Comentarii din Cetate

Archived Posts from this Category

February 9, 2011

Mărul putred şi viermele disperat (articol republicat)

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , , |
[12] Comments 

… MAMA MIA! Ce supărare generală: pe medici, pe opoziţie, pe propriul partid, pe propriul popor căruia îi sugera la un moment dat: “Cui nu-i convine, poate pleca în străinătate!”… Vorbeam mai de mult despre mere putrede şi vierme – însă nu mi-am imaginat scenariul în care viermelui i se face silă de măr! Am trăit să o aud şi pe-asta, astfel încât…

… cred că ne putem întoarce astăzi la acest articol, publicat prima oară în 30 Octombrie 2009, când unii dintre noi se mai lăsau cuprinşi de febra alegerilor. Ca şi cum am fi sperat că acestea nu vor fi trucate …

Ieri, locatarul de la Cotroceni ne-a surprins pe toţi cu tonul său de abandon în interviul acordat pe tarlaua TVR-ului propriu: “Nu mă mai interesează, Doamnă! M-am lămurit asupra dimensiunilor acestor domni…” Auoleu, mi-am zis trezidu-mă din amorţeală: ce-o să ne facem fără el?!? Vorba domniei sale: “O să vedem atunci!” 🙂

“Toamnă târzie cu surprize electorale dinainte ştiute.

Criza economică şi morală a scuturat Vechiul Regim din temelii: o nouă generaţie de politicieni se naşte sub ochii noştri!

Ultimul măr putred se agaţă cu puteri nebănuite de ramura cu care s-a obişnuit în ultimii cinci ani … iar înlăuntrul lui, viermele puterii – disperat (sau poate că nu?), îşi aşteaptă noii locatori – care cu siguranţă nu vor întârzia la întâlnire (sau poate că da?)…

Vremea alegerilor – vremea întrebărilor.”

 

February 4, 2011

Tranziţia spre democraţie

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , |
[6] Comments 

Libertatea ca spectacol regizat...

Democraţia se învaţă cu timpul: nu poţi fi obligat să ai păreri diferite de ale celuilalt… Vorbesc despre păreri consolidate în jurul unui program consistent diferit. Căci altfel: e simplu – îl iei pe NU în braţe, şi gata! Ai propria ta părere, clădită pe negarea celuilalt… E uşor să devenim doi: unul pro şi unul contra a ceva. Mult mai greu e să construieşti variante diferite ale aceluiaşi bine, pe care să le proiectezi în imaginarul colectiv, în scopul obţinerii de voturi!

Reţineţi: acelaşi bine este promis de două sau mai multe forţe politice diferite. Unii îl imaginează mai mare, alţii îl îmbracă mai roz, unii îl promit mai ferm şi mai credibil, alţii ne înduioşează cu poezii patriotice … dar toţi promit că vor acelaşi lucru: binele tuturor oamenilor şi al întregii ţări pe care speră că o vor conduce!

Revoluţia română 1989

În timp ce gloanţele mitralierelor alimentează o muzică a terorii şi veghei tensionate în Cairo-ul din ce în ce mai obosit şi obositor, ajungem la fundamentul chestiunii: învăţăm multe despre noi, despre Decembrie 1989, privind din afară la cele ce se întâmplă zilele acestea  în Egipt.

Să presupunem că americanii sunt principiali. Că susţin necondiţionat valorile democraţiei. Atunci, ar urma firesc ca prin organizarea de de alegeri libere – să se ajungă, în maximum două legislaturi -, pe cale legală şi acceptată internaţional, cel mai probabil la o finalitate fundamentalist-islamică.

Ar fi ceva anti-democratic să existe o majoritate care propune soluţia unei conduceri religioase? Ar fi ceva anti-constituţional (în sens occidental) ca votul celor mulţi să impună întregului corp social legea votată cu 51%?

Nu, bineînţeles.

Atunci: să ne imaginăm cel mai probabil scenariu. Israelul NU POATE ACCEPTA să rămână înconjurat de state fundamentalist-islamice. De aceea, varianta dictaturilor militare care ar avea ca scop o tranziţie spre democraţie – înţeleasă ca politică a nuanţelor fine asupra înfăţişărilor diferite ale binelui comun –, această variantă rămâne singura lucrativă. Deocamdată…

… pentru că, nu-i aşa? … există întotdeauna tendinţe de a inventa democraţia originală, dar mai ales – pentru că evoluăm, şi putem proiecta lumea de poimâine fără partide  constituite pe criterii religioase sau etnice. Ele pot fi de pildă oficial şi global interzise, pentru că  s-ar fi observat că radicalismul nu face bine colesterolului democraţiei. Suficient?

... de exemplu!

 

February 3, 2011

Tahrir Square… on the democracy road map!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
[4] Comments 

Dear Egyptian Friend,

I’m not a particular big fan of televised revolutions. Because I know there is a big difference between what one can see on his TV screen back home, lying on the sofa and the real deal happening outhere in the street…

We both know that Mr Mubarak will go, his three decades of political deeds will come to an end this year. But you will not wait for this to happen in a smooth and coordinated way, am I right? Till September, time will be unbearable long.

