July 6, 2010
July 6, 2010
SUPER FUNNY – SUPER CHANNEL :
July 5, 2010
A plouat într-adevăr mult prea mult – e un soi de abur în Bucureşti şi un aer tot mai greu respirabil (sau poate m-am sensibilizat eu din lipsă de mişcare?).
Dramele moldovenilor (şi nu numai) fac obiectul discuţiilor din ultima săptămână, drame prezentate personalizat, fiecare individ ca destin influenţat particular de năvalnicele ape.
În ’72 îmi aduc aminte că am făcut un desen cu nişte recolte compromise, în care grâul nostru părea crescut în orezărie… Aveam 6 ani şi rămăsesem impresionat de imaginile transmise la televizor. Apoi, în vizită la Rupea – orăşelul celor mai minunate vacanţe, am văzut locul până unde ajunsese apa în partea de jos a oraşului, marcat cu dungă distinctă pe pereţii caselor.
S-a dispus imediat după aceea, îndiguirea “Văii” – un afluent al Oltului care trece prin apropiere, la Hoghiz. A rezultat o “PROMENADĂ” de toată frumuseţea, pe care au fost plantaţi tei, montate bănci…Ce seri splendide cu ceata Vikingilor, cântând Beatles sub clar de lună, la vreo 10 ani după… Şi de atunci, nu am mai auzit să se fi inundat orăşelul meu drag. Deci, se poate.
Apropo, să nu uit de cinismul autorităţilor aflate în vizită de lucru, care AU TUPEUL SĂ SCOATĂ PE GURITZA LOR: “De ce v-aţi construit casele în zone inundabile?” HELLO GUYS, WAKE UP! CINE LE-A DAT OAMENILOR AUTORIZAŢIE DE CONSTRUCŢIE SAU CINE A VEGHEAT CA ACESTE CONSTRUCŢII SĂ NU SE ÎNTÂMPLE ACOLO?!
Am prins un pic şi din mişto-ul cu “De ce nu v-aţi asigurat?”, dar după asta, m-am salvat din telecomandă…
Amfibiile de toate zilele...
PS. Locuiesc pe o stradă – BULGĂRUŞ, în Bucureşti – sectorul 5… În anul 1999, când am cumpărat terenul, am făcut un drum la PRIMĂRIE. Asigurările – verbale, că “strada e în planul de reabilitare, pentru introducerea canalizării şi apei potabile”… le-am primit de la un PNŢCD-ist dacă îmi aduc bine aminte! De-atunci, corespondenţă multă cu Primăria onorabilului Dom’ Primar Vanghelie… nimic. Mă întreb, dacă mi-ar fi spus cineva: “Construiţi, dar canalizare şi apă – abia peste 10 ani!”, aş mai fi pornit oare construcţia pe frumoasa noastră stradă?
July 5, 2010
Mărul însoţeşte prin apariţiile sale, multe din momentele reprezentative din istoria omenirii. De la mărul – fruct interzis şi motiv al păcatului originar; la mărul-ţintă ce declanşează drama în sufletul tatălui arcaş Wilhelm Tell… De la mărul care o adoarme pe Albă ca Zăpada, la “Merele roşii” ale lui Alexandru Tatos şi Mircea Diaconu… De la mărul supranumit Apple a lu’ Mac a lu’ Steve Jobs şi până la Big Apple – cum am auzit că i-ar spune New York-ului…
Una din cele mai mari contribuţii ar fi adus-o omenirii acel măr căzut în capul cui trebuie, la momentul potrivit. Super timing din care a rezultat, în anul 1687, exact în data de 5 Iulie (!), o primă ediţie a unei lucrări în trei părţi care a fost considerată una din cele mai importante lucrări din istoria ştiinţei: “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” – aţi ghicit, a lui Sir Isaac Newton.
Recitind superficial cele trei legi fundamentale ale mecanicii corpurilor şi Legea gravitaţiei, am rămas surprins ca un copil de şcoală de complexitatea interacţiunilor lumii din jurul nostru. Ce-i drept, nostalgia a lucrat imediat: mi-am adus aminte cu multă plăcere de fabuloasele lecţii ale unui dăruit profesor de fizică din Liceu, Herr Jost – căruia nu găsim cuvinte a-i mulţumi pentru harul pedagogic revărsat asupra noastră…
Şi, dintr-o dată, printr-o combinaţie de amintiri şi lecturi proaspete, saltul pe care l-am făcut în urmă cu două luni de la înălţimea de 2,65 m având “la purtător” 98 de kg – a căpătat cu totul alte conotaţii (care ţin, vai mie! – de ignoranţă) şi, ca filolog, v-aş ruga să mă ajutaţi să calculez forţa de impact, în Newtoni, a corpului la contactul cu pământul (vezi schema de mai jos )…
Chestiunea pe care abia acum, la două luni de la accident o înţeleg foarte clar – este că Pământul a reacţionat şi el, dragul, cu o forţă de impact “inversă”, care (dacă aş fi fost mai atent la orele de fizică din şcoală) ar fi trebuit neapărat luată în calcul! Ce uppercut am luat din cauza lipsei de previziune! Maleola tibială dreaptă – kaputt… dar până pe 5 august, când dăm jos ghipsul, nu mai e mult!
Ia să vedem, formulăm corect întrebările (adică, avem date suficiente pentru a le răspunde?):
1. Cât a durat “zborul”?
2. Care a fost forţa de impact la “aterizare”?
3. Cum s-ar fi schimbat datele problemei dacă eram la o “greutate optimă” de să zicem …83 de kg?
July 4, 2010
ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/
SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!
CAD DUŞMANII CA POPICELE...
CUM AU AJUNS AICI
O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!
Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…
Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…
Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…
Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereu
crescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine… Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?
Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!
Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…
CUM AU JUCAT
… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…
… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”
… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!
… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!
’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…
’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…
’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!
Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…
Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …
Fabulous Germany
Calin Diaconu 