February 4, 2011

Tranziţia spre democraţie

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , |
[6] Comments 

Libertatea ca spectacol regizat...

Democraţia se învaţă cu timpul: nu poţi fi obligat să ai păreri diferite de ale celuilalt… Vorbesc despre păreri consolidate în jurul unui program consistent diferit. Căci altfel: e simplu – îl iei pe NU în braţe, şi gata! Ai propria ta părere, clădită pe negarea celuilalt… E uşor să devenim doi: unul pro şi unul contra a ceva. Mult mai greu e să construieşti variante diferite ale aceluiaşi bine, pe care să le proiectezi în imaginarul colectiv, în scopul obţinerii de voturi!

Reţineţi: acelaşi bine este promis de două sau mai multe forţe politice diferite. Unii îl imaginează mai mare, alţii îl îmbracă mai roz, unii îl promit mai ferm şi mai credibil, alţii ne înduioşează cu poezii patriotice … dar toţi promit că vor acelaşi lucru: binele tuturor oamenilor şi al întregii ţări pe care speră că o vor conduce!

Revoluţia română 1989

În timp ce gloanţele mitralierelor alimentează o muzică a terorii şi veghei tensionate în Cairo-ul din ce în ce mai obosit şi obositor, ajungem la fundamentul chestiunii: învăţăm multe despre noi, despre Decembrie 1989, privind din afară la cele ce se întâmplă zilele acestea  în Egipt.

Să presupunem că americanii sunt principiali. Că susţin necondiţionat valorile democraţiei. Atunci, ar urma firesc ca prin organizarea de de alegeri libere – să se ajungă, în maximum două legislaturi -, pe cale legală şi acceptată internaţional, cel mai probabil la o finalitate fundamentalist-islamică.

Ar fi ceva anti-democratic să existe o majoritate care propune soluţia unei conduceri religioase? Ar fi ceva anti-constituţional (în sens occidental) ca votul celor mulţi să impună întregului corp social legea votată cu 51%?

Nu, bineînţeles.

Atunci: să ne imaginăm cel mai probabil scenariu. Israelul NU POATE ACCEPTA să rămână înconjurat de state fundamentalist-islamice. De aceea, varianta dictaturilor militare care ar avea ca scop o tranziţie spre democraţie – înţeleasă ca politică a nuanţelor fine asupra înfăţişărilor diferite ale binelui comun –, această variantă rămâne singura lucrativă. Deocamdată…

… pentru că, nu-i aşa? … există întotdeauna tendinţe de a inventa democraţia originală, dar mai ales – pentru că evoluăm, şi putem proiecta lumea de poimâine fără partide  constituite pe criterii religioase sau etnice. Ele pot fi de pildă oficial şi global interzise, pentru că  s-ar fi observat că radicalismul nu face bine colesterolului democraţiei. Suficient?

... de exemplu!

 

February 3, 2011

Speranţa şi Credinţa

Posted by Calin Diaconu under In avion | Tags: , , , , |
[2] Comments 

Am citit azi dimineaţă despre credinţă: că s-au dat atâtea definiţii, încât ar trebui să ne recunoaştem înfrânţi – adică, să nu mai căutăm a defini indefinibilul! Ca şi cum orice definiţie trebuie să conţină un raţionament – doar că iraţionalul nu poate fi abordat cu tehnici raţionale.

Pe de altă parte, a spune despre credinţă că scapă puterii minţii noastre, că nu poate fi închisă în definiţii – e un mod de a recunoaşte, smerit sau nevoit, propria noastră limitare.

Spunea cartea, mai departe un citat: credinţa este efectul acelui minut de luminoasă speranţă care se adaugă unei zile pline de îndoieli…

Pe bună dreptate, îmi spun – şi e de-ajuns să privesc în jurul meu nebănuitele surprize ale iernii: afară sunt minus 15 grade, totul îngheţat bocnă, iar în garajul întunecat, într-un spaţiu înghesuit şi afumată de Eurodieselul 4 – zilnic, la plecare şi sosire … o plantă numită “bugenvilea”, a explodat în zâmbet anticipativ de primăvară! Priviţi şi voi:

Condiţii vitrege ...

