Comentarii din Cetate



Zăpada cade peste oraşul de câmpie, care s-a extins mai mult decât poate fi curăţat (dar’mite condus cum trebuie!)…

Maşinile şi oamenii folosiţi la curăţat zăpada, o adună cu sistem în movile pe cea care nu poate fi cărată în afara cetăţii…

Timpul trece, vremea se-ncălzeşte, apa zăpezii se topeşte – iar în urma ei rămâne realitatea tristă a prafului care se va elibera din nou în atmosferă …

Zăpadă absorbantă ...


Ce faci când ţi se termină... ?!

– Şefu’, ce facem, că ni s-a terminat gresia…?!

– Găsiţi mă, o soluţie, ceva! Să placă ochiului!

– Putem să …

– Da, mă! Puteţi!

– Bine şefu’, cum zici matale! Da’ pe urmă să nu ne pui să dăm jos, că se-ntăreşte al naibii de tare!

Dacă n-ai cu cine, ia-mă chiar pe ... mine!


Un lucru pare sigur: nu vom renunţa la floricele şi nici la canapeaua din faţa televizorului :-)!

În rest: dacă semnalul dat recent de comisarii europeni, cum că vom avea prin lege un singur tip de încărcător pentru toate mărcile de telefon mobil comercializate pe piaţă – atunci de ce nu ne-am bucura miraţi de filmuleţul de mai jos?

Tehnologia îşi va face loc în viaţa noastră, dacă e prietenoasă: uşor de învăţat şi uşor de … procurat!


Pare că nu le pasă de iminenta revenire a iernii: câteva zile de soare şi nerăbdarea avangardei florale prinde a da ghes cepelor adormite în urmă cu un an!

Contrast primăvăratec...


– Cum veghem asupra noastră?

– Observând atent ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, în acelaşi timp, ascultând atent ceea ce ne dictează conştiinţa!

– Aceasta nu seamănă a nehotărâre?

– Nu. Căci o conştiinţă în flăcări, în zbatere pendulară între Bine şi rău – este o conştiinţă vie! Abia resemnarea în faţa marii lupte căreia îi suntem predestinaţi – abia aceea înseamnă moarte sufletească…

– Cum lucrează cel rău?

– Lucrează cu slăbiciunile noastre, însă ce avem de făcut este să ne ascultăm cu atenţie conştiinţa, pentru a nu rătăci pe drum. Simţurile par a fi mai expuse, un soi de avangardă aflată sub stare de asediu…

– Cum ne ajută Cel Bun?

– Starea de îndoială a cugetului nostru e o stare de har: Spiritul Sfânt colaborează cu omul, îndoindu-i certitudinile şi întărindu-i credinţa!

"Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei."(Ioan, 8, v7)

« Previous Page — Next Page »