sfarsitul acestei incercari, ii rog pe cei cu mintea odihnita, care nu au fost la vot pentru ca sunt unguri si nu-i intereseaza problemele romanesti, sa caute in istoria alegerilor noastre din ultimii 20 de ani – cand anume am putut vorbi despre prezenta 100% la vot?!
Atunci, cum isi permite Suspendatul sa traga pe turta lui spuza absenteistilor?!
