Civilizatia romaneasca intrata in degringolada dupa Decembrie 1989 a incercat timid si din pacate zadarnic sa se lege la anii de dinaintea instaurarii comunismului, ca si cum acesta nu ar fi existat. Urmele celor 42 de ani de spalare a creielor au facut posibila o perioada a tranzitiei despre care nu ne face placere sa ne aducem aminte, dar ale carei efecte le simtim pana in ziua de azi. Miliardari de carton, inflatie, mineriade, privatizari dubioase, doctorate false … o morala in agonie, mirosind a blestem …
Un nou inceput a parut a fi anul 2007 – cand marea izbanda a intrarii noastre in Europa a marcat a doua victorie importanta, dupa intrarea in Alianta nord-atlantica.
Civilizatia europeana s-a instaurat oficial, transformand Romania de sus in jos – mai mult politic decat economic, cum poate ar fi fost cazul. Faptul ca intre cele doua civilizatii exista deosebiri profunde – nu a interesat pe nimeni, pentru ca in fata s-au pus valorile universale, cele normale pentru veacul in care traim … Am aderat la Europa pentru a redeveni normali, insa nu ne putem transforma intr-atat incat sa uitam propria noastra romanitate.
Anul 2012 a fost momentul in care intelegerea romaneasca si cea europeana a realitatilor nord-dunarene s-au aflat pentru prima oara in criza profunda. Nu am fost lasati sa facem ceea ce vrem, ni s-a spus ca 7,4 nu suntem suficienti. Iar acum, spre finalul anului, cand harta electorala a confirmat dorinta romanilor de schimbare – votul nostru e interpretat de europeni ca o intoarcere la comunism! O umilinta dupa alta. Meritate, oare? Parerile sunt impartite: unii spun ca ne-am facut-o singuri, ca ne-am balacarit o vara intreaga; altii sunt de parere ca nemaiavand aliati in tara, au fost romani care si-au vandut sufletul strainilor.
Claritatea impresiei unui Ponta pus in fruntea tarii de un corupt aflat in puscarie si imaginea definita a unui popor care regreta standardul de viata din vremea dictaturii comuniste – iata ce cred puternicii Europei despre noi. Ca le-a fost indusa, sugerata sau confirmata aceasta gandire – cred ca e mai putin important.
In timpul acesta, la noi in tara santajul a ajuns la rang de politica de stat.
In 2013, se pot intampla doua lucruri: sa confirmam occidentalilor banuielile lor (adica sa se sparga USL, sa avem pe mai departe galceava politica …) sau sa-i surprindem printr-o seriozitate de care azi nu ne credem capabili :-)!
