… şi ceea ce rămâne după noi e arhitectura oraşelor şi frumuseţea faptelor. A fost o vreme, la începutul veacului al XIX-lea, când într-un clasament al oraşelor în expansiune Budapesta era pe locul doi, după New York.

Ca bucureştean, odată ajuns aici – simţi acut nevoia unei justificări a propriei limitări:  “de vină” poate fi de pildă – DÂMBOVIŢA: care nu are cum să se compare cu DUNĂREA!

Ca fost profesor de istorie, mă bucur să recomand din inimă – articolul dlui Cezar Stanciu, intitulat “GULAŞ-COMUNISMUL văzut de la Bucureşti” – apărut în numărul din decembrie al revistei HISTORIA (an IX, nr 96). Extrem de interesant de constatat diferenţele de mentalitate dintre români şi maghiari la nivelul conducătorilor anului 1956.

Merită să fim ceva mai mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru… şi, fără a ne propune arderea etapelor, să încercăm a ieşi grabnic din mocirlă! Fără o ţinută demnă, nu se poate…


Ceea ce importă, la urma urmei – e  atitudinea ochilor, curiozitatea acestora de a afla, de a înregistra, de a imita… Faptul mirării conţine o bucurie ascunsă – a neînţelegerii lucrurilor fără importanţă. Raţiunea nu şi-a intrat încă în drepturi, însă ochii se bucură cu oglinda sufletului curat!


… să nu uităm să fim mai buni înseamnă să ne amintim de copilărie. Imagini în premieră din sala de desen (Zeichensaal-ul de la etajul trei!)


M-am prins şi eu, în sfârşit!

MEDIA ne ia candid la mişto – mi-a devenit clar ca lumina zilei abia acum, după o noapte de reflecţie, ajutat de o replică a unui reporter “de teren” de pe lângă B.E.C., acolo unde toţi ochii sunt aţintiţi în zilele acestea.

Ştirea făcea referire la dificultatea operaţiunii de renumărare a voturilor nule. Cei 17 magnifici numărători de greşeli trebuie să “dea gata” până luni – nu mai târziu de ora 15,00 (!) – cele 138.464 (unasutatreizecişioptmiipatrusuteşasezecişipatru) de voturi nule. Pentru asta, e clar deja – NU LE VA AJUNGE TIMPUL! Deci – măsurile au fost imediate, reporterul relatand ceva de genul:

AM VĂZUT PLATOURI CU MÂNCARE ŞI AVEM INFORMAŢII CĂ S-AU ADUS ŞI PATURI PLIANTE ÎN INCINTA B.E.C.! PROBABIL CĂ CEI 17 SE VOR ODIHNI PE RAND, …”

Apoi, din nou calcule şi estimări dacă le va ajunge sau nu timpul acestor bravi salvatori ai democraţiei – căutători de petite în munţi de gunoaie…

Inutile nule voturi, ne-aduceţi aminte de gâştele care au salvat cândva Roma!

gasculite


Discursul liniştit şi echilibrat al preşedintelui în exerciţiu în care spunea „demersul PSD de contestare a alegerilor este unul firesc pentru democraţie!” – m-a pus serios pe gânduri.

Ce face Băsescu? Îi iartă pe toţi? Mamă, să vezi ce pace şi armonie se va instala de-acum în România!

Singur, un zâmbet bine ascuns mi-a atras atenţia. Nu am pretenţia că l-am fi văzut cu toţii – poate mi s-a părut. Dar acest articol este răspunsul la acel zâmbet închipuit…

Simbolul binecunoscut al înţelepciunii chineze – îl interpretăm ca pe o armonizare a două principii contrare, numiţi-le cum vreţi: feminin-masculin; alb-negru; bine-rău… Ele se completează topindu-se unul în celălalt şi preluînd câte o cantitate mică (punctuleţul celuilalt) – rezultând în cele din urmă o sferă perfectă!

În limba română a votului recent, dar mai ales a interpretărilor şi poziţiilor ireconciliabile la care asistăm (cel puţin deocamdată) noi definim echilibrul nostru ca pe un „jumi-juma”; „nici aşa, nici altminteri!”…

Libertatea de vot a compatrioţilor noştri s-a degradat în expresia: „Aşa am avut noi chef să iasă, de data asta!” – de fapt, mă duc cu gândul la un mişto colosal făcut de alegătorul român doar-doar vom pricepe că (şi) în politică totul trebuie să plece de la moralitate!