Comentarii din Cetate



Dracon - a inarmat statul cu putere judiciara ...

Drumul spre libertatea corect organizata nu a fost unul usor nici pentru greci. De la regalitate la oligarhie, de la oligarhie la tiranie, de la tiranie la democratie – in fiecare din aceste etape tranzitorii s-au pierdut si s-au castigat lucruri si drepturi,  pana in cele din urma INDIVIDUL S-A PERSONALIZAT, a devenit mai important decat familia din care facea parte.

Esenta democratiei: omul liber, organizat in asa fel incat nu afecteaza libertatea celuilalt.

Cum a pierdut regele puterea coroanei in detrimentul unei elite funciare, cum nu a stiut sa tina de ea, sa-si exercite puterea? Ce aliante au facut oligarhii, pe tacutelea, de s-au substituit in elita conducatoare regelui?

Cum si cand a inteles gresit unul dintre oligarhi – tiranul -,  ca puterea nu se exercita prin cadrul ei legal, ci foarte concret, prin garda de corp, care identifica si izola inamicii …?

Cum anume au reusit grecii sa treaca peste pofta fireasca a  profitului de moment si sa devina aparatori ai principiilor, bucurindu-se de fructele pretioase ale democratiei?

Pentru toate aceste intrebari, cat si altele – merita (re)citita cartea lui G. Glotz al carei nume a dat titlul articolului din acest weekend.

In timpul lecturii,  ne vom imagina cum, glumind cu noi in memoriile sale, “Tiranul” Basescu va spune in stilul caracteristic:  “… decat sa apar  in fata poporului care m-a ales (atat in tara cat si in strainatate 🙂) si sa spun ca un predecesor slab al meu: “Am fost invins de servicii!” – m-am asigurat, inca de la inceput, ca eu voi conduce altfel.  Va las pe voi sa judecati daca am facut bine sau rau… “


Monarhia - salvează Romania! E pregatit USL-ul sa intre in cursa pentru Regalitate?

Pentru cei care ne privesc din afara, am putea gândi că politica romaneasca e ceva imprevizibil – de la Români, ne putem aştepta oricând la surprize: să se opună politicii Moscovei, să-şi achite până la ultimul bănuţ datoriile (măcar ca stat :-)!), să aibe cea mai rapidă creştere sau cea mai rapidă alunecare în evoluţia PIB-ului, să demită un prim-ministru cu tot cu cabinet, pentru ca apoi să-l repună în funcţie, să-şi suspende Preşedintele pentru ca apoi să-l realeagă … să se alieze între ei pentru Alegeri pentru a se despărţi după (de parcă Alegerile ar fi conjunctură oarecare, nu un profund exerciţiu democratic) … să se acuze reciproc, Putere şi Opoziţie de furtul voturilor prin cele mai surprinzătoare metode (dintre care cea cu turismul electoral merită amintită neaparat!) … să trimită pe cei mai slab pregătiţi în cele mai importante reprezentări europene … etc, etc, etc.

Pentru cei care privesc dinlăuntrul cetăţii româneşti, imprevizibila politică românească, cu cloaca pricepută în generare de opinii (care cu cât vin mai de sus, cu atât sunt mai … personale! şi nu reprezentative, cum ar fi normal) este un fenomen care a căpătat în ultimii ani claritate şi contur: DA! ĂŞTIA SUNTEM!

Ne-o spunem noi, iar dacă ne permitem o fracţiune de uitare, ne-o reamintesc veşnicii aliaţi şi fraţi ai noştri ungurii.

Ce ar urma să se întâmple după fierbinţeala şi iureşul care se pregăteşte? Păi e simplu, după ce şansa Johannis a expirat şi avem un glonţ mai puţin, opoziţia e invitată să radicalizeze un pic discursul şi să propună MONARHIA CA SOLUŢIE.

Măcar atunci, vom putea să armonizăm felul nostru de a fi cu forma conducerii politice a Statului. Şi v-o spun cu toată seriozitatea: ABIA ATUNCI VOM FI CU ADEVARAT IN VOIA DOMNULUI!

Rămâne să continuăm aceste gânduri după vizionarea filmului pe care Antena 3 ni-l va oferi integral în acest weekend… reîntâlnirea cu Profesorul Dinu C. Giurescu ne face întotdeauna o deosebită plăcere 🙂 !

… până atunci, mai aveti timp sa intrati aici:

http://octavpelin.blogspot.com/2011/05/o-sansa-monarhia-salveaza-romania.html


Pe vremea lui Nea Nicu circula o vorba de imbarbatare, adresata de obicei de catre cei mai varstnici celor mai tineri: “NU EXISTA <<NU SE POATE>>!” …

In capitalism, Adidas ne-a atras atentia acum cativa ani cu inspiratul “Impossible is nothing!”

Cosbuc zicea: “O lupta-i viata, deci te lupta cu dragoste de ea si dor…”

Iar Brecht: “Wer kaempft, kann verlieren. Wer nicht kampft – hat schon verloren” (Cine lupta, poate pierde, cine nu lupta a pierdut deja)

Pana la urma, imposibilul e acel ceva care exista numai in capul nostru, pentru a ne speria in temeritatea noastra!


