Adevarurile cele mai simple trebuie sa parcurga uneori un drum foarte intortocheat pentru ca noi se pare ca suntem ocupati cu o gramada de alte lucruri, decat a ne lasa uimiti, de calitatea tripla a Adevarului: aceea de a fi si Bun, si Frumos, si … Adevar!

Gandind ca lucrurile vor avea o traiectorie mai scurta, am spus ca alegerile anticipate ar fi singura solutie posibila in situatia data. M-am inselat.

De fapt, adevarata solutie este alta, si ne-a fost sugerata de reactia de greata a strazii fata de politicienii romani, indiferent de partid …

Solutia e simpla, si se numeste Restaurarea Monarhiei.

Asa sa ne-ajute Bunul Dumnezeu!

Cum nu ne-am dat seama mai devreme? E timpul pentru revenirea Regelui!


Antistene: singura cunoastere care merita aprofundata - este etica!

Aparuti dupa Socrate, ca o transpunere in gandire a felului acestuia de a fi, cinicii intra in scena cu Antistene din Atena, continua cu celebrul Diogene din Sinope, apoi Krates din Teba, Bion din Boristene, Teles, Menedemos, Menippos …

Dintre toti, au ramas pana in zilele noastre butoiul lui Diogene – adica refuzul constient al unei case in toata regula, si nenumarate alte interventii ale acestui ganditor pus pe sotii (care umbla cu lumanarea aprinsa in timpul zilei, explicand ca e in cautarea unui om adevarat).

In esenta, ce ne transmite acest curent particular? Ca “virtutea e suficienta pentru a atinge fericirea; pentru a exersa virtutea iti trebuie vointa; virtutea tine de fapte si mai putin de cunoastere … Numai virtutea singura e un bine, iar viciul singur un rau – restul lucrurilor nu au relevanta, fiind indiferente omului intelept. Bunul care ne poate apartine cu adevarat este ceea ce putem stapani: adica spiritul, singurul pe care il putem influenta prin propriile noastre eforturi…” (Antistene, cf Zeller)

Cum adica? Sa nu consideram ca fiind importante averea, cinstea, libertatea, sanatatea, viata – intr-un cuvant placerile acestei lumi? Intr-adevar, ar trebui sa fugim de robia lor!

Dar saracia, rusinea, robia, boala, moartea – sa nu ne intristeze efortul pe care trebuie sa-l intreprindem pentru a scapa de aceste handicapuri? Nu, dimpotriva: singurele care (ne) educa, singurele care au forta de a (ne) duce spre virtute sunt chiar aceste asa-zis “rele” (mai precis, capacitatea noastra de a reactiona in lupta impotriva lor!) …

Luind ca exemplu viata neostenitului Hercule, cinicii practicau in vazul lumii apathia – adica acea forma de existenta in care sinele nu mai depinde de nimic exterior … caci singurul lucru pe care nu-l poti pierde este nevoia insasi!


Media si Agentia de Publicitate nu pot una fara cealalta. DAR, in vremuri de criza – tensiunea intre partenerii de afaceri genereaza conflicte care ajung sa tina prima pagina…

Cat de creativ ar fi un departament de creatie al unei agentii, fara o pozitionare preferentiala si un tiraj bine distribuit – macheta atent slefuita nu se vede…

Si invers, daca ar fi sa accepte viata in afara compromisului – atunci media ar trebui sa traiasca din ceea ce vinde, asteptand sa incaseze de la chioscari si vanzatori ambulanti sume suficiente pentru plata salariilor si tipografiei …

Cum s-a derulat scandalul Coca-Cola – TOTB – Adevarul – McCann?

Pai, cronologic – se explica tot:

– Coca-Cola da tema Agentiei sa pregateasca 125 de ani pe piata

– McCann negociaza proiecte speciale, pagina 1, ziare full branded, … cu marile publicatii

– TOTB considera ca i-a venit momentul lansarii – demareaza un serial anti-coke, cu tot ce vrei: ca da dependenta, ca ne ingrasa, ca ne ia mintile, etc

– Nimic rau, presa e libera sa scrie ce vrea – dar TOTB face parte la acel moment din trustul Adevarul Holding.

