3 Februarie 1959 – ziua care a cutremurat America: un accident aviatic îi răpeşte contemporanilor pe trei dintre starurile în ascensiune ale vremii: Charles Hardin Holley (alias Buddy Holly – That will be The Day; Peggy Sue); Richard Valenzuela (“Ritchie Valens” – Oh, Donna) şi Jiles P. Richardson (“Big Bopper” – Chantilly Lace)… Băieţii erau obosiţi de ritmul concertelor contractate şi au dorit un americănism banal: să-şi “cumpere niţeluş de timp”. Aşa că, în locul disconfortului sigur al autobuzului îngheţat, au ales un avion personal – care s-a prăbuşit la puţin timp după decolare, într-o furtună de zăpadă…
Îmi aduc aminte – şi probabil nu sunt singurul căruia îi este dor să revadă acel film scăpat cenzurii anilor ’80: THE STORY OF BUDDY HOLLY… Cât de fascinat am fost de poveste! Pentru că muzica lui Holly – deşi spunea că o are în cap, sub formă de ritm care nu-i dă pace, pornea din inimă – tonul fiind al poveştii lui de dragoste cu Maria Elena Santiago…
Am căutat pe web pentru prietenii noştri mai tineri imagini şi înregistrări, ocazie cu care am aflat că melodia lui Don McLean “American Pie” este de fapt un tribut adus acestor trei tineri şi talentaţi pionieri ai rock and roll-ului, pentru tragica zi în care … muzica a murit (“the day the music died!”). Ciudată e şi forma de clepsidră a afişului – nu vi se pare?