You would like to taste a full victory – not only because your ego demands it after a week or so of  street shouting -, but because you are afraid Mr President could take his promise back! A witch hunt could then start and one by one, all the opponents of the dictatorial regime would be eliminated.

I’ve heard Your Leader on TV last night. I heard him adressing the “real egyptians” to express themselves, to stand foreward and put an end to the chaos. Today, we saw the effects of his call: angry camel and horse riders came to whip you and break your will to continue.

I’ve also seen the lack of police – and it’s not too hard to imagine that things have to develop in a wrong direction first, so somebody  would appear as saviour, later in the night!

Probably you think that Mr Moubarak will face trial very soon, this is the normal scenario. Particulary, if it’s written in his destiny :-)!

… And you also say economy is not as important as liberty and democracy. You know what? Basically, you are right! … Still, wait and see the results of Your first free elections – then, we will speak again! As someone cleverly put it in words: THE SPHINX WILL STILL BE THERE TO STARE!

Staring Sphinx

 

January 30, 2011

Răbdarea egiptenilor

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , |
[5] Comments 

… cum o fi să vină anual peste tine milioane de turişti din lumea întreagă, să se minuneze de trecutu-ţi mare iar tu şi fraţii tăi majoritari să trăiţi sub pragul sărăciei?

…  cum o fi să primeşti pe internet veşti despre mersul lucrurilor în lumea largă, să participi ca spectator la schimbările care au loc în vecinătatea nord africană; iar la tine în ţară un bătrân dictator trecut de 80 de ani, să-şi anunţe intenţia de a candida pentru încă un mandat la circul realegerii prezidenţiale din septembrie curent – numai aşa, cât să-ţi confirme faptul că în Egipt nu se va schimba nimic?

… sau cum o fi să auzi despre soţia lui Ben-Ali că ar fi fugit cu o tonă şi jumătate de aur în poşetă, ştiind cât de corupt e propriul tău guvern şi înţelegând că starea de sărăcie nu e pentru conducători, ci numai pentru cei ţinuţi în întuneric?

… cum o fi să vezi la televiziunea naţională imagini vechi, în care un general povesteşte liniştit cu mulţimea – iar afară, pe stradă, să vezi cu ochii tăi cum superjet-uri F16 survolează mulţimea pentru a o intimida şi împrăştia?

… cum o fi să auzi (dacă mai ai la ce asculta, după ce ţi-au tăiat telefonul mobil şi accesul la internet!) cum bărbaţi de stat ai învecinatului Israel regretă dictatorul pe care tu ai vrea să-l schimbi pentru că i-a sunat ceasul biopolitic; ba mai mult – îţi recomandă prin canale diplomatice sau presa internaţională, un succesor convenabil lor?

Nu putem decât să urmărim cu atenţie evoluţia revoluţiei egiptene, care uşor poate căpăta accente islamiste. Până atunci, să aflăm mai multe despre cei care pot urma: El Baradei sau Omar Suleiman?

Orientul Apropiat

 

January 29, 2011

Superadaptarea Bocului…

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , |
[2] Comments 

… va duce la dispariţia acestuia (de pe scena politică), după ce Marele Căpitan îşi va încheia cel de-al doilea mandat.

Ne bazăm afirmaţia pe demonstraţia lui V. Gordon Childe (“Făurirea civilizaţiei”, Ed. Ştiinţifică, 1966, p. 44): “Atât omul, cât şi mamutul erau la fel de bine adaptaţi mediului glaciar. Şi unul şi celălalt prosperau şi se înmulţeau din abundenţă în acel climat specific. Dar soarta lor ulterioară e deosebită. La sfârşitul epocii glaciare, mamutul nu mai supravieţuia, pe când omul continua să trăiască. Adaptarea mamutului la anumite condiţii determinate era în oarecare măsură prea perfectă: el era superspecializat.”

… adică: dom’ Boc s-a-nvăţat într-atâta pe sine să fie porta-vocea lui Băse, fără filtru propriu, căutând necondiţionat să prezinte demonstraţii ale ideilor şi iniţiativelor modelului său – încât, atunci când va rămâne singur … întrebarea “încotro acum?” îl va izola fatal, spre cel mult scrierea memoriilor, în liniştea din afara vâltorii politice. Iar dacă memoriile lui Boc sau ale altor B-işti vor fi scrise la DNA sau cum se va fi numind organul de represiune al noilor conducători de atunci, sperăm să trăim şi vom vedea…

Dar oare asta nu e valabil şi pentru noi, ceilalţi? Nu ne-am specializat fiecare începând cu Decembrie 2004, într-o raportare tot mai îndârjită PRO sau CONTRA “B”-ului din capul statului?

Priviţi politica limitată de tip “ANTI-B” … pe care o regăsim zilele acestea din plin în coaliţii împotriva naturii gen PNL-PC-PSD … nu înseamnă asta de fapt punerea la conservă a propriului efort de afirmare a identităţii?!

Ponta şi Antonescu ne asigură că nu. Ci, că animalul PD-ist s-a făcut atât de mare, încât nu poate fi dărâmat decât printr-o “monstruoasă coaliţie”, ca-n 1866… OK, dar atunci măcar de ne-ar aduce un Hohenzollern!

 

« Previous Page — Next Page »