Cu ce mă îmbogăţeşte extra un film dacă îl văd “3D”?!televizor 3d

Mesajul nu se schimbă, iar eu  îl voi putea descifra în funcţie de  aceleaşi coordonate, în care mă plasează propriul meu efort cognitiv.  Poate e doar o modă, trecătoare… şi-n plus, fiind vorba de zona “artistică” – nu doare prea tare.

Mă ajut însă de această introducere pentru a-mi aduce aminte de televizorul alb-negru RUBIN  la care am văzut superprograme de Revelion (păcat că nu-l apreciam atunci pe Sile Dinicu) sau inmormântarea lui Mao Tse Dung – o Chină în lacrimi, cutremurător!  Televizoare pe lămpi, care se încălzeau mai greu, pe măsură ce bătrânul televizor imbătrânea la noi în sufragerie… (Ajuns în final mobilier, pentru că totul se redusese la 2 ore de propagandă pe zi…)

O concluzie ar putea fi următoarea: suntem copiii “materialismului dialectic şi istoric” – puşi să rezolve ecuaţia “materialismului capitalist”! Nimic mai simplu: şi aşa, am inventat termenul de “tranziţie” …

(Am reţinut de altfel şi mirarea actualului secretar general al NATO – dl. Jaap de Hoop Scheffer- care spunea recent într-un interviu: “E surprinzător că intrarea României în Alianţă s-a făcut sub un comunist…”) Să fie oare comuniştii “mai flexibili” la valurile modei istorice?

Îi vom recunoaşte, pe ei sau pe nepoţi, după felul în care se vor lăuda cu noul lor televizor 3D – pe care l-au luat la pachet cu o pereche de ochelari …”free”!


În timp ce englezii aşteaptă cu sprânceana ridicată să-l vadă la treabă pe David Cameron, noi românii – ar trebui să fim atenţi la felul în care va funcţiona coaliţia dintre conservatori şi liberal-democraţi… S-au “contrat” bineînţeles în timpul alegerilor, dar acum au hotărât să guverneze împreună: cum vor “pasa pisica” şi totuşi, vor reuşi să pună interesul Brittaniei de-asupra intereselor de partid?

La noi, mă aştept numai la lucruri frumoase în săptămâna ce urmează, când – miercuri 19 mai este programat un miting anuntat ca ceva mai consistent – având ca scop, ce? (Dacă vorbim de demiterea guvernului – atunci nu se poate, fără alegeri anticipate…) .

Iată două dorinţe despre care îmi doresc să se întâmple… a treia, îmi veţi permite să o ţin de rezervă!

1. Locuitorii comunei Răchiţele (întâmplător comuna natală a lui Boc) solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează o conferinţă de presă anunţând că cer returnarea integrală şi realocarea fondurilor dedicate lor pentru sala de sport de 581.000 EURO…

2. Fan Clubul AC/DC solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează demonstraţii de solidaritate. Concertul va urma să aibe loc fără spectatori, căci …  nu vrem să ne distrăm în criză!

Vă las pe voi să completaţi lista dorinţelor … imposibile!

Din titlu, veţi crede că am descoperit un “fir” legat de aprovizionarea cu medicamente sau de cantina spitalului… Dar nu! E mult mai simplu şi mult mai trist de-atât! E vorba despre furtul clasic, cu nuanţe macabre de tâlhărie…

O scurtă paranteză, înainte de a începe: pe vremuri, aveam domnitori care se deghizau şi o porneau prin târg, pentru a lua pulsul vieţii de zi cu zi, pentru a întreba după pofta inimii şi a exersa ascultarea adevărurilor nefardate ale trebilor ţării… În săptămâna care a trecut, am fost (nedeghizat, ce-i drept!) un reporter incognito în Spitalul de Urgenţă din Bucureşti: mi-am rupt piciorul într-o întâmplare nefericită – necesitând o intervenţie chirugicală.

O săptămână întreagă am stat la pat, învăţând să înţeleg lumea din poziţia orizontală …

Sunt multe lucrurile pe care le-am învăţat, lucruri pe care nu aveam probabil cum să mi le imaginez că există … dar nu vă voi plictisi cu diferenţele între infirmiere şi asistente, despre brancardieri care îşi imaginează că ştiu medicină mai bine decât medicul stagiar … ci am să vă semnalez  un lucru incredibil, dincolo de imaginaţia mea: în Spitalul de Urgenţă se fură telefoanele pacienţilor de la Reanimare şi a celor din saloanele alăturate: bolnavi imobilizaţi la pat, sedaţi, adormiţi şi fără posibilitatea de a se apăra…

Stilul e simplu: se trimit la înaintare vânzătorii ambulanţi (pijamale bărbăteşti, cărţi, ziare) apoi, noaptea în jurul orei 2 – 2,30 are loc tâlhăria propriu-zisă.

