Îmi aduc aminte cu recunoştinţă de profesoara noastră Lucia Dan – care ne învăţa engleza cu cântece şi replici din filmele de la televizor … Unul din primele cântece – “How much is the doggie in the window” – avea şi dramă, acţiune în toată regula: el trebuie să plece dar nu oricum, că dacă vine furul pe-nserat şi i-o ridică? Spaime, de când lumea: să pierzi ceea ce crezi că ai :-)!
February 12, 2011
How much is That Doggie in the Window?
Posted by Calin Diaconu under Nostalgice | Tags: doggie, doggie in the window, engleză, muzică, window |Leave a Comment
February 12, 2011
Prima piatră: îndoind certitudinile, întărindu-ne credinţa!
Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: îndoieli, certitudini, conştiinţă, credinţă, piatră, raţiune, simţuri, veghe |[4] Comments
– Cum veghem asupra noastră?
– Observând atent ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, în acelaşi timp, ascultând atent ceea ce ne dictează conştiinţa!
– Aceasta nu seamănă a nehotărâre?
– Nu. Căci o conştiinţă în flăcări, în zbatere pendulară între Bine şi rău – este o conştiinţă vie! Abia resemnarea în faţa marii lupte căreia îi suntem predestinaţi – abia aceea înseamnă moarte sufletească…
– Cum lucrează cel rău?
– Lucrează cu slăbiciunile noastre, însă ce avem de făcut este să ne ascultăm cu atenţie conştiinţa, pentru a nu rătăci pe drum. Simţurile par a fi mai expuse, un soi de avangardă aflată sub stare de asediu…
– Cum ne ajută Cel Bun?
– Starea de îndoială a cugetului nostru e o stare de har: Spiritul Sfânt colaborează cu omul, îndoindu-i certitudinile şi întărindu-i credinţa!
"Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei."(Ioan, 8, v7)
February 9, 2011
Mărul putred şi viermele disperat (articol republicat)
Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: alegeri, calin diaconu, criza economica, diaconu calin, mar, mar putred, politica, revolutia portocalie;, vierme |[12] Comments
… MAMA MIA! Ce supărare generală: pe medici, pe opoziţie, pe propriul partid, pe propriul popor căruia îi sugera la un moment dat: “Cui nu-i convine, poate pleca în străinătate!”… Vorbeam mai de mult despre mere putrede şi vierme – însă nu mi-am imaginat scenariul în care viermelui i se face silă de măr! Am trăit să o aud şi pe-asta, astfel încât…
… cred că ne putem întoarce astăzi la acest articol, publicat prima oară în 30 Octombrie 2009, când unii dintre noi se mai lăsau cuprinşi de febra alegerilor. Ca şi cum am fi sperat că acestea nu vor fi trucate …
Ieri, locatarul de la Cotroceni ne-a surprins pe toţi cu tonul său de abandon în interviul acordat pe tarlaua TVR-ului propriu: “Nu mă mai interesează, Doamnă! M-am lămurit asupra dimensiunilor acestor domni…” Auoleu, mi-am zis trezidu-mă din amorţeală: ce-o să ne facem fără el?!? Vorba domniei sale: “O să vedem atunci!” 🙂
“Toamnă târzie cu surprize electorale dinainte ştiute.
Criza economică şi morală a scuturat Vechiul Regim din temelii: o nouă generaţie de politicieni se naşte sub ochii noştri!
Ultimul măr putred se agaţă cu puteri nebănuite de ramura cu care s-a obişnuit în ultimii cinci ani … iar înlăuntrul lui, viermele puterii – disperat (sau poate că nu?), îşi aşteaptă noii locatori – care cu siguranţă nu vor întârzia la întâlnire (sau poate că da?)…
Vremea alegerilor – vremea întrebărilor.”
February 8, 2011
“Metoda” – sau cum să-i recunoaştem pe ticăloşii prefăcuţi …
Posted by Calin Diaconu under Economice | Tags: adrian, adrian vancica, Metoda, nottara, psihologie, resurse umane, teatru, Teatrul Nottara, văncică |[5] Comments
Atunci când o organizaţie, o firmă – devine mai mare, preocupările managementului balansează mai puternic spre zona procedurilor. Acestea par a fi singurele în măsură să apere teritoriul cucerit în faţa slăbiciunilor (ca să nu spun răutăţilor) naturii umane.
Paradoxul constă în aceea că tu, ca angajator, te afli în permanentă nevoie de oameni buni, însă nu poţi şti de la bun început cât de … bună (!) este persoana pe care vrei să o angajezi: de aici, rolul tot mai important al celei mai noi „mâini drepte” a directorului general – specializată în detectarea adevărului din spatele cv-ului –, psihologul de serviciu din cadrul Departamentului de Resurse Umane.
Acesta este un adevărat detectiv, pus să descopere cele mai mici amănunte care dau relevanţă şi descriu consistent activitatea profesională şi viaţa personală a candidatului ideal. Pentru că, nu-i aşa?, atunci când venim să ne angajăm într-o firmă, aducem cu noi nu numai competenţele noastre – cât şi problemele noastre personale. Iar perioada „de probă” are neajunsul transferului de informaţii confidenţiale, adeseori prea costisitor!
Dacă ar fi să rezum într-un proverb românesc mesajul piesei „Metoda” – ar fi acela al ulciorului care nu merge de multe ori la apă… de aceea, părintele grijuliu îşi bate copilul înainte de a se sparge fragilul vas, căci bătaia post factum ar fi lipsită de sens. Tot astfel, candidatul ideal trebuie să treacă obligatoriu printr-o selecţie riguroasă, o călfăneală trasă preventiv spre binele firmei (şi implicit al lui), prin epuizante interviuri succesive, până la marea confruntare cu … metoda!
Aflăm despre psihologi că, har Domnului, anumite aspecte ale muncii lor au rămas ca acum 100 de ani! Asta e un semn bun, căci ceva a mai rămas din umanitatea speciei: dacă vrei să cunoşti cu adevărat faţa ascunsă a unui seamăn, atunci îmbată-l, oboseşte-l sau enervează-l. Într-un cuvânt, ameţeşte-l bine pentru a-l ajuta să fie cu adevărat el însuşi: descoperirea firii celei mai lăuntrice ar coincide cu momentul reacţiei instinctive, necontrolate. Pe undeva face sens: în munca de zi cu zi, un manager care răspunde de soarta a mii de angajaţi trebuie să îşi păstreze cumpătul şi să-şi dozeze reacţiile în cele mai dificile situaţii.
Jocul convingător al tinerilor actori ai Teatrului Nottara ne-a făcut să participăm la modul propriu – pe toţi cei care am lucrat măcar o zi într-o „multinaţională” – la procesul de selecţie al zilei de mâine: o zi care se vrea perfectă, într-o lume mereu perfectibilă, cu oameni care nu se pot desprinde total de umanitatea lor …
Metoda de Jordi Galceran
Regia: Theodor-Cristian Popescu
Scenografia: Stefan Caragiu
Cu: Cerasela Iosifescu, Adrian Văncică, Alexandru Jitea, Gabriel Răuță
Pentru alte păreri – poţi accesa link-ul de mai jos. Dar, mai bine, du-te să vezi! 🙂
http://ladycs.blogspot.com/2011/01/un-spectacol-de-teatru-perfect-pt.html
Calin Diaconu 