December 10, 2012
Intrati in spiritul colindelor – descoperind vocea lui Rosemary Clooney, apoi incercati tonalitatea de opera a lui Mario Lanza si in cele din urma opriti-va la Johnny Mathis. E una dintre cele mai curate si calde colinde englezesti, scrisa la jumatatea secolului al XIX-lea de un compozitor american (s-ar fi inspirat dintr-o melodie engleza): Richard Storrs Willis …
December 8, 2012
Pentru ca maine sunt alegerile, iar campania electorala a ajuns in sfarsit la final, va propun un film, in masura in care aveti conexiune buna, mood curios si timp la dispozitie. Alegeri vesele, tuturor!
Cred ca in curand va veni vremea sa ne intoarcem la Corifeii Scolii Ardelene, sa ne intrebam asupra activitatii lor absolut prodigioase: cum au reusit sa construiasca – prin studiul, traducerea, interpretarea si raspandirea documentelor pe care le-au gasit la Vatican – o identitate nationala si un program in jurul caruia sa uneasca pe romanii din Transilvania … ideile lor fiind apoi preluate si dincoace de munti, pentru ca erau adevarate! Iar adevarul se simte, de la o posta – chiar daca uneori minciuna se parfumeaza pe sine cu “odicolon”, doar-doar va fi inghitita de cei fara minte sau cultura.
Avem nevoie de identitate nationala si de un program al interesului romanesc – in care Scoala trebuie pusa pe primul plan. Dupa aceea, lucrand, putem astepta cu rabdare – rezultatele. Peste inca 20 de ani :-)!
December 5, 2012
Imaginati-va ca aveti in fata voastra un dulap. Un dulap inchis. Il puteti vedea pe dinafara si puteti spune despre el ca este din lemn natural, ca e furniruit, ca apartine unui anumit stil, ca se potriveste (sau nu) cu mobilierul din camera in care va aflati …
Descrierea, pentru cei mai multi – se opreste la suprafata lucrului cercetat. Insa exista oameni care nu se multumesc cu atat. Vor sa cunoasca amanunte de tot felul: masa dulapului, fibra lemnului, atelierul si echipa de mesteri care l-au lucrat, daca a fost transportat cu grija la locul lui, hainele care sunt depozitate in interior – daca sunt noi sau vechi, daca sunt ale lui sau ale ei sau ale copiilor, daca gospodina a uitat sa schimbe pliculetele anti-molii anul acesta …
Sunt altii, care dupa ce au cunoscut toate aceste lucruri, le pun in relatie unele cu altele si le compara cu realitatea altor dulapuri pe care le-au cercetat: astfel sunt eliminate defectele, sunt puse in valoare avantajele ergonomice, apar inventiile, are loc progresul uimitor si se schimba moda trecatoare …
Veti spune ca vorbesc despre designerii de mobila?
Dar daca ne-am imagina ca cei de mai sus sunt filosofii, care cerceteaza universul exterior si cel interior al omului? Cu tot ce tine de cunoastere, valori si fiintare – de acord? Lipseste ceva?
Aproape nimic, vom spune. Pentru ca filosofia, (si nu mai putin psihologia) cauta sa inteleaga omul, sa il cunoasca. (La fel vrea si marketingul 🙂 – filosofia afacerilor in economia de piata …)
Si totusi, exista un nivel superior, un alt unghi din care putem privi aceeasi realitate, care isi propune sa oblojeasca sufletul nostru … bolnav! Bolnav de contradictia pe care numai religia o poate rezolva: suntem nemuritori cu sufletul si muritori cu trupul. Zbaterea care decurge de aici nu poate fi rezolvata numai prin cunoastere – unitatea contrariilor (materia insufletita) are nevoie de tratament specific. Sufletul are nevoie de contactul direct cu Creatorul: aici cred ca avem diferenta principala dintre filosofie si religie!
Cunoasterea omului si a lumii, pe de-o parte. Vindecarea omului si mantuirea sufletului, pe de alta. Putem sa le combinam pe cele doua, fara a le confunda.
______________________
* concluzii pe marginea unei discutii de weekend cu Dl Ing Gheorghe Iovitoiu, caruia ii multumesc pentru … “provocare” 🙂!
December 3, 2012
Inainte de a ne intreba pe unde le-am invatat – pentru ca suntem putini cei ce ne putem mandri cu propriile noastre creatii in materie de injuraturi, fiind mai degraba conservatori din pricina marii diversitati care ne-a precedat -, hai sa ne intrebam asupra etimologiei verbului “a injura”.
Originea este latina: derivand din “iuro” care inseamna “a jura”, “a depune juramant” sau “a invoca/afirma prin juramant”. Din “iuro” a rezultat “iniurio” (a jigni, a vatama) cat si “iniuria” (cu sensul de nedreptate, injurie, ofensa, vatamare, prejudiciu).
Injuraturile sunt cuvinte care au menirea sa jigneasca, sa loveasca in imaginea celui/celei careia ii sunt adresate: isi ating ele insa aceasta tinta? In mod categoric, nu. Pentru ca are loc, in chiar momentul gandirii urate care precede rostirea, un efect de bumerang: jignirea pe care sunt pregatit sa o administrez ma coboara pe mine insumi in zona mahalalei, accept transformarea mea in mitocan, ma scot eu singur in afara civilizatiei, renunt dintr-o data la politete, seriozitate, rabdare … ajung sa am o atitudine agresiva fata de celalalt.
Daca intelegem relativ usor ca nu are sens sa generam injuraturi – pentru ca se rasfrang asupra noastra, sunt cateva intrebari mai grele care stau in fata si merita o dezbatere:
1. cum sa reactionam atunci cand “preluam” o injuratura (mai ales pe aceea pe care o consideram primita “pe nedrept”)?
2. care sunt caile de renuntare la limbajul urat, de modelare a acestuia in sensul dobandirii statutului de “persoana civilizata”?
3. daca nu cumva exista o gradualitate a conflictului, in care injuratura nu face decat “introducerea” – urmata fiind de palma, pumn, sut, glont …?
4. ce sanse avem sa nu auzim/invatam la randul nostru injuraturile, cand lumea din jur pare construita din expresii ca “tiganca imputita”; “javra ordinara”; etc, etc
5. ce asteptari corecte ar trebui sa avem de la scoala, ca formatoare a constiintelor noii generatii?
Cu speranta ca vom gasi impreuna raspunsul corect la cele de mai sus, va invit sa comentati.
Calin Diaconu
(a VI-a B)
November 28, 2012
Am cantat acest cantecel de-atatea ori, avand grija sa pronunt cat mai atent – cu accent englezesc 🙂 – textul, incat nu am bagat de seama ca la mijloc e vorba de un tip distructiv, al carui ciocan (hammer) e pus pe incheiat socoteli in mod definitiv … cu toti cei din jur!
Abia azi, cand am gasit in arhiva Youtube animatia de mai jos, mi-am luat seama la contradictia intre muzica vesela si textul scapat de sub control. Ca societatea spre care ne indreptam, din prea multa libertate …
Calin Diaconu 