– McCann intreaba – mai, ce faceti voi cu site-ul ala? Nu puteti fi coerenti, uite: noi vrem sa facem proiectul asta laudativ … si voi dati cu noroi?

– Adevarul se prinde ca a gresit undeva … si se dezice de TOTB. De azi, nu mai faceti parte din holdingul nostru, avem diferente prea mari de optica editoriala…

– TOTB se retrage din grup, dat fiind afara – dar nu retrage articolele, ci le continua!!!

– McCann se arata mahnit si surprins. Isi incepe campania, dar retrage comanda de la Adevarul.

– Adevarul innebuneste: cum? Nu-mi dai (si mie) prima pagina ?! Atunci, fii atent, maine va fi ENOIU pe prima pagina!!!

Interesanta lansare, asta mai zic si eu … THINKING OUTSIDE THE BOX!


Mă-ntrebam zilele trecute dacă MBA-ul ne asigură fericirea, dacă ne garantează drumul spre rai? Norocul nostru, zic, că adevărata cunoaştere nu se rezumă la educaţie – altfel, aveam de investit fiecare sume importante în privinţa mântuirii :-)!

În acest sens, cunoaşterea revelată are o prestanţă care se poate subînţelege din definiţie: nu se dă “la liber”… Am spune, în limbajul de azi: cartela e la Dumnezeu! Mai mult, Sfânta Scriptură – care păstrează Adevărul suprem, nu are nevoie de interpretări libere (şi cu atât mai puţin libertine)… singura libertate a omului dedicat cunoaşterii: să asculte cu atenţie mesajele care îi vin de la Dumnezeu.

Adevărata cunoaştere implică trăirea lăuntrică a Adevărului, iar mitul faustic explică tocmai limitarea competenţelor personale… Până ajung să ştiu totul, iaca: am nevoie de o nouă tinereţe, chiar şi numai pentru a trăi o presupusă fericire!

Nu există alternativă a bucuriei ...


Aparent, s-au ocupat toate albiile spălătoreselor de rufe murdare din politica românească… Nu mai avem nici o covată, nici o copaie sau lighean – şi de aceea, ne trezim că neînţelegerile democraţiei nesfârşitei tranziţii de la noi ne sunt teleportate tocmai în Consiliul Europei!

În loc să vorbim unii cu ceilalţi şi să căutăm soluţii de compromis, îmi pare că vorbim fiecare pentru el însuşi … condiţie preliminară surzeniei depline.

Celor care au inventat – nu demult! – Alianţa D.A.: “Dreptate şi Adevăr”, le reamintim că vocea raţiunii trebuie să treacă prin filtrul inimii pentru a se face auzită!

Adresându-se inimii, cugetul nostru caută să o îmbuneze – dar rezultatul e multiplu: se face pe sine însuşi mai bun! Iar gura noastră – rosteşte cu înţelepciune numai atunci când devine prelungirea firească a unei raţiuni purificate prin filtrul inimii!

Căci atunci când raţiunea se adresează ei înşişi, de obicei sfârşeşte luînd-o razna: fie se laudă (minţindu-se că ar fi stăpâna adevărului), fie se-ndoaie (neaflând certitudini), fie se ceartă (intrând în contraziceri cu alte raţiuni la fel de autonome ca şi ea)…

Abia atunci când raţiunea nu se mai adresează ei înşişi, ci propriei inimi – abia atunci, raţiunea poate spera să parcurgă lungul drum până la inima celuilalt. Iar gura, în afară de a povesti despre sensurile unei inimi iubitoare de oameni, va căuta să rostească lucruri simple şi drepte. Aşa, ca adevărul!

Vă întreb: dacă politicienii noştri ar accepta că Adevărul e drept şi Dreptatea e adevărată, am avea nevoie de traduceri din “bruxeleză” pentru a ne înţelege între noi?!