Astfel, pacienţii au ajuns să adoarmă cu mobilele lor sub pătură, iar surprinzător! – până şi un Profesor venit în vizita principală de dimineaţă, nu ezită să recomande atenţie mărită pacienţilor pe care îi surprinde … cu telefonul mobil pe noptieră!

spitalul de urgenta


Au început lecţiile de filosofie… cu Daria (6) si Tudor (10).

Imi pare un bun punct de plecare să discutam împreună despre alcătuirea omului – triada trup; suflet (inimă) şi raţiune (cap, minte)… Şi pentru a pricepe mai bine cum stau lucrurile pe care ei le văd deja în jur, se pot înţelege mai lesne deosebirile trecând prin “vârstele omului” cele trei părţi din care suntem alcătuiţi.

Rezultă subiecte de discuţie berechet!

Daţi click mai jos – şi încercaţi şi voi!


Pentru că AGORA s-a mărit în ultima vreme în ultimul hal – astfel încât pe lângă MEDIA obişnuită, clasică (TV, Print) au apărut aceste BLOG-uri “personale” … EA TREBUIE UMPLUTĂ, nu-i aşa?

Zilnic!

Motiv (arhi)suficient să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ceea ce ni se-ntâmplă, pentru ceea ce ne este dat să aflăm că se întâmplă sau pentru ceea ce vedem că se întâmplă – zi de zi. Pentru că numai astfel reuşim să umplem spaţiul acesta IMENS, care creşte fără a da semne de oboseală, dimpotrivă.

Unul din lucrurile remarcabile care s-au întâmplat ieri – pe lângă atacurile grupărilor maoiste din India, ale atentatelor din Bagdad sau inundaţiilor din Rio de Janeiro… a fost returul sfertului de finală al Ligii Campionilor la Fotbal – disputat între BARCELONA şi ARSENAL.

De ce spun asta? Pentru că în acest meci – memorabil ! – un singur jucător, argentinianul de 22 de ani LIONEL MESSI, a reuşit să dea 4 (patru) goluri şi să aibe încă două ratări, el singur cu portarul echipei adverse, Almunya…

Dom’le: ai putea spune pur şi simplu că “i-a ieşit totul” – şi ai putea merge mai departe… însă un asemenea moment, care depăşeşte nivelul maxim al hattrick-ului englezesc, este prea rar în istoria fotbalului pentru a-l trece uşor cu vederea!

M-am trezit întrebându-mă, franc: “DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL, AI MAI VÂZUT AŞA CEVA?” Şi apoi, am prescurtat: “…DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL…?”. Întrebare ceva mai uşor de răspuns, deoarece – fiind născut în 1966, primele amintiri despre acest sport sunt legate de vocea autoritară a Tatălui meu, care la CM din MEXIC 1970 – m-a “tras lângă el” cu sentimentul irepetabilităţii unui fenomen la care trebuia să fiu martor: ” Vino aici, meciul ăsta trebuie să-l vezi şi tu: joacă ROMÂNIA contra lui PELE!” …

… cu alte cuvinte, dacă am ajuns cu gândul atât de departe în amintire, mi-am tradus introspecţia: “De când am mai văzut un jucător străluncind în felul acesta?” Pele, Maradona, Hagi, Zidane …

Iată cum apariţia unui jucător mare, răscoleşte (prin definiţie) trecutul întregului sport pe care îl reprezintă! El asimilează trecutul şi integrează în sine portretele celor ce au strălucit înaintea sa…

PS: Problema lui Messi? Să rezolve în mod câştigător ecuaţia echipei Argentinei la CM din Africa de Sud… Iar eu, dacă aş fi prin Federaţia Argentiniană de Fotbal – mi l-aş chema de-ndată pe GUARDIOLA …. consilier la echipa naţională!

Simt nevoia să adaug încă o poză a lui Messi, la sfârşitul meciului tragic cu Germania din sferturile Campionatului Mondial din Africa de Sud. Dacă va conduce sau nu generaţia lui de tineri argentinieni spre o revanşă istorică cu nemţii – asta sperăm să vedem  într-una din competiţiile viitoare!

... till next time, Deutschland!