… aveam in Scoala o Doamna Profesoara care ne repeta aceasta zicala, pana in cele din urma am invatat-o pe dinafara.

Mai greu ne e atunci cand trebuie sa o aplicam, in viata de zi cu zi! De ce?

1. Pentru ca ne-am “obisnuit” sa fim sinceri si am ajuns in fine sa spunem ce gandim, ce ne trece prin cap, atunci cand ne trece prin cap, asa cum ne trece prin cap. Daca in cap imi vuieste o furtuna, cum sa exprim un susur de izvor? Si totusi, zicala asta ne spune: Tonul face muzica …

2.  Pentru ca ni se pare ca nu ne-am auzi soaptele in zgomotul din jur, si de aceea ne trezim ca ridicam glasul pe masura ce si celalalt ridica glasul – iar escaladarea tonului e forma fireasca in care se dezvolta dialogul …

3. Pentru ca vrem sa fim convingatori: “cine canta mai tare, canta mai frumos” – spunea glumind un prieten odinioara …

4. Pentru ca nu ne pricepem la nuante, de-abia intelegem cand ni se vorbeste pe sleau …

5. Pentru ca nu ne-am antrenat virtutea rabdarii, in special acea calitate exceptionala de a asculta pe celalalt cand are ceva de spus, si preferam sa intervenim cu brutalitate dand propriile noastre replici, care nu de putine ori vibreaza disonant cu muzica interpretata de ceilalti…

6. Pentru ca odata cu procesul de imbatranire, ne anchilozam si vrem sa fim noi cei ascultati, in loc sa mai vrem sa ascultam si noi pe altii (ne temem ca vom pleca neascultati pe lumea cealalta :-)!)

7. Nu cunoastem in profunzime nici termenul de respect, nici sentimentul dragostei fratesti – dar nu ne putem imagina cu seriozitate un razboi al florilor, scena aceea cu ingerasi din filmele lui Charlie Chaplin, in care toti se pupa cu toti, fiecare cedeaza intaietatea sa celuilalt … (The Kid)

O lume fara certuri, in care TONUL ar prima MUZICII: plictisitor si nefiresc, nu-i asa?!

O lume minunata, in care veti gasi ... numai copii!


E bine ca astazi ne bucuram de libertatea de a ne exprima opiniile, de a spune tot ce ne trece prin cap? Ne vom grabi, mai ales noi cei care am trecut usor de 40 de ani, sa raspundem in cor: “Fara indoiala, da!” Pentru ca noi,  nu-i asa? – zicem ca stim din amintiri proprii cum se traieste in regimuri care nu permit libera exprimare, regimuri in care cenzura si autocenzura iti ataca mecanismele ratiunii, prin introducerea premisei false: “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra!”…

Si totusi, ceva ne deranjeaza profund cand auzim preaplinul opiniilor exprimate prin mijloacele de difuzare in massa! Atat de mult, incat ajungem sa inchidem televizorul, de parca asta ar rezolva problema din studiouri :-)!

Opinant

Am reflectat zilele acestea, stimulat de recentul exces prezidential si ajutat de Platon (Republica) la dreptul pe care “formatorii de opinie” il au in a derapa din chingile rigorii stiintifice. Caci Ganditorul antic ne invita cu mult calm si destul umor sa distingem intre oameni care se apleaca in mod stiintific asupra lucrurilor si oameni care raman la suprafata lucrurilor… Iata mai jos cateva pasaje din Editia 1986 a Editurii Stiintifice si Enciclopedice, in care veti gasi si memorabilul Cuvant Prevenitor al lui Constantin Noica (ne referim la pasaje pe care le gasiti intre 473b – 484a)

“Asadar, pe drept vom numi ratiunea acestuia, ca a unuia ce stie, stiinta iar a celuilalt opinie, ca a unuia ce-si da doar cu parerea?”

“Deci opinia are un domeniu, iar stiinta un altul, fiecare potrivit cu puterea proprie.”

“Cum ar putea socoti cineva inzestrat cu minte ca identice infailibilul si ceea ce-i supus erorii?” […] Oare opinia, care are ca obiect opinarea, cunoaste acelasi lucru cu stiinta? Vor fi cognoscibilul si opinabilul identice? Sau e cu neputinta?”

“Asadar, opinia ti se pare a fi mai intunecata decat cunoasterea, dar mai luminoasa decat necunoasterea? Chiar asa. Atunci ea (opinia) se afla in intervalul cuprins de cele doua (cunoastere si necunoastere)? ”

“Am aflat asadar, pe cat se pare, faptul ca reprezentarile multimii in legatura cu frumosul si cu celelalte se

Filosof

invartesc undeva, in intervalul situat intre ceea-ce-nu-este si desavarsita existenta. […] Vom afirma, deci, ca acesti oameni opineaza asupra tuturor lucrurilor, dar ca nu stiu nimic legat de obiectul opiniilor lor. […] Te temi ca am scapa ceva din vedere, daca i-am numi pe ei iubitori de opinie mai curand decat iubitori de intelepciune? Oare se vor supara rau pe noi, daca vom vorbi astfel?

« Previous PageNext Page »