Flori în garaj, iarna.

 

February 3, 2011

Tahrir Square… on the democracy road map!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
[4] Comments 

Dear Egyptian Friend,

I’m not a particular big fan of televised revolutions. Because I know there is a big difference between what one can see on his TV screen back home, lying on the sofa and the real deal happening outhere in the street…

We both know that Mr Mubarak will go, his three decades of political deeds will come to an end this year. But you will not wait for this to happen in a smooth and coordinated way, am I right? Till September, time will be unbearable long.

You would like to taste a full victory – not only because your ego demands it after a week or so of  street shouting -, but because you are afraid Mr President could take his promise back! A witch hunt could then start and one by one, all the opponents of the dictatorial regime would be eliminated.

I’ve heard Your Leader on TV last night. I heard him adressing the “real egyptians” to express themselves, to stand foreward and put an end to the chaos. Today, we saw the effects of his call: angry camel and horse riders came to whip you and break your will to continue.

I’ve also seen the lack of police – and it’s not too hard to imagine that things have to develop in a wrong direction first, so somebody  would appear as saviour, later in the night!

Probably you think that Mr Moubarak will face trial very soon, this is the normal scenario. Particulary, if it’s written in his destiny :-)!

… And you also say economy is not as important as liberty and democracy. You know what? Basically, you are right! … Still, wait and see the results of Your first free elections – then, we will speak again! As someone cleverly put it in words: THE SPHINX WILL STILL BE THERE TO STARE!

Staring Sphinx

 

February 1, 2011

Ce este un “Kolping Haus”?

Posted by Calin Diaconu under Scrisori din München | Tags: , , , , , , |
[2] Comments 

Umanitatea presupune într-ajutorare!

De vorbă din ce în ce mai rar cu studentul nostru din München, pentru că s-a pus serios pe treabă, având de pregătit examene grele. Nu degeaba se spune că prima sesiune este cea mai solicitantă! Între două cafele servite online, am povestit despre o iniţiativă de secol XIX – a unui slujitor al Bisericii Catolice: Adolph Kolping… Şi la noi există căminul studenţesc, aşa că o comparaţie nu ar avea ce şi cui să strice! Să vedem dacă aflăm lucruri noi – judecând pe cele existente, prin comparaţie.

Î: Înţeleg că există mai multe feluri de KOLPING HAUSER? Câte ai descoperit până acum?
R: Nu ştiu de existenţa a mai multor feluri de Kolpinghauser, ce ştiu sigur însa că sunt foarte multe (aprox 250) şi raspândite prin toată Germania. Singurul pe care l-am mai văzut, pe lângă cel în care locuiesc, este cel din Rosenheim, un orăşel universitar foarte frumos la o sută de kilometri de Munchen.
Î: Cei care le conduc sunt oameni ai Bisericii?
R: Nu ştiu. Administraţia pare a nu avea nici o legătură cu Biserica.

Î: Există mesaje amplasate în acest sens, locuri special amenajate de rugăciune, etc.?
R: Mai mult decât locuri amenanjate special pentru rugăciune (te referi probabil la un fel de sanctuar) există o sală specială pentru intâlniri pe teme religioase (nu pot relata mai multe, din moment ce nu am luat parte încă la niciuna), cât despre casă serveşte mai mult instruitii “învăţăceilor” în artele ospitalităţii.

Î: Regulamentul KOLPING HAUS-ului unde stai tu… vi s-a dat tipărit, pe mail?
R: Mi s-a făgăduit în mai multe rânduri un regulament, însă până acum nu am primit nimic, deoarece, aparent încă mai lucrează la el… :-)!

Î: Sunteti încurajaţi să vă cunoaşteţi între voi? Există săli de petrecere a timpului liber?
R: Există o sală care s-ar putea numi “de petrecere”, însă este amenajată mai mult ca o bibliotecă (numai că fară cărţi). Cât despre socializare nu a fost nevoie de niciun ajutor, din moment ce lumea care locuieşte aici este în mare parte simpatică si deschisă.

