… şi a trecut 6 Decembrie: România invocată, evocată, provocată şi uşor saturată (să nu zic îngreţoşată) – a votat: avem un nou Preşedinte, pentru următorii 5 (cinci!) ani…

Pasionali, ne-am împărţit perfect egal în două tabere “anti”: anti-comunism şi anti-dictatură. Deoarece comuniştii sunt ceva mai credibili, iar ceilalţi oameni ai muncii ceva mai discreţi, a învins – ce-i drept, cu jumătate de gură, tabăra micuţului dictator.

În locul modestiei care ar trebui să respire de acum înainte pe culoarele Cotroceniului (motivată în special de puţinul victoriei) … este foarte probabil să reînceapă glumele hăhăite şi aerele de doctor în ale politicii: “Ia zi tu fruuumooos: VIRGULA 33… la sută, he, he, he!”… Poanta se va auzi până departe în sistemul sanitar românesc (poate ar merita un articol: Cu Naţiunea, la spital!).

La care noi, pacienţii, ne vom aminti (unii cu drag, alţii cu ajutorul hapurilor de memorie) de mesajul electoral  absurd-câştigător: “De ce le e frică, nu scapă!”

… şi n-am scăpat!

P.S. Apropo de diaspora regulatoare de conturi electorale: se spune în istoria imaginarului că lucrurile se văd altfel din afară. Măcar vom şti să organizăm repejor un guvern în exil?!


La Zurich – există un KUNSTHAUS.

Acolo am văzut în urmă cu ceva vreme un tablou al lui Pieter BRUEGEL cel Tânăr (1564-1638) – intitulat “Drumul Calvarului”. Un tablou din acela mare, cu personaje mici şi multe – îmbrăcate de epocă (ev mediu) dar reprezentând o secvenţă biblică (antică).

Nu am putut lua un cadru general, însă pe furiş, cu telefonul (!) – am reuşit să iau cu mine două detalii, prezentate mai jos.

În primul îl avem pe Iisus, în toată singurătatea lui, întărită de faptul că toţi sunt cu feţele “întoarse” de la EL …. Domnul e în mijlocul agitaţiei dar singura care îl caută pentru o mângâiere, o atingere este Sfânta Veronica cu ştergarul ei. (Mai e şi un copilaş – despre care nu ştim sigur dacă aleargă înspre Mântuitor – sau doar ce a aruncat cu o piatră...)

Al doilea cadru e ceva mai sus pe drum, cu cei doi tâlhari. Nu numai că aceştia beneficiază de mijloc de locomoţie confortabil – o căruţă trasă de-un cal – însă au, fiecare, câte un preot personal alături! Dintre cei doi, unul stă cu spatele la noi dar pare să asculte la preot; însă cel de-al doilea nici nu vrea să audă de greşelile săvârşite.

Care din cei doi credeţi că s-a îndreptat pe Cruce?


Fiecare votam dupa cum “ne dicteaza constiinta” – adica ne mandrim cu libertatea castigata, cu educatia noastra (atat stiinta cat si comportament…)

Totusi, iata mai jos cativa factori care ne influenteaza votul:

1. afilierea la un partid sau la altul;

2. opinia membrilor familiei, a prietenilor, colegilor de servici;

3. pozitia politicianului in legatura cu anumite chestiuni pe care votantul le considera importante;

4. parerea noastra despre caracterul candidatului, dupa cum il percepem fiecare;

5. informatiile despre candidat difuzate de mass-media (chiar daca nu ni se spune ce sa credem/cum sa votam, ni se sugereaza teme la care sa reflectam).

(Preluat din “The Concise Encyclopedia of Ethics in Politics and the Media” – volum coordonat de Ruth Chadwick, Academic Press, 2001)


Ar fi foarte greu pentru cineva lipsit de grija propriei mantuiri sa ma convinga ca e deosebit de interesat de a mea…” zicea in urma cu trei veacuri John Locke (1632-1704).

Simt ca undeva in zona asta a gresit Traian Basescu.

A anuntat schimbari mari – o revolutionare a intregului aparat de stat, un nou statut al functionarului public, responsabilitate, profesionalism, performanta, dedicare – si a folosit pentru acestea oameni prea mici. Poti desfiinta o relatie cu partenerul alaturi de care ai castigat alegerile si poti da semnalul de iesire de la guvernare  prin varianta regizata a “biletelului roz”, aruncat ca o bomba intr-un show de televiziune… dar iti asumi o reactie a celui umilit in public.

A considera partidele un fel de secte ce trebuiesc desfiintate – este iarasi un act curajos, dar are un efect colateral imediat: iti atragi mai mult decat atentia celor pe care vrei sa-i desfiintezi!

Cum poti fi neiertator fata de cei care au pareri diferite fata de tine si iertator (bland) in raport cu ai tai atunci cand gresesc? Cum sa judeci cu dubla masura?

Mai mult decat alegerea unei tactici de lupta, e o intrebare ce tine de morala: Cat de curate sunt armele folosite in lupta cu sistemul ticalosit? (exista, aberant, o parte buna in inregistrarea generalizata a convorbirilor telefonice: stam de vorba sub lupa propriei constiinte)

Credinta nu exista fara convingere. Si daca nu ai rabdare sa ma convingi – poate ai probleme cu sistemul nervos sau cine stie, ma ignori? Convingator nu poti fi daca nu ai credinta de partea ta.

Daca ajungem la concluzia ca o singura solutie este cea corecta inseamna sa ne para rau celor care nu ne-am nascut in Partidul Democrat?!

Locke a exprimat convingerea ca mintea omului e o “tabula rasa” (tabla nescrisa) pe care cineva scrie in decursul anilor o poveste frumoasa, mereu diferita: asta e frumusetea diversitatii, Domnule Presedinte!


Ca neam, am mai trecut prin momente de grea încercare, de teribilă cumpănă de-a lungul istoriei noastre… Ne gândim cu recunoştinţă la cei care au ştiut să simtă direcţia corectă, să asculte glasul interior pentru a-l filtra apoi în răspunsuri pe înţelesul tuturor!

Oare idealurile existau atunci mai mult ca acum?

Nu cred să fi uitat între timp să ne dorim lucruri măreţe;

Nu cred să nu mai avem vizionari printre noi, îndrumători pe cale, păstori – poate doar vocea lor să fie acoperită momentan de vaietul şi vuietul aparenţelor înşelătoare (dar de ce atunci plecăm urechea la televizor?);

Gândiţi-vă doar atât: să punem pe primul plan ce avem de făcut, înainte de a ne certa cine ştim că ştie să facă mai bine câte un lucru sau altul…

Pentru a răspunde întrebării din titlu: eroi avem – îi cunoaştem puţin şi încercăm să-i imităm încă şi mai puţin…