Î: Preţurile mici înseamnă un ajutor?
R: Nu aş defini preţurile “mici”, ci mai degrabă “relativ” mici. Raportul calitate preţ este însă excepţional, condiţiile fiind foarte bune iar poziţia centrală. (Când m-am referit la condiţii excepţionale, am omis faptulcă până în ianuarie nu o să am bucătărie din cauza unei pierderi a conductei de apă caldă care a dus la mucegăirea pereteului… :-(! )

Î: Au fost daţi afară unii studenţi pe motiv de …?
R: Din câte ştiu eu nu a fost dat afară încă nimeni.

Î: Vi se asigură şi mâncare (o cantină) în apropiere?
R: Nu, mâncarea nu ne este asigurată, însă există multe cantine răspândite prin oraş, chiar dacă mâncarea este scumpă, în comparaţie cu cele din Bucureşti, iar calitatea nu tocmai minunată.

Î: Aveţi obligaţii speciale : să întreţineţi curăţenia în spaţiile comune, etc
R: La WG-uri (Wohngemeinschaften, apartamente cu mai multe camere, în care locuiesc câte şapte studenţi) există un “Putzdienst”, adică fiecare locuitor are datoria timp de o săptămână să cureţe spaţiul comun. Băile respectiv holurile sunt curăţate de cămin.

Î: Naţionalităţile celor prezenţi, vârstele lor, preocupările lor…
R: Am întâlnit un colectiv foarte colorat, dintr-o gamă de vârstă de la 18 la 25 de ani. Provenienţa este în cea mai mare parte Germania (cunosc şi un bulgar iar până acum suntem trei români!). Cât despre preocupări prima afirmaţie rămâne valabilă. Sunt de la fizicieni la ingineri, de la învăţăcei la – cei care fac Zivildienstu, nu am idee cum se spune in română… -.

Un fel de ... cămin, pe germană!

 

January 30, 2011

Răbdarea egiptenilor

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , |
[5] Comments 

… cum o fi să vină anual peste tine milioane de turişti din lumea întreagă, să se minuneze de trecutu-ţi mare iar tu şi fraţii tăi majoritari să trăiţi sub pragul sărăciei?

…  cum o fi să primeşti pe internet veşti despre mersul lucrurilor în lumea largă, să participi ca spectator la schimbările care au loc în vecinătatea nord africană; iar la tine în ţară un bătrân dictator trecut de 80 de ani, să-şi anunţe intenţia de a candida pentru încă un mandat la circul realegerii prezidenţiale din septembrie curent – numai aşa, cât să-ţi confirme faptul că în Egipt nu se va schimba nimic?

… sau cum o fi să auzi despre soţia lui Ben-Ali că ar fi fugit cu o tonă şi jumătate de aur în poşetă, ştiind cât de corupt e propriul tău guvern şi înţelegând că starea de sărăcie nu e pentru conducători, ci numai pentru cei ţinuţi în întuneric?

… cum o fi să vezi la televiziunea naţională imagini vechi, în care un general povesteşte liniştit cu mulţimea – iar afară, pe stradă, să vezi cu ochii tăi cum superjet-uri F16 survolează mulţimea pentru a o intimida şi împrăştia?

… cum o fi să auzi (dacă mai ai la ce asculta, după ce ţi-au tăiat telefonul mobil şi accesul la internet!) cum bărbaţi de stat ai învecinatului Israel regretă dictatorul pe care tu ai vrea să-l schimbi pentru că i-a sunat ceasul biopolitic; ba mai mult – îţi recomandă prin canale diplomatice sau presa internaţională, un succesor convenabil lor?

Nu putem decât să urmărim cu atenţie evoluţia revoluţiei egiptene, care uşor poate căpăta accente islamiste. Până atunci, să aflăm mai multe despre cei care pot urma: El Baradei sau Omar Suleiman?

Orientul Apropiat

 

« Previous Page — Next Page »